6,323 matches
-
putut ocoli Capul Bunei Speranțe la o epocă atît de timpurie, i-ar răpi lui Bartholomeo Diaz, autorul consacrat, onoarea de a fi descoperit marele promontoriu, ceea ce ar face din istoria modernă o mincinoasă fără pereche. Dar toate aceste argumente absurde ale bătrînului din Sag-Harbour nu fac decît să demonstreze absurdul orgoliu al rațiunii - orgoliu cu atît mai reprobabil la unul ca el, care n-avea decît o brumă de cultură, încropită din ceea ce aflase pe mare și sub soare. Da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
timpurie, i-ar răpi lui Bartholomeo Diaz, autorul consacrat, onoarea de a fi descoperit marele promontoriu, ceea ce ar face din istoria modernă o mincinoasă fără pereche. Dar toate aceste argumente absurde ale bătrînului din Sag-Harbour nu fac decît să demonstreze absurdul orgoliu al rațiunii - orgoliu cu atît mai reprobabil la unul ca el, care n-avea decît o brumă de cultură, încropită din ceea ce aflase pe mare și sub soare. Da, aceste argumente nu fac decît să dovedească orgoliul lui prostesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului; depărtîndu-se de judecata muritorilor de rînd, omul ajunge în sfîrșit la gîndirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială; durerea și fericirea rămîn atunci de neînțeles. încolo, nu-l judecați prea aspru pe Stubb. Astfel de lucruri se întîmplă adesea în profesiunea noastră și se va vedea mai tîrziu că eu însumi aveam să fiu părăsit, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simplu în virtutea unei energii mute și surde, ce se manifesta spontan. Era doar un manipulator al acestei energii; creierul - dacă va fi avut vreodată așa ceva - i se scursese desigur de mult în mușchii degetelor. Semăna cu unul dintre acele obiecte absurde, însă totuși extrem de folositoare, multum in parvo, fabricate la Sheffield, sub forma - cam excesivă - a unor bricege obișnuite, de buzunar, dar conținînd nu numai lame de mărimi felurite, ci și tirbușoane, șurubelnițe, pensete, sule, penițe, rigle, pile de unghii și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Octavian și cea a lui Antoniu. Sărbătoare națională a Statelor Unite îZiua Independenței). Ptolemeu Filopator, rege al Eruptului între anii 222-205 î.e.n. Rege al Kumidici, aliat cu Pompei îmoare în anul 42 î.e.n.). Deși orice comparație între balenă și elefant e absurda, întrucît, sub aspectul volumului, elefantul se află față de balenă în postura unui cîine față de un elefant, - totuși găsim anumite similitudini ciudate, printre care șt jetul. E un fapt bine cunoscut că elefantul absoarbe adesea apă sau praf cu trompa lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist”. STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-ar fi completă fără menționarea acestui aspect, deși el iese din sfera unei cercetări ce-și propune să urmărească dirijarea, prin presă, a vieții literare și a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
științei pe care le propun astăzi filosofii de orientare analitică. Aceasta este o sugestie care va fi primită cu rezerve de către toți cercetătorii preocupați să integreze cât mai strâns opera lui Kant în contextul gândirii epocii sale. Buchdahl califică drept „absurdă” tendința de a califica mutațiile care au survenit în fundamentele gândirii fizice după Kant drept o infirmare a filosofiei sale transcendentale. Alternativa pe care o propune este exprimată printr-o formulare destul de prudentă și de vagă anume că, odată ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Graham Greene sau Eugene O’Neill. În viziunea sa, nici una din vedetele „progresiste” nu merita vreo stimă: Chandler îi percepea în sterilitatea lor plină de resentiment, în lenea de gândire și în cultul, vag snob, vag nombrilist, pentru o realitate absurdă. El nu vedea, la T.S. Eliot, Ezra Pound, Kafka sau la Gertrude Stein, nimic altceva decât dispreț intelectual față de cititor. Evident că gelozia literară juca un rol important în respingerea eforturilor de a propune un nou model literar. Ce-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e obligatoriu să fie simple. Importanța gramaticii, subliniată apăsat în mai multe rânduri, nu stă nici pe departe sub semnul pedanteriei unui conservator limitat la o sumă de stereotipii ieșite din uz. Dimpotrivă, vorbind despre respectarea setului de reguli - unele absurde, altele inutile -, Chandler atacă o anumită formă a simplității: aceea agresivă, care se suprapune perfect prostiei. Simplitatea înseamnă directețe, însă această din urmă ipostază, când se asociază cu precaritatea lingvistică, înseamnă și prostie: Americanilor, având cea mai complexă civilizație a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de a fi lucrat pentru oameni ce simțeau o desfătare să reducă scriitori importanți la postura de lachei, să-i pună să lucreze la scenarii de proastă calitate (Karl, 1989, p. 474). Folosiți sub potențialul lor real, tracasați de pretențiile absurde ale regizorilor și producătorilor, șocați - precum Fitzgerald - de bizareriile actorilor, ei părăsesc, traumatizați, rezervația de nevrotici și maniaci, fericiți să închidă ușa în urma unor episoade coșmarești. Deși plini de bani, se întorc spăsiți la modestele birouri de scriitori ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai jos - în care o particularitate de limbaj a polițistului Galbraith (obiceiul de a repeta ceea ce tocmai i s-a spus) îl determină, amuzat, să vadă în el o întrupare a lui Hemingway. Scena e o mostră suculentă de umor absurd, în care cititorul avizat va găsi suficiente motive de amuzament: - Vreau să împușc un indian. - Aha, amice, vrei să împuști un indian. - Da, nene, unul singur. Se uită din nou la insul cu mustață. - Gagiul e foarte dur, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îi spuse. Vrea să împuște un indian. - Auzi, Hemingway, nu mai repeta tot ce spun, i-am zis. - Cred că gagiul e ușchit, spuse insul solid. Zice că mă cheamă Hemingway. Nu ți se pare că e ușchit? Mica scenă absurdă continuă și în capitolul următor, unde, în loc să rezolve misterul poreclei date polițistului, Marlowe întinde și mai mult coarda, refuzând să dezvăluie identitatea reală a personajului invocat: Insul solid spuse: - Acum, că tot suntem între noi și nu e nici o damă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Puteam să-i port papucii de casă, să-i ridic covorul și să-i număr bancnotele de o mie de dolari. Doar ne ocupam de același caz”), dar care nu face mai credibilă întâmplarea. Astfel de stratageme plasate la marginea absurdului arată în ce măsură Chandler era conștient de precaritatea scenariului în care-l obliga pe Marlowe să evolueze. Lăsând deoparte puerilitatea altor secvențe (faptul că detectivul primește prin poștă prețioasa monedă sau întâmplarea prin care descoperă în spatele unui tablou din casa lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Brasher, pe de o parte, și veritabilul studiu privind metodele de turnat monedele de aur, pe de altă parte, sunt opriri perfect cronometrate pe un traseu parcurs mereu în viteză. Același rol de temporizator îl au și cele câteva dialoguri absurde (cel puțin unul dintre ele, conversația lui Marlowe cu un barman, forțează granițele bunului-gust) presărate de-a lungul narațiunii. Ar fi de remarcat, de asemenea, modificarea limbajului detectivului, mai ales în relațiile cu polițiștii. E un semn de maturitate, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sensuri. Bătut și a doua oară de polițiști (de data aceasta pentru că depășise viteza), trimis la închisoare, amenințat, Marlowe nu renunță la descoperirea adevărului. După ce se convinge că Muriel Chess e, de fapt, Mildred Haviland (ba chiar, într-o secvență absurdă, o joacă și pe Mrs. Fallbrook, proprietara casei lui Lavery), că locotenentul Degarmo fusese soțul ei, lucrurile se precipită. Demontată, enigma se dovedește a fi compusă dintr-o înșiruire de crime, brutalități, înșelăciuni și abuzuri: Muriel (personajul infernal al cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e parte a jocului psihologic dintre detectivul particular aflat el însuși la marginea câmpului infracțional și polițiștii a căror brutalitate nu mai poate fi ținută sub control. Straniul armistițiu stabilit între Marlowe și polițiști trebuie să ia forma inacțiunii aproape absurde, dar perfect motivată de confruntarea psihologică dintre cele două tabere. Deși își petrece noaptea într-o așteptare plină de tensiune în fața unui personaj a cărui minte pare complet confiscată de maniile jocului de cărți solitar, Marlowe știe că e studiat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
torturase și a fost chinuit îngrozitor. În schimb, Valeriu Negulescu nu avea nici o legătură cu Piteștiul, iar ceilalți cinci (mai ales Oprișan și Hoinic) s-au numărat printre victimele preferate ale echipelor lui Țurcanu. Pe de altă parte, tocmai din cauza absurdului acestui proces, precum și a faptului că au avut mai mult timp să își revină după șocurile fizice și sufletești la care au fost supuse, victimele s-au înverșunat împotriva înscenării orchestrate de Securitate și au opus rezistență. Capitolul IIItc "Capitolul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cariată de invidii, orgolii, suspiciuni și parvenitism, de corupție și de alte metehne orientale -, e de presupus că plagiatul are o lungă tradiție În cultura noastră, mai ales În literatură. Într-adevăr, Încă În 1935, G. Călinescu scria: Cel mai absurd și mai inutil furt mi se pare cel literar, și pentru aceea că e mai devreme sau mai târziu descoperit, și fiindcă esența creației fiind sentimentul puterii personale, plagiatul e o mințire În sine. Cu toate acestea, furtul literar se
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
gravă”. Acest bărbat avusese carențe familiale infantile și trecea prin unele probleme conjugale, ceea ce nu lămurea însă cu nimic motivațiile unor asemenea crime, pe care nici el nu le cunoștea. Clivajul eului poate explica parțial această conduită agresivă exagerată și absurdă. Se observă aici coexistența a două poziții antagoniste ce rămân străine una alteia: prima ține cont de realitate, iar cealaltă, sub influența pulsiunilor, „desprinde eul de realitate” (Freud, 1938/1987). În concluzie, există două persoane în una singură, persoane care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
monștri, ci despre „inocenți, deformați de o etică personală sadică. Asupra lor, mai mult decât asupra altora, s-a exercitat în mod primejdios presiunea interdicției”. Aceasta este „frâna lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă” opusă moralei normale, adică unei morale compatibile cu igiena mentală și sănătatea. Explicația dată de Freud are un punct comun cu precedenta. Ceea ce Hesnard numește „etică personală sadică”, Freud (1924b/1974) descrisese deja, calificând conștiința morală a masochiștilor morali ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înfometarea maselor, în beneficiul capitalului și războiul ca încheiere a regimului fascist falimentar. Fascismul, ultima lovitură a capitalului monopolist, deturnează atenția mulțimilor de la problemele impuse de vreme și de la fireasca lor dezlegare, împingând masele spre o nouă robie. Cu soluții absurde, inumane, antidemocratice și anticulturale, amenință să abată mersul normal al istoriei. Semănător de ură, element de dezbinare, fascismul e o primejdie pentru întreaga civilizație - contribuția colectivă a tuturor popoarelor. Doctrina lui stă în vârful bâtei, idealul - aservirea maselor sub călcâiul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
jaf comunist”. Valoarea memoriilor unor astfel de indivizi este de necontestat atâta timp cât multe dintre documentele mașinăriei totalitare rămân astăzi sub cheia arhivelor. Fie că vorbim de incompetența unor gestionari de arhivă, de secretomania maladivă a unor instituții sau de legislația absurdă. Așa se face că, de curând, CNSAS a dat naștere unui volum de... pseudomemorii. Titlul poate trezi nu doar curiozitatea cititorului, ci și fantezia. Volumul nu este nici dosarul de cadre al unui fost general de securitate, nici caietul de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
livresc substanțial și solid, vivacitatea asociativă, o irepresibilă înclinație spre mânuirea ludică a limbajului (cu rezultate frizând uneori verbigerația mecanică, subordonată performanței ritmice sau eufonice gratuite, iritantă poate, dar ajungând nu o dată în vecinătatea procedărilor avangardiste sau a tehnicii comicului absurd) au individualizat poezia lui postbelică, inclusiv pe cea „de comandă”. Poetul a dobândit în peisajul literar al epocii un loc distinct, de meșteșugar iscusit și agreabil al cuvântului, factor de relativă intelectualizare și rafinament al versului într-o vreme când
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
spirituale, neliniștit în așteptarea unui „ceva” nedefinit, sunt prinse în secvențe autentice și coerente. Și în Obsesia (1946), componenta erotică este văzută ca una din trăsăturile esențiale ale răului uman, făcând mai pregnantă viziunea întunecată asupra lumii ca ființare anarhică, absurdă, tragică. Oameni de lut (1947) absolutizează această perspectivă. Ultimul roman, Document (1964), aparținând scrisului sociologizant, este o demonstrație tendențioasă a modului cum erau oprimați țăranii în trecut. Și în literatura de călătorie, se manifestă două maniere de a consemna realitatea
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
precupeții de zer critic” (Arghezismul, 1925). În prozele lui moderniste, B.-F. dinamitează retorica tradițională, cultivă „comedia limbajului”, dă o interpretare literală sau echivocă expresiilor metaforice, pastișează formula umoristică urmuziană. Textele subminează ordinea lumii burgheze, înlocuind-o cu un univers absurd și bizar. Personaje-marionetă, descinse din omul-robot integralist, trăiesc „sub zodie citadină”, în civilizația industrială de inspirație futuristă, în Răzbunarea lui Papufili sau în „trilogia” Supraamericanul, din care a publicat fragmente: Omul expresie, Avatarurile lui Abraam Texas și Miss Doly and
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]