4,216 matches
-
care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu mers de pisică am căzut din nou pe gânduri. Urmărind zborul pescărușilor, individul scotea țipete scurte de plăcere, încîntat de siguranța cu care păsările își înhățau prada. Din privirea pe care mi-a aruncat-o, mi-am dat seama că era la curent cu ce se întîmplase. Poate chiar el îi șoptise Moașei istoria cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și am adormit foarte greu. M-am trezit speriat, nedumerit, în plină noapte. Pe coridoare era o mare agitație. Se auzeau pași grăbiți, voci alarmate, țipete. Cineva striga: "Dați-vă la o parte, nu vedeți că se întinde focul?" Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucît vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
picioare și tremura: Ce doriți, domnule sculptor? Doriți ceva?" repeta el înfricoșat și servil. "Nu doresc nimic", am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansîndu-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută, blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
temea de Mopsul. I-am promis și o singură dată am fost pe punctul să-mi încalc făgăduiala când am făcut o insolație și m-a cuprins amețeala în timp ce vorbeam. M-am oprit să-mi revin. Se auzeau zgomotele valurilor, țipetele pescărușilor și, când bătea vântul, foșnetul bălăriilor. Încolo nimic. Bătrânii nu scoteau nici un cuvânt, parcă ațipiseră cu toții în picioare, în jurul meu, hai treziți-vă îmi venea să le strig, dar ei tăceau din cauza mea, așteptând, tăceau ca și cum ar fi spus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale azilului sau se dusese în lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă." 30 În timp ce-mi curățăm pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna care sângera. Am vrut s-o pornesc apoi spre azil, dar m-am temut să nu pierd
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
importanță mai mare. Culorile cerului și mirosurile pământului care marchează trecerea anotimpurilor pentru prima oară, deveniseră impresionante pentru toți. Toți înțelegeau cu spaimă că epidemia va fi ajutată de căldură și fiecare vedea în același timp că vara se instala. Țipătul lăstunilor, pe cerul înserării, devenea mai strident peste oraș. Nu mai era pe măsura amurgurilor de iunie care, în orașul nostru, îndepărtează orizontul. Florile pe piețe nu mai ajungeau boboci, se deschideau înainte și, după vânzarea de dimineață, petalele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
este o cifră mai mică decât nouă sute zece". El evoca totodată aspectele patetice sau spectaculoase ale epidemiei, ca de pildă o femeie care, într-un cartier pustiu cu obloanele închise, deschisese pe neașteptate o fereastră, deasupra lui, și scosese două țipete puternice înainte de a trage iar obloanele peste umbra deasă din odaie. Dar el nota pe de altă parte că pastilele de mentă dispăruseră din farmacii \ multă lume le sugea pentru a se feri de o eventuală contagiune. EL CONTINUA DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din dinți și Tarrou s-a întors cu spatele. Rambert s-a apropiat de pat, lângă Castel, care a închis cartea rămasă deschisă pe genunchi. Paneloux s-a uitat la această gură de copil, pângărită de boală, plină de acest țipăt al tuturor vârstelor. Și s-a lăsat să lunece în genunchi, și toți cei de acolo au găsit firesc să-l audă zicând cu o voce puțin înăbușită, dar distinctă, în mijlocul plânsetului fără nume care nu contenea: "Doamne, scapă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu contenea: "Doamne, scapă acest copil". Dar copilul continua să strige și, jur împrejurul lui, bolnavii se agitau. Cel ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos și el un țipăt asemănător, în timp ce ceilalți gemeau din ce în ce mai tare. Un val de hohote de plâns s-a revărsat în sală, acoperind ruga lui Paneloux, iar Rieux, agățat de bara patului, a închis ochii, amețit de oboseală și de dezgust. Când i-a redeschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate de minut înainte aplauda și aclama, era acum zguduită de panică. Se auzeau țipetele celor din față, care încercau să fugă de priveliștea teribilă a cadavrului. Polițiștii formaseră un cordon de brațe în jurul mortului, dar presiunea mulțimii era aproape imposibil de stăvilit. Oamenii țipau și alergau în dezordine, încercând disperați să scape. Doi ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
luptau, Salam fiind hotărât să deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu seama că acela fusese singurul sunet. Nu se auzise nimic căzând, spărgându-se de podea. Și cu toate astea tabla de lut nu se mai afla în mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se deruleze cu încetinitorul. Nu erau decât bărbați și discuțiile păreau mai zgomotoase decât de obicei, dar nu exista nimic din acea euforie gălăgioasă pe care își închipuise întotdeauna că o va aduce această zi. Eliberarea! Căderea dictatorului! Își imaginase țipete și dansuri frenetice; îmbrățișări spontane între străini pe stradă; se văzuse pe el însuși sărutând femei frumoase, pe toți căzând unii în brațele celorlalți într-o bucurie totală. Dar nu era așa. Oamenii erau reținuți, pentru orice eventualitate. Dacă intervenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
seama ce fel de voce auzea - dacă era arabă sau israeliană -, când fu cuprinsă o senzație care o făcu să se cutremure. Respirația din urechea ei deveni umedă și avu senzația inconfundabilă că o limbă îi pătrundea înăuntru. Scoase primele țipete, dar mâna înmănușată se întoarse și îi astupă gura. Iar cealaltă mână, cea care o ținuse de coapsă, se descleștă și se mișcă în sus până când se opri între picioarele ei. Ochii i se umeziră. Încerca să lovească, dar primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ar fi putut să facă asta în timp ce Frumoasa din Pădurea Adormită moțăia pe birou. Uri se plimba acum prin încăpere, căutând cu atenție, oprindu-se când văzu un televizor. Îl porni, găsi un canal care transmitea concursuri americane - cu multe țipete și încurajări -, dădu sonorul mai tare și se întoarse la calculator. Apoi se îndreptă din nou spre televizor, rotindu-l în așa fel încât ecranul să stea cu fața la un perete. — Camere ascunse, îi șopti Uri lui Maggie. Cea mai obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Își înfipse unghiile, îndepărtând praful. Deschizătura se întindea de jur-împrejur. Maggie săpa mai repede acum. Ceva se mișca, o simțea. În cele din urmă micul dreptunghi de pământ cedă în mâna ei. Știa că, în sfârșit, o găsise. Deodată auzi țipetele unei femei, urmate de zgomotul asurzitor al unor pași bărbătești, alergând ca niște animale cuprinse de panică. Nici nu apucă să se ridice bine în picioare, că auzi un singur cuvânt zbierat cu un glas tunător. —STAI! De jur-împrejurul orașului model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i zgomotul ăsta? îl întrebă pe patron femeia care vindea dulciuri. — E din nou aici astă-seară, îi răspunse acesta, arătând în partea cealaltă a sălii silueta uriașă care se profila pe ecran. Patronul se duse spre băncile din față, unde țipetele deveniseră mai violente. Teama risipindu-se, copiii se întreceau cine țipă mai tare. Ignatius asculta chicotelile și zbieretele lor ascuțite și se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar fi trebuit să fiu negru. Presupun că aș fi fost unul foarte mare și înspăimântător și m-aș fi împins tot timpul cu coapsa mea masivă în coapsele ofilite ale bătrânelor albe din mijloacele de transport, stârnind astfel numeroase țipete de spaimă. Și apoi, dacă aș fi fost negru, nu m-ar mai fi bătut mama la cap să-mi găsesc o slujbă bună, căci nu există slujbe bune pentru ei. Mama mea, și ea o negresă bătrână și ostenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
veste pentru tine și amicul tău. Darlene puse colivia pe tejghea și descoperi un cacadu roz, foarte mare și cu aspect scrofulos, arătând ca un automobil uzat ce trecuse prin mâinile prea multor proprietari. Îi atârna creasta și scotea un țipăt oribil: „auuuc“! — Du-l, te rog, de aici, Darlene și de diseară treci din nou la locul tău în bar. — Vai, Lana, se jelui Darlene. Ce s-a-ntâmplat? A mers bine la repetiții. Așteaptă numai să pun la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Reilly. Cum de-ți scrie așa des? Nu i-ar strica un duș zdravăn fetei ăleia. — Psihicul Myrnei nu suportă apa decât în context oral. — Ce-ai zis? — N-ai vrea să fii atât de amabilă să încetezi cu țipetele astea de precupeață și să pleci de acolo? Nu mai ai vreo sticlă de Muscat la copt în cuptor? Acum lasă-mă în pace. Sunt nervos. — Nervos? După ce-ai stat în apă caldă mai mult de o oră? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
puse din nou pe șervețelul de hârtie. Dinspre familia din cealaltă jumătate a casei în care locuia Santa începu să se audă ceva ce aducea a ceartă. Sorbind băutura, doamna Reilly își lipi urechea de perete încercând să prindă înțelesul țipetelor. — Angelo ia niște medicamente de tuse, spuse Santa, întorcându-se în salon. — Casa asta a ta are pereți foarte buni, dragă, spuse doamna Reilly, care nu fusese în stare să înțeleagă motivul pentru care se stârnise cearta de dincolo de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adună pachetele și ieși pe Chartres Street. Un marinar care stătea sprijinit de un felinar îi făcu cu ochiul. George îi răspunse făcând un gest obscen cu mâinile sale tatuate și trecu mai departe. Ajungând în dreptul Aleii Piratului, auzi niște țipete. Acolo, pe alee, trăsnitul acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grele de bucătărie italiană pluteau peste cartierul aglomerat, ieșind prin ferestrele bucătăriilor din toate casele. Fiecare locuitor părea să aducă o contribuție cât de mică la cacofonia generală formată din oale scăpate jos, televizoare bubuitoare, voci care vorbeau în contradictoriu, țipete de copii și uși trântite. — Cei din parohia Sf. Odo îs toți în păr astă-seară, comentă gânditoare Santa, în timp ce mergeau pe trotuarul îngust dintre carosabil și treptele caselor duble, construite în rânduri solide și strânse, în lungul fiecărui cvartal. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și o întrebă: — Ia zi, doamnă, n-ai putea să m-ajuți? Ce crezi că vine-ntâi, Willis sau Williams? Domnișoara Trixie îl privi fix o clipă. Apoi își înfipse dinții protezei în mâna lui. Din fabrică, domnul Gonzalez auzi țipătul lui Zalatimo. Nu știa dacă să-l părăsească pe domnul Palermo care se arsese și să vadă ce s-a întâmplat sau să rămână în fabrică, unde muncitorii începuseră să danseze doi câte doi sub megafon. Levy Pants pretindea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grațioase. Unghiile, butonii de la manșete, inelele roșii, dinții, ochii, toate străluceau. În centrul unui mic grup de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor pe unul dintre admiratorii săi, care răspundea printr-o cascadă de țipete exagerate și chicote de plăcere. În mijlocul unui alt grup, un tip sportiv, îmbrăcat într-o jachetă din piele neagră, făcea demonstrații de judo, spre enorma desfătare a discipolilor săi hermafrodiți. — O, învață-mă și pe mine mișcarea aceasta, țipă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]