8,266 matches
-
definesc cinismul din piesa lui Cehov. Pas des deux. Cu două mari poticneli. Două mari crize în care măștile se prăvălesc, iar disperarea se revarsă. Pierd controlul. Atît de bine calculat. Imaginea publică se face țăndări. Nu mai sînt nici actrița cea mare, nici scriitorul celebru. Față în față stau un bărbat și o femeie îngenuncheaț i de minciună și ipocrizie. Două victime ale propriilor vanități. În jocul lor riguros și rece, după scena din actul al treilea există un punct
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
traducere de Irina Iacob, 384 pag.), apărut la Editura Univers, apelează la biografism. La prima vedere, narațiunea plină de suspans cuprinde povestea unei femei relatată de trei bărbați, din perspective diferite. Autorul proiectează în ficțiune viața ieșită din comun a actriței de origine japoneză Shirley Yamaguchi, traversând jumătate de secol din istoria niponă, și trei culturi, a Japoniei, a Chinei și a Americii. Dar ficțiunea absoarbe și meditații privind civilizația japoneză explorată de Jan Burumă vreme de câteva decenii. Înainte de a
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
propriul scris, sau de al altora, sau aparținând istoriei culturale, sau, pur și simplu, aparținând istoriei, sunt termeni ai unei ecuației erotice sau nu sunt deloc. Vine astfel vorba în dialogul cu Daniel Cristea-Enache despre Olga Knipper, soția lui Cehov, actriță pe la 1900, o femeie care, pentru că „ a trăit imens”, socotește Brumaru, i-ar fi putut fi iubită și lui, pe când era adolescent, dacă li s-ar fi încrucișat drumurile. De ce nu ? S-a întâmplat însă că una din mătușile proprii
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
doar tema „misterului feminin” (vulgarizată prin „colecția” de femei), dar și un element de intertextualitate cu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război: rochia albastră (a Elei), detaliu vestimentar care așază în aceeași sferă fascinatorie o femeie de celuloid, actrița Nicole Kidman, și una concretă, Ada. O fantasmă caleidoscopică, urmărită în diverse ipostaze cinematografice (de la fotografia din filmul Cold Mountain până la Orele și Dogville) și o „atracție otrăvitoare” față de Ada (una dintre stagiarele de la cabinetul de avocatură unde este asociat
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
lui Alexander Payne, un fel de road movie turnat într-un alb negru menit să sugereze mai bine perioada depresiei în America, cu orașe mici și vieți scoase din minoratul lor provincial de gesturi emoționante. Premiul pentru cea mai bună actriță i-a revenit lui Bérénice Bejo din filmul Le Passé al lui Asghar Farhadi, în rolul unei femei, Marie, prinsă între două căsnicii, una eșuată și una nouă, și, evident, între doi bărbați. Filmul se face, într-o mare măsură
Cannes 2013 – portret festivalier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3561_a_4886]
-
lumea dansului, pentru care au daruri înnăscute și, de fiecare dată, am subliniat cu uimire și încântare, măiestria lor artistică, în acest domeniu, tangent inițial formării lor profesionale. Dar, pentru prima oară, am fost fermecată de expresivitatea gestică a unei actrițe, de capacitatea ei de a spune totul, atât prin cuvinte cât și, în egală măsură, prin vibrația brațelor care „vorbeau” cu aceeași pregnanță despre întregul ei tumult sufletesc, urmărind-o pe Maia Morgenstern în 1995, în Dama cu camelii, pusă
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
colajul muzical și și-au gândit costumele și decorul minimalist, dar întru totul adecvat momentelor selectate. O însemnare discretă, în josul afișului, menționează totuși pe autorul coregrafiei, Valentin Roșca. Trecând la interpretare, trebuie menționată nu atât arta teatrală bine cunoscută a actriței, ci în primul rând cât de uimitor de bine dansează, ca orice profesionistă a acestui gen de spectacol, cât de dezinvolt și de viu este dansul ei, ca plastică corporală. Tot astfel, impresionant la Valentin Roșca nu este numai calitatea
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
a acestui gen de spectacol, cât de dezinvolt și de viu este dansul ei, ca plastică corporală. Tot astfel, impresionant la Valentin Roșca nu este numai calitatea interpretă rii diferitelor dansuri de revistă, ci modul cum îi dă răspunsurile potrivite actriței, fără text, printr-un fel de pantomimă dansată, care este însă de un firesc al fiecărui gest și al fiecărei expresii faciale care exclude orice fel de artificialitate. Reușita spectacolului intuiești că se datorează, în bună măsură, spiritului de echipă
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
a reflecta cu privire la condiția umană și mai ales la cât de încurcate sunt căile Domnului. Pentru că odată cu acest punct nodal începe aducerea oii rătăcite pe calea cea bună. Iar în peisaj se ivește un alt personaj, Nicole (Kelly Reilly), o actriță porno dependentă de droguri, căutând soluția pentru ieșirea din marasmul unei existențe bulversate și în care Whip găsește un partener temporar, dar și un exemplu de redempțiune. Toate întâlnirile îl pun pe Whip față în față cu minciuna propriei existențe
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
că e vorba de un îndemn nemascat la agresiune și la crimă într-un pasaj precum: „(Mais ferme ta gueule) ou tu va t’faire marie-trintingner!” Într-o traducere aproximativă: „Tacă-ți fleanca sau o să pățești ce-a pățit Marie-Trintignant”, actrița, adică, și fiică a marelui regizor, ucisă de concubinul ei, cântăreț și el, Bertrand Cantat. Trintingnier este un verb inventat de OrelSan, pornind de la numele actriței, pe modelul lui indigner, a se indigna. OrelSan a crezut că scapă invocând libertatea
Vinovat de sexism () [Corola-journal/Journalistic/3475_a_4800]
-
Într-o traducere aproximativă: „Tacă-ți fleanca sau o să pățești ce-a pățit Marie-Trintignant”, actrița, adică, și fiică a marelui regizor, ucisă de concubinul ei, cântăreț și el, Bertrand Cantat. Trintingnier este un verb inventat de OrelSan, pornind de la numele actriței, pe modelul lui indigner, a se indigna. OrelSan a crezut că scapă invocând libertatea de expresie prevăzută de Convenția europeană pentru Drepturile Omului, dar judecătorii, din nou, mai aproape de adevăr, i-au notificat că respectiva Convenție prevede, pe lângă libertatea artistului
Vinovat de sexism () [Corola-journal/Journalistic/3475_a_4800]
-
au fost conduse de tineri regizori masteranzi, iar distribuțiile au reunit atât actori ai teatrului gazdă, cât și studenți. Vineri seară, spectatorii au putut vedea o piesă despre fragilitatea ființei umane, " Autopsia unui fulg de nea", de Luis Santillan. Chiar dacă actrițele și-au jucat rolurile stând așezate pe scaune și citind replicile, spectacolul a fost puțin spus fascinant, inedit și antrenant. Crenguța Hariton, Ada Galeș și Andreea Alexandrescu au reușit să mențină atenția publicului prin replicile savuroase și prin tratarea problemelor
Autopsia unui fulg de nea. Fragilitatea ființei umane by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34767_a_36092]
-
DSK a obținut 50.000 de euro de la Marcela Iacub, o relativ tânără jurnalistă, care a avut timp de șase luni o relație intimă cu el, nu din amor, ci din interes: acela de a avea materie pentru cartea ei. Actrița Scarlett Johanson a deschis o acțiune contra lui Grégoire Delacourt pe motivul că într-un roman al acestuia apare un personaj care se dă drept ea. Celebrul moderator de televiziune, Patrick Poivre d’Arvor, s-a văzut nevoit să meargă
Justiția contra literaturii? () [Corola-journal/Journalistic/3477_a_4802]
-
Ion Juvara. După câteva luni petrecute pe șantierul de la Borzești, am venit În București În concediu de odihnă. Într-una din zile, În jurul prânzului, am intrat la Capșa. La o masă, Maria Tănase era Înconjurată de femei și bărbați, actori, actrițe, dansatori. M-am Îndreptat spre masa ei și am văzut că mă privește, ca și cum ar Încerca să-și amintească ceva. Băiatul cu motocicleta! a exclamat cu un zâmbet larg, bucuroasă că și-a amintit de unde mă știe. — Sărut mâna, doamnă
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
a început cu ea și se va sfârși odată cu ea. Apariția recentă, pe luna mai, nu e o excepție de la regulă. Pe copertă, o fotografie a lui Audrey Hepburn, în plină splendoare a tinereții, promite dezvăluiri despre perioada „romană” a actriței, scrise de fiul ei, Luca Dotti. Eu unul aș fi fost mulțumit dacă revista ar fi conținut fie și acest singur articol. Ca vechi admirator al actriței (doar Marilyn Monroe mi se pare mai fascinantă), citesc cu plăcere orice e
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
Audrey Hepburn, în plină splendoare a tinereții, promite dezvăluiri despre perioada „romană” a actriței, scrise de fiul ei, Luca Dotti. Eu unul aș fi fost mulțumit dacă revista ar fi conținut fie și acest singur articol. Ca vechi admirator al actriței (doar Marilyn Monroe mi se pare mai fascinantă), citesc cu plăcere orice e legat de viața acestei femei care a fost mult mai mult decât o umbră iluzorie pe un ecran. Ea a întruchipat un stil de viață și a
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
de încercare mult mai plin de curaj decât fostul meu maestru, pentru că eu nu avusesem încă ocazia să mă molipsesc de frumusețea otrăvitoare a celei care mă prinsese în laț”. Culmea bovarismului se revelează însă în capitolele de adorație dedicate actriței Nicole Kidman. O adevărată „rusoaică” à la Gib Mihăescu (în varianta pop sau kitsch), Nicole e urmărită și studiată cu minuțiozitate perversă, de paparazzi intelectualizat, la fiecare apariție publică, oricât de neînsemnată. Din păcate, însă, capitolele despre actrița americană, reluate
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
adorație dedicate actriței Nicole Kidman. O adevărată „rusoaică” à la Gib Mihăescu (în varianta pop sau kitsch), Nicole e urmărită și studiată cu minuțiozitate perversă, de paparazzi intelectualizat, la fiecare apariție publică, oricât de neînsemnată. Din păcate, însă, capitolele despre actrița americană, reluate redundant de-a lungul întregului roman, sunt în măsură să denunțe artificialitatea de fond a construcției lui Gheorghe Crăciun și să devieze interesul dinspre interogația existențială spre calamburul stilistic. Această fixație a personajului, o obsesie adolescentină numai bună
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
să devieze interesul dinspre interogația existențială spre calamburul stilistic. Această fixație a personajului, o obsesie adolescentină numai bună de utilizat într-o parodie intelectualistă marca Cimpoeșu sau Mușina, sună ridicol transpusă în registrul grav-meditativ à la Crăciun - care vede în actriță, așa cum mărturisea într-un interviu din „Vatra”, „latura fantasmatică, irealizabilă a dorinței”. Deficitul major al prozei lui Gheorghe Crăciun (mai evident aici decât în alte romane) e de identificat într-un soi de emfază problematizantă vizibilă imediat în lipsa de variație
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
la București, în februarie 1957, împreună cu soțul ei Yves Montand. Mulți intelectuali români, pe atunci studenți, își amintesc de concertul susținut de marele actor și cântăreț francez la Sala Floreasca. Este curios însă că recitalul muzical nu este evocat de actriță, care a lăsat despre vizita sa în România, mărturia de mai sus. Turneul a cuprins țările din lagărul socialist: înaintea Bucureștilor fuseseră la Moscova, la Varșovia și la Praga, iar după aceea aveau să poposească la Sofia și la Belgrad
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
și la Praga, iar după aceea aveau să poposească la Sofia și la Belgrad. Orientarea de stânga a soților Simone Signoret și Yves Montand s-a aflat, firește, la originea acestei călătorii, dar opțiunea politică nu i-a întunecat marii actrițe privirea critică. Influența Moscovei asupra sateliților săi nu este ocolită în carte, ci mai degrabă pusă în lumină, cu luciditate și uneori chiar cu ironie. Este cazul paralelismului dintre supeul la care au participat în capitala sovietică și dineul din
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
a forțelor de stânga din țara spre care se îndreptau cu precădere privirile admirative ale intelectualilor din România și nu numai? Interpretarea actoricească inteligentă și expresivă a lui Simone Signoret își găsește ecoul în stilul alert și spiritual al memoriilor. Actrița franceză era interesată de soarta "bătrânei revoluționare" Ana Pauker, despre care i s-a spus că se odihnește. Cu ironie, Ana Pauker era pusă pe același plan cu Elena Lupescu și cu Carol al II-lea: "Anna Pauker la o
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
actualitățile de dinainte de război la Chézy de Neuilly. Anna Pauker cu părul scurt și cămășile de bărbat, d-na Lupescu cu marile sale pălării și blănurile sale de vulpe, sărmanul rege trist, și el la Chantilly". Poate că pentru marea actriță, România era cu adevărat acest amestec nediscriminat de "revoluție de import" și de "regalitate eșuată". Este semnificativă distincția pe care o face între "țăranii săraci despre care vorbește Panait Istrati" și "românii din București, pe care nu trebuia să-i
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
care o face între "țăranii săraci despre care vorbește Panait Istrati" și "românii din București, pe care nu trebuia să-i provoci prea mult pentru a-i face să povestească cât era de vesel Bucureștiul, altădată". Formulările scurte folosite de actriță nu sunt simplificări, ci oglindesc realitatea: "La București nu se luase hotărârea de a deveni socialiști". Volumul de amintiri al marii actrițe mai conține o referire românească: în legătură cu Elvira Popescu, de care Simone Signoret era legată - după cum o mărturisea ea
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
prea mult pentru a-i face să povestească cât era de vesel Bucureștiul, altădată". Formulările scurte folosite de actriță nu sunt simplificări, ci oglindesc realitatea: "La București nu se luase hotărârea de a deveni socialiști". Volumul de amintiri al marii actrițe mai conține o referire românească: în legătură cu Elvira Popescu, de care Simone Signoret era legată - după cum o mărturisea ea însăși - prin sentimente foarte pozitive. Pasajul privitor la colaborarea teatrală dintre cele două personalități are în el o ironie blândă. Este vorba
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]