5,899 matches
-
descoperim, atunci când am ieșit în spațiu, că ființele umane, de diferite culori, locuiau pe majoritatea planetelor locuibile - pretutindeni! - De curând - continuă el - am aflat că suntem descendenții unor imigranți din galaxia voastră. Se spune că un câmp energetic dăunător se abătuse asupra acelei galaxii. Atunci s-au construit milioane de navete spațiale. Fiecare conținea doi bărbați și două femei aflați în stare de viață latentă și dotați cu sisteme de supraviețuire pentru lunga călătorie din galaxia voastră până în această galaxie. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cedat niciodată dorinței mele, nu am mers niciodată mai departe de colțul străzii. Am rămas copilul palid și binecrescut pe care-l vroiau părinții mei. Încă mult mai tîrziu stăteam ore întregi pe chei ca să privesc valurile și vasele, mă abăteam din drumul dinspre școală spre casă ca să pot face asta, și, firește, mă interesam de tot ce privea vasele cu vîsle și echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
laptele. După aceea, a scos un toc de piele din buzunarul hainei sale și din acesta, un raportor și o nivelă cu bulă de aer, cu care măsură în două rînduri unghiul dintre vergi, numărul de grade cu care se abăteau de la unghiul corect, o dată chiar de-a lungul vergilor și a doua oară de-a lungul muchiei lamei, care a fost ținută apăsat în locaș de către David și de către mine ca și cum am fi vîslit. "Trebuie să meargă", a fost de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
măturat din cursă. "Fii atent!" a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere decît mine, era lunganul care fusese abătut de la curs, de pasăre, atacantul său. Aproape și-a izbit lama de a mea. Am privit înspre el, i-am văzut panica din privire și m-am bucurat. Nu mai putea evita următoarea baliză, portocaliul a lovit roșul, un sunet
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ulterior indirect prin acuza îndreptată asupra regelui asirian Asurbanipal conținută în Is 10,12-13; conform textului din Cartea lui Isaia, regele Asurbanipal a asuprit hotarele popoarelor încrezându-se numai în puterea sa și, din acest motiv, mâna Domnului se va abate asupra sa. Este destul de evident că, atunci când citim izvoarele asiriene corespondente, găsim că regii asirieni își justificau războaiele lor spunând că au primit poruncă explicită de la zeul lor. De exemplu, iată ce scrie pe o inscripție din timpul regelui asirian
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
roman, partea cea mai deosebită a poporului, acea care -1 aruncase în această cumpănă, alesese fără preget de pe urma alternativă. Asaltul întâi dat de Romani nu izbutește, mai ales din cauza bolovanilor celor enormi aruncați de Daci în capetele încunjurătorilor. Romanii atunci abat o pădure și construiesc un agger, adică o contra-întăritură, din care să poată mai ușor și mai la adăpost lupta cu Dacii. Al doilea asalt dă orașul in mâinile dușmanului si pe când Romanii sfărmau zidurile și porțile, Dacii dădeau foc
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn sesiză imediat ce risca Ashargin dacă accepta această teză. Avea de gând să facă tot ce-i stătea în putere pentru a ajuta Liga să câștige războiul; dacă vor obține victoria, Ashargin se va găsi într-o situație periculoasă. Era abătut, dar descoperi repede o cale de ieșire. - Prințul Ashargin, zise, are motive imperative să vorbească acum cu Madrisol și în consecință el acceptă condițiile fără prejudecată. După aceea, nu mai dură mult. Figura uscată, ascetică, a lui Madrisol, apăru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
doctore Lanark, e vreo legătură între dragostea ta pentru panoramele nesfîrșite și dezgustul față de problemele umane? Lanark nu-i răspunse. Ușa se deschise și intrară într-o altă sală imensă, vuitoare și fără tavan. Sunetele pulsau, iar aerul luminos se abătea de sus și curgea prin tunelele înconjurătoare pline cu oameni care veneau din lifturile din jur. Munro mergea în față, conducîndu-l spre un tunel cu șiruri de nume inscripționate pe zidul de la intrare: McADAM McIVOR McQUAT McWHAM McCAIG McKEAN McSHEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă Thaw. — N-are rost! Ai spus-o singur! O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în viroagă. Thaw îl urmări abătut pînă cînd nu mai rămaseră decît niște stinghii și un zăngănit depărtat. N-ar fi trebuit să faci asta. Am fi putut să-i încropim un camuflaj din ramuri și alte chestii care ar fi ascuns-o de priviri. Coulter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în sus, în mijlocul domului, unde un bărbat masiv era așezat pe un tron. Fața lui, cu trăsături puternice, părea binevoitoare, dar ceva din felul în care se uita printre gene sugera că este ori miop, ori surd. Pictorul încercase să abată atenția privitorului, dîndu-i niște instrumente impresionante. în poală avea un glob, iar pe genunchi o sabie. într-o mînă ținea o balanță și în cealaltă o mistrie. Deasupra lui plutea un vultur cu fulger în cioc, și o bufniță privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după toate aparențele, în schimbul hranei. Golurile lăsate de clădirile demolate erau înțesate de mașini parcate și înconjurate de garduri cu tot felul de amenințări mîzgălite cu vopsea. NEBUNUL MAC UCIDE sau BROASCA NEBUNĂ JUDECĂ, sau VIN MICILE MALCIES, dar nu abăteau atenția de la mesajele mai mari de pe afișe. Acestea prezentau poze cu viața de familie, sex, mîncare și bani, iar cuvintele erau și mai intrigante. SPORIȚI-VĂ CALORIILE CU NULLITY GREEN - LANSAȚI-O PE PIAȚA VOASTRĂ DE LOVITURI. RĂZUIȚI-VĂ OCHELARII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în pace! Găsi și apăsă mînerul, ieși împleticindu-se și trînti ușa. Ezită lîngă motocasa care se legăna ușor. Dinspre locul din față se auzeau zgomote înăbușite și dinspre cel din spate, un plînset subțire de copil. Privirea i se abătu asupra unui afiș luminat pe un calcan, care prezenta un cuplu atletic în costume de baie, care bătea mingea pe plajă cu doi copii rîzînd. Deasupra scria: BANII îNSEAMNĂ TIMP. TIMPUL, VIAȚĂ. CUMPĂRAȚI MAI MULTĂ VIAȚĂ DE LA QUANTUM INTERMINABIL. îAȘA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apropiată pădure. ― Și dacă ai fi fost căsătorit? Ce-ai fi făcut cu soția și copiii? ― Bineînțeles că i-aș fi luat cu mine. Gosseyn încerca să întrevadă adevărul și viziunea care se contura era uluitoare. Thorson înjură și-și abătu pumnul drept în palma stângă. ― Ce dracu înseamnă asta? ― zise el, furios. De ce au fost amestecate femeile și copiii într-o chestie ca asta? Oamenii noștri primiseră doar ordin să trateze populația cu respect și considerație, cu excepția cazurilor în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
realitățile normale ale vieții și perspectiva imortalități punea în umbră orice alt obiectiv. Mai existau fire de descurcat și zone neclare în acest tablou general, dar nu încăpea nici o îndoială că Gosseyn fusese readus la viață, tocmai pentru a-l abate de la țelul său. Și era la fel de clar la ce concluzie îl va conduce pe Thorson propriul său raționament. ― Gosseyn, noi trebuie să descoperim cine este acest șahist cosmic. Da, am zis "noi"; fie că-ți dai seama, fie că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
într-o magmă gălbuie, stelele, în plină zi, își desfășoară mersul pe sub lumina puternică a soarelui, iar noaptea se petrece același lucru, doar că lumina devine sunet. Ca să mă smulg din îmbrățișarea vegetală care m-ar fi putut anihila, mă abăteam de-a lungul unei râpe, un fel de albie secată și lungă de vreo două sute de metri, umblam cu soarele pe cap și cu picioarele în umbră, era o albie a echilibrului, acolo îmi găseam justificări, firește, îmi erau egale
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spunea, „du-te să cumperi niște sugativă galbenă sau ce vrei tu“. Am plecat, se înnorase, exista o mică papetărie prin apropiere, Zenobia pomenise numele câtorva străzi, pe ele trebuia să merg, și nu pe altele, dacă m-aș fi abătut din drum, s ar fi mișcat altceva. Străbăteam străzi arhicunoscute, vedeam ca prin ceață oameni cu fețe albe sau verzi, erau niște case, cineva striga de la o fereastră deschisă : „Ioanaaa !“, o femeie scăpase din mână la trecerea mea câteva monezi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o fereastră deschisă : „Ioanaaa !“, o femeie scăpase din mână la trecerea mea câteva monezi, le auzeam sunând, se aplecase să le culeagă de pe asfalt, mă duceam să cumpăr sugativă galbenă sau ce voiam eu. Apoi, fără nici un motiv, m-am abătut din drum; începuse să picure, se scutura un nor, în stânga mea se afla strada Palade, o stradă mică și liniștită, deasupra ei cerul părea un cort uriaș tapisat cu planete albastre care pluteau calme de la o zare la alta, acolo
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cort uriaș tapisat cu planete albastre care pluteau calme de la o zare la alta, acolo nu se putea să plouă; aveam senzația că pătrund pe aleea unui cimitir, un rest de slăbiciune mă făcea să mă întreb, vag, de ce mă abătusem din drum, ce căutam pe aleea unui cimitir. Pe strada aceea, mergeam, cu ani în urmă, spre școală. În drum, scoteam limba la oameni, dacă trecea vreun șchiop, i-o luam înainte șchiopătând; acum, după câțiva pași, l-am văzut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
numele pentru că nu-l știam, glasul din gheretă mi-a răspuns : „Ține-o înainte, că te duce drumul“, se ghicea un drum în beznă, pe lângă gheretă, am mers un timp de-a lungul lui, pe sub copaci răzleți, apoi m-am abătut peste ogoare, începuse o burniță măruntă, auzeam de pe alt drum, poate aproape, poate departe, șoapte de oameni îndemnând vitele și scârțâit de care; era un întuneric ud, am nimerit o potecă, știam că pe acolo trebuia să merg și ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toată cazna ei n-ar fi decât o demonstrație a jalnicului adevăr că totul trebuie plătit. Firește, n-ar fi fost prea greu să facem gestul simplu care ne-ar fi putut rezolva măcar modestele cerințe zilnice, fără să ne abată prea mult de la linia vieții. Dar evitam orice părea să fie în afara iubirii noastre. De câte ori mă necăjeam văzând-o frântă de oboseală, ea îmi spunea : „N-avea grijă, ce faci tu e infinit mai greu. Când n-am să mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sau a scrisorilor, cravate, șireturi de pantofi, piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice. După senina hoinăreală din timpul zilei mă încerca revanșa : o stranie luciditate mă făcea să simt plutirea lină a pământului cu tot ce se afla pe el. Mă temeam să nu mă desprind, să nu cad
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din ce ar trebui pierdut. Din ce în ce mai izolat, vedeam clar cum picătura de har, uitată pe drum, se dilua și devenea cel mai adesea pretext sau subiect pentru inteligente texte teoretice, pe cât de strălucite, pe atât de viclene, în timp ce gândirea poetică, abătută din matca ei mută, se istovea bătând în maluri sterpe. În perspectiva mea, revanșa generală, străveche maladie a mentalului, înlocuia pe lume miracolul poetic. Dar s-o lăsăm încurcată... Spun toate astea poate ca să motivez de ce, în scurta perioadă pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]