KorAP: Find »[drukola/base=țâșni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...162 >

4,027 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

a ejacula, avu viziunea - extrem de clară - a fuziunii gameților, și imediat după aceea a primelor diviziuni celulare. Era ca o cădere În gol, ca o mică sinucidere. Un val de conștiință Îi urcă de-a lungul sexului, Își simți sperma țâșnind În afară. Annabelle o simți și ea, scoase un suspin prelung; apoi rămaseră nemișcați. — Trebuia să veniți pentru o lamă, acum o lună..., zise ginecologul cu o voce obosită. În loc de asta, renunțați la pilulă fără să mă anunțați și vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise. Combustia putea fi urmărită printr-un hublou din pyrex. Când flăcările țâșniră din niște arzătoare enorme, Michel Întoarse capul. Preț de aproape douăzeci de secunde, o lumină roșie persistă la marginea câmpului său vizual; și asta a fost totul. Un funcționar strânse cenușa Într-o cutie mică, un paralelipiped din brad alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

spunem că... Se oprește meditativ. Nu ne-am pus-o în grădină și nu ne-am servit cu bere din frigider. — Aha, zic fără să-mi pot abține râsul. Foarte bun plan. — Hai, bagă viteză, Brown Rabbit. Mă sărută și țâșnesc peste peluză, ascunzându-mă după un rododendron uriaș. Mă strecor prin partea laterală a grădinii, prin spatele tufișurilor, încercând să nu foșnesc prea tare. Pământul jilav și umbrit e rece sub picioarele mele goale ; calc pe o pietricică ascuțită și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
clipă sau două mai târziu, îl văd pe Nathaniel conducându-i pe Geigeri pe peluză către heleșteul cu nuferi. — Cred c-a dat mana, le spune. Am zis să vedeți și dumneavoastră. Aștept până trec mult de mine, după care țâșnesc cât pot de în vârful picioarelor spre seră, traversez rapid casa și urc scările. Când mă aflu în camera mea și ușa e închisă bine, mă prăbușesc pe pat, cu o dorință nebună de a râde de propria mea ușurare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Buze! În clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii, În timp ce un izvor de sânge Îi țâșnea din beregata spintecată, șuierând. Ar fi vrut să strige dar răsuflarea și sângele i se amestecau Într-o spumă negricioasă. - Buze, mai strigă o dată cel de lângă mine. Dacă tot e să mor, barem să Împart și eu niște lovituri, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Apoi am amorțit și mai și, iar piepții mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă spre adâncul pădurii - puiul se prăvălise Însă cu capul În apă, nemișcat, și, pentru asta, i-am zis Tatălui că făcuse bine: mama ciutanului o să uite mai ușor că și-a pierdut puiul. O vedeam cum rămăsese În urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un fel de scâncet. Adulmecă, grăbită și-mi făcu semn să fac la fel. - Apă. Izvor. Râse. - Cumpănă de ape, Îmi zise. Ne-am repezit și, nu după multă vreme, am zărit izvorul pe care-l simțise. Gros cât brațul, țâșnea dintre stânci și cobora la vale, năvalnic, de parcă Tatăl și-ar fi avut culcușul sub acel munte și și-ar fi dat drumul afară, cu marea lui putere. Am Început să coborâm. Pășitorii nu ne mai țineau, dar tot alergam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și mai curgător. Se ridica de undeva din fața noastră. M-am ridicat În capul oaselor și am privit afară din vizuină În clipa aceea, am Înlemnit. Am holbat ochii și am rostit, cu glasul puternic al Tatălui: - Enkim. Runa. Au țâșnit amândoi din culcuș, iar Enkim dădu un strigăt de durere. - Ce e? - Apa aia! Cum de nu cade jos? - le-am arătat eu afară. Ne-am zgâit cu toții la Întinderea nesfârșită de apă din fața noastră - stătea atârnată de văzduh și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
urmă. Se părea că Logon avea să-și dea, În sfârșit, drumul la gură când, deodată se auzi un sfârâit, urmat de un tropot grăbit de pași. - Tată! răcni Enkim cu glas atât de ascuțit, Încât ne Îngheță sângele. Am țâșnit În picioare, ne-am luat sulițele și am luat-o la fugă către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită cu solzi groși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
florile cu miros dulceag sau de hoit abia dacă vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase, iar păsări galbene și albastre chirăiau precum babele, cuibărindu-se prin frunzișul ce părea să nască niște nori numai ai săi. Eu deschideam drumul, Logon mă urma la doi-trei pași, iar Runa mergea Îndărătul lui cu Unu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bine, e doar o Încrengătură de vorbe pe care le spui ca să câștigi timp. - Poate că În preajma ta simt nevoia să câștig timp. Vorbele mele Îi căzură ca pietrele În creștet. Simții cum un potop de lacrimi dădea să-mi țâșnească din ochi. Cu el și cu femeia lui plecasem În călătorie, of, of. Însă, făcăturile meșteșugite de Enkim nu-mi spuneau decât un singur lucru: lui Krog Îi era lăsat să călătorească, iar Enkim trebuia să nu-l scape din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
țărmuri Încărcate de flori. Dyas mi-a spus că de-aci Înainte era treaba mea de toiag al Tatălui să văd unde m-oi mai duce și ce-oi mai face. Am dat să-l Îmbrățișez, numai că Dyas deodată țâșni de lângă mine, chemat de unul dintre ai săi. Se adunaseră mai mulți Vindecători de-ai lor În jurul lui Vishu și se tot certau. După o vreme, Vishu se ghemui și se apucă să scrijelească semne pe nisip, iar ei le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a fulgerat atunci un gând. De câtă vreme ai auzit tu, Gupal, că a pornit Krog În călătorie? - Păi, să tot fie vreo... În clipa aceea, se auzi un strigăt ascuțit din casa În care o dusesem pe Nunatuk. Am țâșnit În picioare și m-am repezit Într-acolo. - Nunatuk, am strigat. Nunatuk! Am dat buzna printre crengile de stuf de la intrare și mi-am zărit femeia. Era leoarcă de sudoare. Bătrâna o ștergea pe coapse cu o blăniță de miel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
zgrepțănitul. Afară bătea un vânticel care Îmi aduse la urechi niște șoapte Îndepărtate. Oare pusese Logon pândarii În sat, așa cum hotărâsem Înainte de chef? Deodată, pereții de stuf ai casei foșniră ca izbiți de un vânt puternic și se prăbușiră. Am țâșnit În picioare, gata-gata să le arăt scofâlciților lui Dupna că legământul lăsat prin vorbă e mai tare decât cel lăsat prin sânge. În clipa aceea, am auzit un glas cunoscut care venea de departe: - Uite-l acolo, Kikil! N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli În genunchi - săgeata Îi trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din carne precum un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre ei căzu peste mine, strivindu-mă. O suliță Îl spintecă pe un altul care o luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de sânge prinse a-i țâșni, Întrerupt, de la rădăcina coapsei, În același fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de sânge prinse a-i țâșni, Întrerupt, de la rădăcina coapsei, În același fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
meu prăvălit la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
of, mare vânător era Scept ăsta! I-am repezit bâta În cap dar, după cum mă așteptam de la unul ca el, se apără ușor cu sulița, abia răsucindu-și brațele parcă. În clipa următoare Însă, mușchii i se Încordară, iar Scept țâșni precum o săgeată azvârlită din arc. Nu Întinse sulița decât puțin, dar fu cât pe ce să-mi străpungă inima. M-am răsucit precum o frunză bătută de vânt și am scăpat de lovitură. Atunci, m-am folosit de elanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de lovitură. Atunci, m-am folosit de elanul lui și, continuând să mă răsucesc, i-am repezit bâta spre coapsă. Scept se aruncă Într-o parte Însă, plutind parcă, și ne trezirăm față În față. A fost rândul meu să țâșnesc spre el, azvârlindu-mi piciorul spre vintrea lui, doar ca să-l fac să se apere și să-și dea sulița În jos. Scept făcu așa dar, când am profitat de asta ca să-l izbesc cu bâta În cap, deodată răsuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Trase de coardă, gata-gata să slobozească săgeata: - Nu! Nuuuu! - i-am strigat. Nu cu arcul ăla blestemat! Cum să mă asculte? Cum? Nemernicul de Scept Îl omorâse pe Enkim, omul cu care se Însoțise și tată al lui Unu. Săgeata țâșni din arc, dar Scept mă auzise și se azvârli Într-o parte, ferindu-se În ultima clipă. N-a mai avut ce să facă Însă când, profitând de saltul lui, m-am și repezit peste el, izbindu-l cu capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și le arăta semnul pe care Îl făcuse de atâta amar de ori Enkim, de ajunsesem să-l bănuiesc că mă dă la troc lui Scept. Iar aici, le arăta el un semn ca un fel de soare din care țâșnea o săgeată, iar aici e tata. M-am uitat la semnele alea și am văzut că sunt tare bune, chiar dacă nu aduceau deloc nici cu Krog, nici cu Enkim. Numai că eu eram atât de bătrân, Încât am lăsat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

domnul Klotz trăncănea și trăncănea despre «auuur». S‑a Înclinat În față și, cu un gest al mâinilor, a schițat pentru cei prezenți imaginea unui evreu hidos care Înșfacă lacom o pungă de bani. Ochii Îi sclipeau, iar cuvintele Îi țâșneau cu un dispreț atât de violent, Încât părea să le scuipe. Antisemitismul, care nu zace prea adânc Îngropat Într‑o asemenea adunare, se trezise acum În inimile tuturor. Fiecare dintre cei de față Îl privea pe Klotz cu un covârșitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una din unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând o picătură pe deget și ducând-o la gură.): Încă-s ude. GRUBI (Același gest.): Nu mai e mult. BRUNO: Când începe căscătura să plescăie e rău. Se înrăiește de tot jur împrejur și încep să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

prefaceri politice și mișcări sociale, a îngropat trei patriarhi, căci a găsit și va găsi întotdeauna o populație îndestulătoare de șoricei neprevăzători. A privit și va privi fără patimă prăbușirea unui oraș și ridicarea altuia, prin fisurile căruia vechile veninuri țâșnesc cu forță înzecită - verzi, albastre, liliachii, jerbe precum cele ce scânteiau odată în Fântâna Zodiac, la intrarea în Parcul Libertății. Pascal Ciortea a stat odată de vorbă cu această pasăre, într-o seară caldă de iunie, cu mulți ani în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]