3,746 matches
-
mai degrabă a unui crater în interiorul căruia existase o floră și o faună cu totul și cu totul deosebite. Cu alte cuvinte, O lume dispărută, cum ai spus tu. — Crater? m-am mirat eu? — Da. Craterul fusese rotund, cu pereții abrupți, dar se prăbușise cu zeci de mii de ani în urmă și din cauza mișcărilor tectonice, a căpătat forma podișului amintit. Pentru că n-au întâlnit nici un dușman natural, unicornii și-au continuat traiul în acest ținut. Platoul dispunea de izvoare naturale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-a spus el cu mândrie într-o bună zi. Dar el nu are cum să prevadă schimbările bruște, așa că îndepărtarea mea de casă poate fi o adevărată aventură. Pe lângă toate astea, în preajma Zidului sunt tufișuri dese, crânguri și pante abrupte la tot pasul, făcând drumul inaccesibil. Casele sunt toate concentrate în centrul orașului, de-a lungul râului. Așa că e suficient să mă îndepărtez puțin și mă și rătăcesc. Sau aleea se termină brusc, având în capăt doar tufișuri spinoase, gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Brazilia sau în Argentina. Mi s-a făcut inima cât un purice numai la gândul că aș fi putut cădea într-o astfel de groapă. Drumul cotea la dreapta și la stânga, cobora încontinuu, dar n-am dat peste vreo pantă abruptă. Doar intersecții. Multe intersecții. Pe tot traseul ne-am îmbrățișat o singură dată. Fata s-a oprit brusc, s-a întors spre mine, a stins lanterna și m-a cuprins cu brațele. Mi-a atins buzele cu vârfurile degetelor. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu. — La nimic. El e capabil să-și golească mintea de tot. Se spune că numai geniile pot face așa ceva și atunci aerul spurcat nu mai are cum să pătrundă acolo. Nu mai spune! Fata avusese dreptate. Panta devenea din ce în ce mai abruptă și la un moment dat ne-am trezit cu o stâncă ce părea greu de escaladat. Între timp m-am gândit la Ben Johnson, la cât de frumos călărea în Sfidarea fortăreței, Panglica galbenă, Caravana de la Paz, Rio Grande. Soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-a exagerat când mi-a explicat că durerea se poate alina cu un simplu cod mintal. Creierul poate dirija orice. Stânca nu era totuși atât de greu de escaladat pe cât părea. Punctele de reazem erau sigure, panta nu foarte abruptă și la tot pasul se întâlneau scobituri de care să te apuci cu mâinile. În comparație cu un drum de la suprafața pământului, mărturisesc că era un traseu pe care l-ar fi putut parcurge cu ușurință, într-o duminică dimineața, un alpinist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făcea legătura între pădurea de est și zona cultivată. Drumul urca puțin câte puțin, iar tufărișul era tot mai des. La un moment dat, panta devenea ca un munte stâncos. Îi zic eu munte, dar nu era chiar atât de abrupt și avea niște pietre săpate pentru a fi mai ușor de abordat. Un fel de gresie mai moale, cu marginile rotunjite de intemperii. Am mers destul până în vârf. Oricum, nu era mai înalt decât dealul de vest unde locuiam eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Postelnicu (Jurnal de șantier. Bumbești-Livezeni, 27/1948), Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Ben Corlaciu. Și teatrul din F. este populat de personaje emblematic-comice: brigadierul UTM, ciobanul. În piesa radiofonică Ciobanul de pe Ceanul Mare de Mihail Davidoglu, bucolicul cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile ce îi sunt adresate în „Scânteia”, spiritul autocritic frizând autodenunțul. Când, în „Scânteia
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
de opera povestitorului. Totul se află în Amintiri.... Autorul nu le-a continuat pentru că de fapt le încheiase. După două scurte paragrafe, nu lipsite de unele elemente convenționale și idealizante (pana maestrului tremură câteva clipe de emoție), Amintirile... încep aproape abrupt cu înființarea școlii din Humulești, amintind cititorului că cel care scrie e un institutor. Din anonimat, din mulțimea școlarilor, eroul-narator iese, erupe odată cu explozia primei întâmplări dramatice din șirul celor pregătite să-l întâmpine. Examinat într-o sâmbătă („sâmbăta procitaniei
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin răvășit de experiențe traumatizante, abruptă (discursul indirect liber este copios utilizat) dar conectată mai tot timpul la perfuzii cu ironii și autoironii roborative. Lydie Salvayre creează un univers interior halucinant dar totodată foarte precis. Citind-o, alături de alți romancieri ai anilor 1990, putem afirma că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imediat ce Încercăm să le detașăm de contextele În care le-am creat: frumusețea și iubirea pentru o femeie (punctul de vedere rămîne masculin) vin din senzații, dacă ele dispar ceea ce instituisem ca valoare dispare și ea totdeaodată. Autoficțiunea consacră individualismul abrupt al zilelor noastre: singura realitate la care mă pot raporta sînt eu, așadar nu pot vorbi decît despre mine dacă vreau să spun adevăruri. Iar noii libertini Îngroașă conturul miezului pervers, autodestructiv al ființei umane finite, atee, lipsită de credință
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cauze personale, iar nu „de ansamblu”. Chrstian Gailly este un jazz-writer care scrie, pe ritmurile muzicii preferate, despre iubire, prietenie, despre o anume nebunie a omului modern, Într-un stil diferit de comngenerii lui minuitiști. „Fraza lui Gailly este retezată, abruptă, tăiată, Întreruptă și imediat reluată”, observă un critic (Gilles Anquetil, Le Nouvel Observateur, 27 VIII-2 IX 1998), pentru a purta cu ea un flux rapid de imagini private, o poveste underground, un spirit de frondă, preluate toate pe filieră americană
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrie În 2003 un roman despre iubirea pierdută, Dominique Noguez, dominat și el În anii 1980 de prevalența tehnicii scripturale asupra conținutului, scrie un roman de dragoste În 1997. Dar pînă la ei o Întreagă literatură se reorientase spre reprezentări - abrupte, anamnezice, comerciale, fantastice - ale corpului. Pe de o parte, literatura feminină, marcată dintotdeauna de obsesia trupului. I se adaugă Însă cel puțin alți doi „tovarăși de drum”: literatura alterității scrisă de pildă de homosexualii Tony Duvert și Hervé Guibert, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
căci așa l-a numit presa franceză - sexagenarul Echenoz Își convinge cititorul să-l urmeze făcându-i discret vânt Într-o narațiune ale cărei convenții le denunță ocazional, fără s-o deconstruiască, fără s-o amenințe. Iată de pildă debutul abrupt al romanului Cherokee: “Un jour, un homme sortit d’un hangar. C’était un hangar vide, dans la banlieue est. C’était un homme grand, large, fort, avec une grosse tête inexpressive. C’était la fin du jour.” Prea lucid
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și obsedat de „cântec”. Notabile ca dicțiune, dintre textele de acum rămân doar câteva sonete. Schimbarea de orizont din Sărbătoarea morții (1915) ținea de experiența de front „în țara în care curge sângele fierbinte”, mai pe scurt, în Italia; discursul abrupt, anticipând versurile de război ale lui Camil Petrescu, abundă în canonade de „negri monștri uriași”; film saturat de flăcări cât niște „roșii munți”, de fulgere și bolizi, de tot atâtea elemente de spectacol. Peste câțiva ani (1920), o plachetă, România
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
subliniată - noutatea adusă prin rescriere). Limbajul îl continuă și dezvoltă (în sensul proclamației și îndemnului incendiar) pe cel interbelic; inedit este apelul la prozodia populară, a doinei, a cărei muzicalitate atenuează reliefurile colțuroase ale expresionismului și fluidizează versul eliptic și abrupt: „Mi-a fost scris din neam/ odihnă să n-am,/ sângele să-mi fiarbă,/ ca o mare oarbă, / și în codru-adânc/ inima să-mi mânc// [...] Dârz, cu pieptul gol,/ pe unde trec să scol,/ să scol, să răscol,/ volburi de
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
gâlcevitor, el parcurge un șir de experiențe fără cine știe ce relevanță psihologică. Nici o tresărire mai profundă în atitudinile lui Marin Dogaru care, la fel ca D., nu râde niciodată din inimă. Doar în capitolul Văcărești, narațiunea, abătându-se de la cursul ei abrupt, capătă o despăgubitoare vibrație de omenesc. Confirmând deficitul de invenție epică, romanul Gheorghe I. Marin (1937) e, în fond, memorialistică deghizată. Puiul de oltean dintr-un sat care nu poate fi decât Izvoru (ediția a doua, din 1946, s-a
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
crude urmărește în fond să purifice, să despartă apele dintre poezie și flecăreală poetică: un poem se încheie cu versul „O, generația mea, generație, de ce te ții de palavre atât?” Volumul următor, O tăcere asurzitoare, din 1985, este o plonjare abruptă într-un univers mai abstract, în care poezia pare că vrea să „părăsească” pământul, să lase în urmă concretețea prea acuzată a versului, pentru a exploata conceptele și viziunile sintetice ale unui spațiu mintal deschis brusc către un vizionarism cosmic
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (1990), în care baladescul și plăcerea afișării nonconformismului zgomotos al boemei au dat aliajul unui lirism cu o reală priză la public, îi urmează o prezență editorială dinamică. Cu schimbări abrupte de registru tematic, poemele din cărțile următoare proiectează patetismul originar al autorului în termenii unei poetici moderne, de sursă stănesciană, consemnând aspirația către un discurs liric capabil să traducă experiențele cotidianului în termenii miturilor și ai textelor sacre. SCRIERI: Balade
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
Ghețău, Centrul de Demografie Vladimir Trebici. Graficul 2. Evolutia numarului de pensionari 1990-2005 si proiectia daca se mentine raportul din anul 2006 intre pensionari si populatia de 60+(131%) Tabelul 3. Momentul critic, după care creșterea începe să fie foarte abruptă este anul 2025 când generațiile de decreței ar ajunge în preajma vârstei actuale de pensionare. Până atunci, creșterea vârstei medii reale de pensionare devine imperativă. Deși creșterea vârstei de pensionare este o măsură nepopulară ea trebuie să țină seama de dinamica
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu ș.a., precum și victima ei (o fată de la țară ajunsă curtezana cartierului, înrădăcinată, până la autocondamnare, în acest loc sordid) sunt privite fără lirism, într-un „film” cu derulare alertă, cu secvențe abrupte, de o țipătoare concretețe senzorială. Vocea autorului pus pe filosofare sceptică rostește panseuri fals compasive. Cazuistica aceasta se dovedește un suport inadecvat pentru ideea de predestinare, agitată pe tot parcursul narațiunii. Aflat aproape între aceleași înzestrări și limite, Țapul deschide
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
a vindecării, direcția holistică versus cea alopată proiectează o altă lumină asupra rolului jucat de medic în acest demers. Concret, acesta nu mai este investit cu statutul de lider absolut, ci este un partener, un însoțitor al bolnavului pe traseul abrupt și contorsionat al tratamentului (așa cum o sugerează de altfel, însăși etimologia grecească a cuvântului de terapeut). De asemenea, se mizează și pe imensul potențial de vindecare al oricărei persoane, motiv pentru care acesta devine coautor al întregului proces. Certitudinea care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Și așa am putut depista sârmele. Le-am depășit. Am ajuns la Dunăre. Știți că în zona Turnu Severin Dunărea are albia cotită de parcă ar fi vrut să deseneze un cap de câine. Locul în care am ajuns eu era abrupt pentru că Dunărea săpase adânc în mal. Am coborât. Aveam și un binoclu cu infraroșii, dar atunci în starea aceea de stres și emoțională, cu o tensiune uriașă, incredibilă pentru cineva care n-a trăit astfel de momente..., când să intru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
neiubi enorm, fiind dispusă să distrugă complet, să producă moarte (în avalanșă). Nu gelozia o capacitează pe Medeea să ucidă, ci iubirea pe care nu o mai poate controla. Și, aici, Euripide construiește foarte rafinat (ca un gurmet) un sentiment abrupt, devastator, acela al iubirii-ură. Creștinismul va distruge acest sentiment incredibil de complicat, îl va stârpi pur și simplu; dar în tragedia greacă iubirea-ură există în forme variate care dau seamă despre o psihologie abisală nemaivăzută. Medeea iubește ca o nebună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
fi înțeleși. Așadar problema nu este în limbă ci în folosirea limbajului însuși. Numirea ca putere paternă și divină oferă o înșelătoare certitudine. Desigur, naratorul din Descrierea unei lupte construiește peisajul cu limba ("mi-era frică de oboseala acestui drum abrupt, îl aplatizai tot mai mult și îl coborâi în depărtare până la a-l schimba în vale. După dorința mea, pietrele dispărură și vântul încetă")[...] "Acest spectacol îmi plăcu atât de mult că [...[ uitai sa înalț luna, care aștepta deja în spatele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ce determina curba volum-presiune. Curba volum-presiune intrapericardică, elucidată pe modele experimentale la câini, este non liniară. Are un mic platou, în care creșteri ale volumului pericardic nu determină modificări mari ale presiunii intrapericardice. Dar, la un moment dat, curba ascensionează abrupt, înregistrându-se un salt al presiunii intrapericardice. Spațiul intrapericardic este tapetat de celule mezoteliale a căror suprafață prezintă microvili cu o lățime de 1 μm și înălțime de 3 μm. Prin intermediul lor se realizează schimburile hidrice și ionice din spațiul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]