9,323 matches
-
corespund trei tradiții de abordare în relațiile internaționale, caracterizată fiecare de anumite procese specifice pe care le accentuează, în dauna celorlalte. O primă tradiție este cea hobbesiană, centrată pe conflict și război; o a doua tradiție este cea lockeană, care accentuează relațiile contractuale, de schimb, din relațiile internaționale (cum sunt relațiile de cooperare economică); a treia tradiție este cea kantiană, a societății globale, care se concentează asupra proceselor de solidarizare transnațională și asupra a ceea ce astăzi includem în ideea de guvernare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la fel ca idealismul și, mai apoi, neoliberalismul, trec dincolo de ea. Anarhia nu înseamnă automat haos total și violență perpetuă, ci doar absența unei autorități centrale, superioară statelor. Deși recunoaște anarhia ca punct de plecare în înțelegerea politicii internaționale, raționalismul accentuează elementele de ordine existente. Astfel, autorii raționaliști (Bull în primul rând) încearcă să găsească răspunsuri argumentate la întrebarea pe care ei o consideră vitală: Există sau nu ordine în relațiile internaționale? Ulterior, ei pun problema formelor pe care le îmbracă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce la o diminuare a securității, prin aceea că un potențial rival ar putea judeca greșit intențiile statului respectiv, suspectându-l de agresivitate. Realiștii defensivi accentuează importanța „modificatorilor structurali”, care se referă la distribuții relative ale capacităților la nivel de sistem, care să permită statelor să îndeplinească anumite strategii diplomatice sau militare. Un exemplu important în acest sens îl reprezintă așa-numita „balanță ofensivă-defensivă” în domeniul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a profitat însă, în plan teoretic, de revenirea în centrul atenției, în știința politică, a unor personaje întru câtva uitate sau chiar discreditate: instituțiile. „Noul instituționalism” a oferit o nouă viziune asupra cadrelor generale ale politicii, inclusiv ale politicii internaționale, accentuând constrângerile pe care mediul instituțional le impune asupra comportamentului actorilor. Instituțiile internaționale încep astfel să fie abordate din ce în ce mai mult ca „variabile independente”, cercetările concentrându-se asupra efectelor lor asupra comportamentelor statelor și, în general, asupra vieții internaționale. Desigur, în știința
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prețul trecerii în plan secund a actorilor nestatali, naționali și transnaționali (Martin și Simmons, 1998, p. 738). În fine, ambele teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră dezbaterile anterioare între realiști și liberali (Baldwin, 1993, p. 9). Repere teoretice ale dezbaterii neorealism - neoliberalism Literatura consacrată dezbaterii neorealism-neoliberalism a evidențiat mai multe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
împiedica pe alții să înregistreze progrese relative în planul capabilităților, comparativ cu statul (Ibidem, p. 498). Câștiguri absolute versus câștiguri relative Controversa se referă la obiectivele urmărite de stat, în cazul participării la o formă oarecare de cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul „atomist” al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi - principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii „neo-neo” - consideră că statul este „poziționalist defensiv”: posibilitatea ca, în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
defectează singur, CD) și sperând la cea mai bună (jucătorul defectează singur, DC). Rezultatul va fi DD, inferior lui CC, care s-ar fi obținut în urma cooperării. Urmându-l pe Keohane, neoliberalii tind să problematizeze relațiile internaționale cu ajutorul „dilemei prizonierului”, accentuând faptul că în interacțiunile internaționale există un potențial de cooperare nerealizat, care, dacă s-ar concretiza, ar împinge lucrurile către frontiera lui Pareto (a optimalității). În replică, neorealistul Stephen Krasner arată că, în multe interacțiuni, statele se află deja pe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
implicit din rezumarea argumentului lui Wendt, una din direcțiile de cercetare bogat reprezentate de autori constructiviști, în ultimii ani, este cea a studiilor de securitate. Constructivismul propune regândirea conceptului de securitate, schimbându-i subiectul de referință (individ, umanitate, ecosistem) și accentuând rolul proceselor de construire a identității proprii și atribuire a identității celorlalți actori în determinarea interesului național și modelarea politicii externe a statelor. Teoria constructivistă a adus în studiile internaționale o reevaluare a importanței discursului și limbajului, în absența cărora
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
aducem și o nuanțare legată de metodologie. Deși una dintre cele mai viguroase critici la adresa constructivismului este eclectismul lui metodologic - care include metode cantiative, calitative, pozitiviste, post-pozitiviste sau combinarea lor sui generis -, în planul manierei de tratare a subiectelor, constructivismul accentuează rolul teoriilor constitutive ca fundamental distincte de teoriile cauzale și caracterul central al interpretării ca instrument de cunoaștere al teoriilor constitutive, spre deosebire de explicare, proprie teoriilor cauzale. Deși atât de popular în ultimii zece ani - sau poate tocmai datorită popularității sale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se centreze pe state, în plan internațional, ci pe ființe umane. În acest context, un stat nu-și poate asigura securitatea dacă ia din resursele necesare pentru existența și bunăstarea cetățenilor lui, de ambele sexe, și le alocă sectorului militar, accentuând spirala insecurității (pe plan internațional) și sacrificând bunăstarea populației (pe plan intern). Poate cea mai interesantă și importantă linie de cercetare deschisă de feminismul perspectival rămâne regândirea conceptului de putere și a implicațiilor acesteia asupra practicii relațiilor internaționale. Definită prin
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în absența capacității lui A -, puterea rămâne, în relațiile internaționale, capacitatea de a constrânge, persuada, influența, de a determina un curs de acțiune în pofida unor circumstanțe defavorabile sau a opoziției altor actori. Puterea se definește într-un registru predominant negativ, accentuat de fapul că unii actori prezintă această capacitate și o exercită în detrimentul și asupra altor actori, care nu dispun de capacitatea respectivă. Plecând de la experiențele existențiale ale femeilor, de la capacitatea grijii, transformată în etică a grijii, precum și de la realitățile interdependenței
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
naturii umane și a comportamentului internațional al acesteia. Mai mult decât atât, de-a lungul istoriei, balanța de putere are în permanență o însemnată dimensiune material-cantitativă de care nu se poate distinge nici chiar în perioada contemporană. De asemenea, Vagts accentuează faptul că balanța de putere este un instrument al relațiilor internaționale, în sensul în care ea funcționează la nivel interstatal, și nu în interiorul statului unitar. Balanța de putere este un instrument folosit numai de către și între actorii internaționali. Vagts ilustrează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de vedere, balanța se raportează la următoarele sensuri: 1. Balanța de putere este o stare de fapt ce se referă la o distribuție uniformă a puterii în sistem ce asigură o egalitate relativă de capacitate între Marile Puteri ale sistemului, accentuând latura descriptivă a conceptului. Distribuția uniformă a puterii în sistem nu înseamnă cu necesitate o împărțire egală a acesteia între polii sistemului, balanța de putere putând fi în acest caz numai una prezumtiv echilibrată. Obiectul acestui sens îl face descrierea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și de populație esențială, mijlocul cel mai frecvent de restabilire a balanței fiind principiul compensației (teritoriale). În plus, această balanță a avut ca efect mai degrabă scăderea numărului actorilor care stabileau echilibrul, respectiv a numărului de Mari Puteri din sistem, accentuându-se însă consolidarea celor existente, pe măsură ce sistemul internațional se răspândea asupra întregului glob. Cu toate acestea, balanța de putere clasică a secolului al XVIII-lea nu avea mecanisme specifice de realizare. A doua etapă începe aproximativ în 1815 și se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
relațiilor internaționale între entități politice, indiferent de momentul și locul formării lor (Holsti, Hopmann și Sullivan, apud Walt, 1987, p. 1). Problema analizei alianțelor este una complexă, deoarece însuși subiectul acestei analize este foarte complex în natura sa. Ceea ce vom accentua însă în mod deosebit în ceea ce urmează este definirea alianțelor, tipologia lor, perspectivele teoretice principale asupra alianțelor în relațiile internaționale etc. În ceea ce privește definirea alianțelor, aceasta se află încă în centrul unei dispute între autorii din relațiile internaționale. Pe de o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se află încă în centrul unei dispute între autorii din relațiile internaționale. Pe de o parte, Arnold Wolfers definește alianța ca fiind promisiunea unei asistențe militare mutuale între două sau mai multe state suverane (Wolfers, apud Snyder, 1997, p. 35), accentuând importanța angajamentului reciproc al statelor în cadrul alianței prin intermediul promisiunilor pe care și le fac, deci caracterului lor comunicativ. Glen Snyder, pe de altă parte, consideră alianța ca fiind o asociație formală de state ce are în vedere folosirea sau împiedicarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ce decurge din promisiunile propriu-zise și din interesele care stau la baza lor (Snyder, 1997, pp. 4, 36). Definiția lui Snyder este una mult mai complexă, fiind, din acest punct de vedere, consistentă cu întreaga sa teorie a alianțelor și accentuând trei mari caracteristici centrale ale alianței: așteptările și percepțiile statelor ce decurg din interacțiunile lor în sistemul internațional, fie ele de cooperare sau conflictuale; comportamentul propriu-zis de sprijin al aliatului (aliaților); interesele care stau la baza formării oricărei alianțe. Pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
polaritatea sistemică etc. Pentru Stephen M. Walt, alianța reprezintă relația de cooperare în materie de securitate formală sau informală deopotrivă între două sau mai multe state suverane (Walt, 1987, p. 1). În cele din urmă, spre deosebire de ceilalți autori, S.M. Walt accentuează importanța alianței ca angajament formal sau informal de un anumit nivel, ce presupune beneficii împărtășite de toți aliații și a cărei dezintegrare aduce tuturor aliaților costuri foarte mari, ce nu pot fi decât eventual parțial acoperite de alianțe alternative cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
securitatea. Alinierea este rezultatul a două structuri motivaționale diferite: statele se aliniază fie pentru a-și maximiza securitatea, prin conciliere sau prin distragerea atenției statului revizionist către alte obiective, fie pentru a beneficia de pe urma succeselor înregistrate de statul revizionist. Walt accentuează aspectul negativ al alinierii, susținând că în sistemul internațional, comportamentul predominant (și firesc) al statelor este acela de a balansa amenințările. Problema principală pe care o ridică teoria lui Walt este una legată, de asemenea, de structura sistemului internațional. Această
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lungi de timp, nedefinite. Modul în care se raportează teoria comunităților de securitate la alte tipuri de abordare a naturii relațiilor internaționale este unul complex. De exemplu, o perspectivă realistă asupra mecanismelor asigurării securității Europei Occidentale în perioada postbelică ar accentua importanța „umbrelei de securitate” americane inclusiv nucleară, cu ajutorul căreia statele din această regiune s-au putut considera mai puțin amenințate de expansionismul sovietic, sau a formidabilei dezvoltări tehnologice din epocă, de natură să ridice întrebări foarte serioase cu privire la riscurile și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acestora, ar trebui să elaborăm o definiție de lucru a războiului. Conceptul de război În literatura de specialitate dedicată cauzelor și consecințelor conflictelor internaționale nu găsim o opinie unanim acceptată cu privire la ce constituie un război, existând mai multe perspective, fiecare accentuând diverse caracteristici ale războiului. Astfel, războiul este privit ca o „stare legală” specifică în care se află națiunile, ca un proces compus din mai multe etape de aplicare a violenței sau o serie de consecințe materiale (distrugeri, victime) și politice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
că cel puternic este satisfăcut de statu-quo și nu este dispus să lupte, iar cel slab se conformează, neavând capacitățile necesare pentru a avea șanse de câștig într-o eventuală confruntare militară (Levy, 2003, p. 8). Teoriile de orientare neo-marxistă accentuează inegalitatea în special economică din sistem și competiția cu caracter economic care poate duce la războaie. Astfel, abordarea neo-marxistă scoate în evidență distribuția inegală a veniturilor în societățile capitaliste și a surplusului de producție. Toate acestea, împreună cu competiția pentru acces
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
militare și de creșterea prevalentă a mijloacelor de atac la distanță (Luttwak, 1999, p. 99). În aceste circumstanțe, periferia sistemului - mai puțin transformată în privința „dilemei de securitate” clasice -, mizând pe soluții militare (atât în interior, cât și în exterior) și accentuând rolul geografiei teritoriale, a devenit principala scenă a conflictelor internaționale. Pe de altă parte, se argumentează că prin modificarea contextului geopolitic, războiul nu a fost doar „expulzat” la periferia sistemului mondial, dar a și suferit schimbări calitative, evoluând de la conflicte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a celor două mărimi permite ameliorarea unei prime diferențe recognoscibile în literatura de specialitate, aceea dintre două macrotipuri de definire a fenomenului globalizării: unul care focalizează creșterea interconectării și a interdependenței, a interacțiunilor și a fluxurilor transnaționale; și altul care accentuează anvergura (acoperirea geografică) a fenomenului, traductibilă în comprimarea simbolică a spațiului și timpului în așa fel încât evenimente locale pot fi rapid antrenate de evenimente produse la mare distanță. Asociate reprezentării globalizării ca fenomen deopotrivă intensiv și extensiv, cele două
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
condițiile în care comunitățile locale specifice valorifică oportunitățile oferite de piața globală într-o manieră proprie, astfel încât fiecare dintre aceste grupuri continuă să producă o expresie și o identitate culturală proprii, rearticulate în întregul global. Diametral opus, paradigma „culturilor tari” accentuează rolul instituțiilor de stat și sugerează prezervarea reactivă și accentuarea frontierelor etno-culturale împotriva occidentalizării, în contextul unei implicări din ce în ce mai pronunțate a statelor-națiune în chestiuni fie și numai tangențiale domeniului cultural, precum educație, familie și politici de sănătate. Cea mai cunoscută
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]