3,075 matches
-
ziua ei, fără ca eu, fiind în viață, să fiu alături de ea, fără happy birthday to you, fără buchețelul modest pe care ochii tăi se deschideau umezi și strălucitori. Ți-aduci aminte de zilele de glorie cu 21 de sticle de șampanie și petrecerea până la 8 dimineața? Să-ți dea Dumnezeu noroc și să-mi dai telegrama în curând, chiar dacă ar fi concepută așa: „În ziua de... m’am căsătorit la capela românească din Jean de Beauvais cu ..... .“ Ce face Cinci? Sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu Tarquin, care e un tip foarte drăguț, pe care îl știe de o viață. (De fapt, e vărul ei. Dar e legal. Au verificat.) Nunta o să aibă loc la casa părinților ei din Hampshire și o să fie valuri de șampanie, un cal cu trăsură... și, cel mai important, eu am să fiu domnișoara de onoare! Gândul îmi dă fiori de nerăbdare. Abia aștept. Nu doar să fiu domnișoară de onoare, ci și s-o văd pe Suze, să-mi văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
butonii în timp ce-și desface simultan nodul de la cravată, cu aceleași mișcări sigure și agile pe care le face mereu. Odată, când eram amândoi pulbere, Danny m-a întrebat: — Cum face dragoste Luke, tot așa cum deschide o sticlă de șampanie? Și, deși am țipat și i-am dat una, zicându-i că nu e treaba lui, am înțeles ce vrea să zică. Luke nu se pierde și nu șovăie niciodată, și nu e niciodată confuz. Întodeauna pare să știe exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce vrea să zică. Luke nu se pierde și nu șovăie niciodată, și nu e niciodată confuz. Întodeauna pare să știe exact ce vrea și, de regulă, o și obține, indiferent dacă e vorba să deschidă ușor o sticlă de șampanie, de un nou client sau, în pat, când vrea să... Ei. Oricum. Hai să zicem că, de când locuim împreună, orizonturile mele s-au mai extins. Acum ia scrisorile și începe să se uite rapid prin ele. Și, ce faci, Danny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i rochia lui Suze (ne-a pus s-o facem de trei ori, de mă dureau brațele când am terminat.) Iar acum Suze se îhmhâie și se aaahăie încercând să aleagă din vreo șase tiare ale familiei, în timp ce eu beau șampanie. Doar ca să scap de trac. — Dar mama ta? o întreabă coafeza pe Suze, aranjându-i câteva șuvițe blonde în jurul feței. Nu vrea s-o usuc cu foehnul? — Nu prea cred, zice Suze, strâmbându-se. Nu prea e cu chestiile astea. — Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de execuție e cam același lucru pentru el. — E un tip foarte de treabă, zice Luke, arătând spre Tarquin. Un pic cam ciudat, dar drăguț. — Da. Este. Luke... Vreți un pahar cu whisky fierbinte? ne întrerupe un chelner. Sau, poate, șampanie? — Whisky fierbinte, spun recunoscătoare. Mersi. Iau câteva înghițituri și închid ochii, lăsând căldura să mi se răspândească în tot corpul. Ce bine ar fi să ajungă și la picioarele mele, care, sinceră să fiu, mi-au înghețat bocnă. Domnișoara de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu mi-a zis nimic. — Probabil că a uitat. Elinor îmi surâde distant, cu grație. Voi cere să-ți fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
profesorul ai cărui elevi au înțeles în fine că doi cu doi fac patru. Rebecca, eu îți voi lua această povară de pe umeri. Voi prelua asupra mea durerile de cap, munca de salahor, întregul stres al situației... A, uite și șampania! Poate că are și ea dreptate, mă gândesc, în timp ce chelnerul toarnă șampanie în trei pahare înalte cu picior. Poate nu e o idee rea să am un ajutor. Deși cum naiba o să se poată coordona ea cu mami nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac patru. Rebecca, eu îți voi lua această povară de pe umeri. Voi prelua asupra mea durerile de cap, munca de salahor, întregul stres al situației... A, uite și șampania! Poate că are și ea dreptate, mă gândesc, în timp ce chelnerul toarnă șampanie în trei pahare înalte cu picior. Poate nu e o idee rea să am un ajutor. Deși cum naiba o să se poată coordona ea cu mami nu știu... — Becky, am să devin cea mai bună prietenă a ta, zice Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
radioasă. În ziua nunții, am să te cunosc mai bine decât cea mai bună prietenă a ta. Lumea zice că folosesc metode neortodoxe. Dar când văd rezultatele... — Robyn nu are egal în orașul ăsta, zice Elinor, luând o înghițitură de șampanie, iar Robyn surâde modest. — Așa că să o luăm cu începutul, zice, și își scoate o agendă imensă, legată în piele. Nunta e pe 22 iunie... — Da. — Rebecca și Luke... — Da. — La Hotelul Plaza... — Poftim? Mă uit la ea ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
faceți nunta în cine știe ce grădină englezească oarecare, spune Elinor apăsat. Tu știi cine e Luke? Cine sunt eu? Și ce-are asta a face cu nunta? — Pentru o persoană dotată cu inteligență, ești destul de naivă. Elinor ia o gură de șampanie. Ăsta e cea mai important eveniment social din viețile noastre. Și trebuie făcut cum se cuvine. Cu lux. Iar Plaza e cel mai bun loc pentru nunți. Cred că știi și tu atâta lucru. — Dar mami a început deja pregătirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
argintiu sidefat și cu o fustă vaporoasă. — Robyn! o strig, cât pot de discret. Robyn! Nu vor să mă lase să intru! — Becky! îmi răspunde Robyn veselă. Hai înăuntru! Pierzi toată distracția! Și îmi face semn veselă cu paharul de șampanie. — Vedeți? zic exasperată. Cei dinăuntru mă cunosc. Nu dau buzna aiurea peste ei! Femeia de la ușă mă privește lung, apoi ridică din umeri. — OK. Puteți intra. Serge vă va lua haina imediat. Aveți cadou? — Păi... nu. Femeia își dă ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
te uiți puțin prin portofoliul lui. Îți spun, omul e super talentat. — Pe bune? Simt că mă cuprind fiori de încântare. Sună extraordinar! — Bine! Se uită la ceas. Acum, trebuie să fug, scumpo. Dar ținem legătura. Îmi strânge mâna, dă șampania pe gât și se grăbește spre ușă - iar eu rămân uitându-mă în urma ei, încă transportată de imaginile din mintea mea. Am același designer ca starurile de la Hollywood! Precis, dacă mami ar ști de chestia asta, ar vedea lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rămân uitându-mă în gol la modelul floral al coloanei. Cred că n-au înțeles bine. N-avem cum să ne mutăm aici. Nici nu se pune problema. Rătăcesc fără țintă încă vreo câteva minute, îmi găsesc un pahar de șampanie și încerc să-mi păstrez un zâmbet radios pe față. Dar, oricât de tare încerc, zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi și-ntâi, mă trezesc că nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uimită. — A, toată lumea cu care am vorbit nu mai știe altceva. Se pare că va fi ditamai evenimentul. — Ei... Ridic rușinată din umeri. Ce părere are mama ta, cred că e foarte încântată, nu? — Păi... îhm... Iau o gură de șampanie, în încercarea de a evita răspunsul. Înțeleg că nu e aici în seara asta. — Nu. Ei, nu stă chiar aici, peste drum! Râsul îmi iese ușor strident și mai iau o înghițitură de șampanie, golindu-mi paharul. — Să-ți aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Păi... îhm... Iau o gură de șampanie, în încercarea de a evita răspunsul. Înțeleg că nu e aici în seara asta. — Nu. Ei, nu stă chiar aici, peste drum! Râsul îmi iese ușor strident și mai iau o înghițitură de șampanie, golindu-mi paharul. — Să-ți aduc altul, spune Luke. Și să o găsesc și pe mama. Se întreba pe unde oi fi... Tocmai l-am întrebat pe Michael dacă vrea să ne fie cavaler de onoare, adaugă în timp ce se îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Eu cred c-ai fi un preot de excepție! Părintele Michael. Oamenii ar năvăli cu sutele în biserica ta. — Un preot ateu. Michael ridică din sprâncene. Ei, cred că n-aș fi nici primul, nici ultimul. Ia o înghițitură de șampanie. Și, cum merge treaba cu shoppingul profesionist? — Foarte bine, mulțumesc. — Știi, te recomand tuturor celor pe care-i întâlnesc. Dacă aveți nevoie de haine, duceți-vă la Becky Bloomwood de la Barneys. Le spun asta la toți, piccoli, oameni de afaceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
grup de șase femei între două vârste discută cu însuflețire, uitând parcă și să mai respire. Le cunoști? Nu prea, recunosc. Nu știu prea multe persoane de aici. — Mi-am închipuit. Îmi zâmbește ironic și mai ia o gură de șampanie. Și... cum te înțelegi cu viitoarea ta soacră? Are o expresie atât de inocentă, că-mi vine să râd. — Bine, zic. Știi cum e... — Despre ce vorbiți? spune Luke, ivindu-se brusc lângă umărul meu. Îmi întinde un pahar plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cum te înțelegi cu viitoarea ta soacră? Are o expresie atât de inocentă, că-mi vine să râd. — Bine, zic. Știi cum e... — Despre ce vorbiți? spune Luke, ivindu-se brusc lângă umărul meu. Îmi întinde un pahar plin cu șampanie, iar eu mă uit la Michael cu subînțeles. Tocmai discutam despre nuntă, zice Michael detașat. V-ați gândit deja unde mergeți în luna de miere? — N-am ajuns încă să vorbim despre asta. Mă uit la Luke. Dar am niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
căscată. Vorbești serios? — Foarte. Ai dreptate, nu se poate să ne căsătorim și să nu avem o lună de miere ca lumea. Îmi zâmbește. Aștept să mă surprinzi cu propunerea ta. — Bine, OK. Ai să vezi! Iau o înghițitură de șampanie, surescitată la culme. Ce cool! Eu aleg destinația pentru luna de miere! Poate mergem la un spa din ăla înnebunitor din Thailanda, sau într-un loc de genul ăsta. Sau într-un safari ca prin filme... Că veni vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea în bloc. Îți voi face cunoștință cu ea mai târziu. Acum vreau să toastez în cinstea voastră, spune. V-aș ruga să veniți amândoi lângă mine, pe podium. — Super! zic, încercând un aer entuziast, și iau o gură de șampanie. — Mamă, pe Michael îl cunoști, spune Luke. Într-adevăr, spune Elinor cu un zâmbet grațios. Ce mai faceți? Foarte bine, mulțumesc. Am vrut foarte mult să vin la lansarea fundației dumneavoastră, dar am fost prins cu treabă la Washington. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se certe cât de mare să fie cortul, spune Suze chicotind din nou. Ne-au pus să stăm pe peluză și ne prefacem că suntem invitați de la nuntă. Nu vreau să aud despre toate astea. Iau o gură mare de șampanie și încerc să mă gândesc la alt subiect. — I-ai spus lui Becky ce s-a întâmplat? zice Tarquin, și chipul îi devine brusc foarte grav. — Ăă, nu... nu încă, spune Suze vinovată, iar Tarquin oftează solemn. — Becky, Suze trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atmosfera, dar Luke rămâne complet impasibil. Expresia de pe chipul lui e la fel de încordată și de defensivă, și are umerii aduși în față. Nu are de gând să asculte nici un cuvânt, așa că oftez în sinea mea și iau o înghițitură de șampanie. O să aștept vremuri mai bune. Rămânem așa în tăcere câteva minute, după care ne relaxăm aproape simultan. E ca și cum am fi ajuns subit la un armistițiu. — Trebuie să plec, zic într-un final. Suze nu cunoaște pe nimeni aici. — Cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
relaxăm aproape simultan. E ca și cum am fi ajuns subit la un armistițiu. — Trebuie să plec, zic într-un final. Suze nu cunoaște pe nimeni aici. — Cât stă la New York? întreabă Luke, ridicând privirea. — Doar câteva zile. Iau o gură de șampanie și privirea îmi zăbovește leneșă asupra camerei. N-am mai fost niciodată în dormitorul lui Elinor. E la fel de imaculat ca și restul casei, cu pereți în culori pale și mobilă foarte scumpă, făcută la comandă. — Hei, ghici, spun, amintindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de volane și volănașe, când pot să mă îmbrac cu una dintre rochiile astea superbe, uluitoare, demne de premiile Oscar? Deschid ușa și mă uit în tăcere în jur la salonul de prezentare atât de liniștit, cu covor de culoarea șampaniei și nori pictați în trompe l’oeil pe tavan - și, expuse maiestuos, pe ambele părți laterale ale încăperii, cu zeci de rochii de mireasă strălucitoare și scânteietoare, care pur și simplu îți iau ochii. Simt surescitarea crescându-mi asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]