3,955 matches
-
regie scenică la Hamlet, în 1988, la Grande Salle de la Villette, a recurs la acest tip de dispozitiv ce îi permitea, în funcție de momentele dramei, să facă să apară zidurile împrejmuitoare din Elseneur, ridicând o parte din solul scenei, sau să adâncească cimitirul de unde groparul dezgroapă craniul bufonului Yorrick, coborând o altă parte a solului. 24 Vezi scrierile lui Schlemmer, adunate în Théâtre et abstraction, L'Age d'Homme, 1978. 25 Bauhaus sau "Casa Arhitecturii" este totodată loc de cercetare și de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru astfel de repere, care îi certifică statutul de precursor în raport cu Urmuz, cu Eugen Ionescu și cu alți scriitori români ispitiți de formulele literare ale absurdului. Capitolul final aduce în prim plan raporturi de descendență mai puțin sau chiar deloc adâncite în studii anterioare, și anume cel dintre Caragiale și Urmuz, respectiv Caragiale și reprezentanții "Școlii de la Târgoviște". Ambele analize evidențiază calitatea marelui dramaturg de precursor al precursorilor, întrucât opera caragialiană, bazată pe "jocuri cu mai multe strategii"4, se dovedește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici cea mai mică urmă de dinte a vârcolacului, se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor pomilor mirositori, de departe, tot văzduhul fără margini închipuite al lui Dumnezeu, albastru și străveziu de parcă-i cleștarul mai curat ca apa limpede, și valea întreagă adâncită într-o tăcere vrăjită și prispa pe care ședeau mama Ilinca cu copila ei Smărăndița se umplură de o lumină vie și bălaie de semăna că ți s-ar fi deschis fundul sufletului ca să prinză tainele firii, din adâncul căreia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai concret, aceste personaje apar reipostaziate, într-o manieră mai mult sau mai puțin debitoare lui Caragiale, în unele lucrări din dramaturgia și proza interbelică, prefigurează prin anumite aspecte care țin de construcția lor aparte "noneroul" farsei tragice, regăsindu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proza lui Mircea Eliade, a lui Gib I. Mihăescu și mai cu seamă Tudor Arghezi. Această imagine a descendenței tipologice va fi întregită cu alte observații incluse în capitolul despre absurdul românesc postcaragialian și în cele în care va fi adâncit raportul dintre Caragiale și Urmuz, pe de o parte, și prozatorii de la "Școala de la Târgoviște", pe de altă parte. 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cultură nu neapărat superioară, ci diferită a culturii umane în general. Începând cu Xenofon, grecii golesc deja mythos-ul de dimensiunea religioasă și metafizică încă prezentă la Homer și Hesiod, asociindu-i conținutul a "ceea ce nu poate exista cu adevărat" și adâncesc opoziția față de logos iar ulterior și față de historia, ca discurs "real", al adevărului evident ori validabil empiric.30 De altfel, observa James Butrica, studiul miturilor grecești este frustrant, deoarece nu există o variantă canonică a unui mit, ci doar lucrări
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 45. 846 În Ibid., p. 68. Până în anii '70 nu existase un dezechilibru major între România și Franța sau Spania, dar dacă în acea perioadă Occidentul asistase la un avans tehnologic accelerat, România s-a confruntat cu regresul, distanța adâncindu-se în deceniile următoare, constată același Christin. 847 Este extrem de utilă o comparație cu scena maghiară a benzii desenate. Dacă în România au existat în primul deceniu după schimbarea de regim doar două edituri specializate în bandă desenată (Egmont și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Legenda datează din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor dinaintea ei, și a ajuns până la ea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Poate că sosise totuși timpul să își aleagă alți parteneri pentru relații superficiale, pentru că nu puteai să tot rămâi la suprafață cu oameni pe care îi cunoșteai de ani și ani de zile. Lucrurile aveau, în mod inevitabil, să se adâncească odată și odată, iar ea nu mai voia să i se mai întâmple așa ceva. În momentul de față, superficialitatea era singura ei intenție, singura ei nevoie. Se întoarse la birou în după-amiaza următoare. Pe telefon i se lăsaseră vreo cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dureri: cu sprâncenele Încruntate și capul plecat, privea țintă În mormânt ca și cum ar fi Încercat ca printr-un efort supranatural să-l facă să azvârle din el trupul reînsuflețit al fiicei sale. Și mai era și Haupthändler, care părea foarte adâncit În gânduri, ca un om presat de probleme mult mai importante, cum ar fi, de exemplu, să scape de un colier cu diamante. Faptul că pe acea bucățică de hârtie din coșul de gunoi al lui Jeschonnek se aflau alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
manifestări de umor bun și politețe fac ca munca mea să merite efortul. Mai târziu În acea seară, undeva Între 11 și 11:30, s-a auzit un ciocănit puternic la ușă. Nu băusem nimic, dar somnul În care eram adâncit mă făcea să mă simt ca și cum aș fi băut. Am pășit clătinându-mă spre hol, unde conturul neclar trasat cu creta al corpului lui Walther Kolb de pe podea mă trezi de-a binelea din buimăceala somnului și mă făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vorba că „cine nu a crescut un copil, n-a sădit un copac și n-a construit o casă nu a fost om“. Pentru că experiența creșterii unui copil te transformă în „om“, adică te provoacă să înțelegi înăuntru și să adâncești înțelesurile. Îți dezvoltă „vederea interi oară“, constrâns fiind în exterior. În cazul bebelușilor mei, unul „m-a lăsat“ să scriu, celălalt nu. Prima fetiță a fost foarte liniștită, îmi amintesc chiar că o dată a dormit toată ziua. Eu scriam pe
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
acea expresie de neuitat. M-am plimbat toată dimineața prin parcul din ce în ce mai aprins de soare, pe când colegii mei jucau fotbal sau volei. Liniștea plină de triluri, ca de bucle suple, de bolți trase cu florarul în aer, mă încînta, mă adâncea în mine însumi. Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu câte o semilună de iască, adunam de jos vreo frunză uscată și-i contemplam rugina și fărâmițarea, ridicam câte o piatră lată și descopeream o forfotă de furnici care-și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vreo atenție... Se dansa frenetic, în grup sau în perechi care se schimbau mereu, se fuma țigară de la țigară, se rătăcea din loc în loc, cu sticlele în mâini. Pe banca mea, neștiut de nimeni, incapabil să mai suport berea, mă adâncisem iarăși în mine însumi. Trebuia să dispar, îmi era limpede că trebuia să fug undeva, să mă vâr într-o gaură, să nu le mai stau în cale, și totuși umilința asta de dincolo de lacrimi și de cuvinte se lovea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de neprivit să se nască, șon-ticăind printre temple cu arhitrave de cristal. Ne priveam ochi în ochi, Dumnezeu și cu mine, de-o parte și de cealaltă a bol-ții-nstelate, ca de-o parte și de alta a unei oglinzi. Ne adânceam unu-n ochii celuilalt, treceam unu-n substanța celuilalt, împietriți, unul de măreție, celălalt de nimicnicie, până când ne-am topit amândoi în pură, vidă, răcoroasă fascinație... Când m-am ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu pas, iar când drumul a luat-o în sus m-am cățărat încet până la marginea cuibului, de unde doar ghearele din față ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
asculta cum scaunele erau târâte pe gresia nouă, cum dulapurile achiziționate cu o lună în urmă de la Sie Matic se deschideau și se trânteau la loc și cum vasele Le Creuset primeau ultimele lovituri din existența lor. Lângă ea, încă adâncit în somn, Dylan se muta de pe o parte pe alta, după care își aruncă brațul peste ea. S-a cuibărit la pieptul lui pentru un moment, căutând liniște. Apoi a împietrit într-o stare de dezgust familiar și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sperând ca ea să nu aibă de unde să i le ofere. —Ai fost să îl vezi pe Marcus? Și-a încleștat pumnul și s-a rugat ca ea să spună nu. — Da... —Ai fost cu Ted? —Cu siguranță. Asta a adâncit-o pe Ashling și mai mult în starea ei mizerabilă. Nu își putea imagina că Clodagh s-ar atinge de Ted nici cu un deget, dar... Clodagh a continuat: — Ne-am distrat de minune și Marcus a fost fantastic. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doc și îți pot arăta bărcile. Face bine după ce ai stat în birou toată ziua. Hmmm. Plimbare pe doc. Plimbare pe doc. Nu prea era genul de femeie care să se plimbe. Ar fi minunat! 48tc "48" Clodagh și-a adâncit călcâiele în fesele lui, împingându-l și mai adânc în ea. De fiecare dată când intra în ea, un cuvânt era smuls, ca o șoaptă, din pieptul ei. —Dumnezeule! El intră și mai tare în ea. —Mai tare! Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
față și cu părul blond, lung, dat din belșug cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren Bidwell era un bătrânel plăpând, damblagit, cu pielea acoperită de pete hepatice. Arăta atât de jalnic, încât am mai verificat o dată lista, ca să mă asigur că el e omul meu. M-am lămurit repede că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i murise un câine. „Ori e atât de prost încât nu e-n stare să priceapă, ori nu-i pasă deloc.“ El stătu mult timp acolo, nemișcat, singur, întorcând distrat paginile pe care nu vedea nimic. În mintea lui se adânci, asemenea unui cui, ideea că lunga lui prefăcătorie era inutilă. Anii de viață pe care îi câștigase depinseseră numai de prudența criminală și de tacticile lipsite de scrupule ale lui Tiberius. Începu să-și imagineze viitorul în termeni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle, dar continuă să meargă de parcă n-ar fi văzut. Nimeni nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lipsiți de apărare. „Suntem expuși răzbunării unor adversari pricepuți, pe care nu-i cunoaștem“, se gândeau ei. „Cei ce au documentele acelea le vor arunca pe masă la momentul prielnic...“ Încercau să se liniștească spunându-și că băiatul era prost, adâncit într-o cultură livrescă prăfuită, că niciodată nu se preocupase de problemele familiei. Cineva însă îi avertiză: — Să ne aducem aminte că prima călătorie a făcut-o în insula Pandataria... Ca urmare, ochii senatorilor se ațintiră asupra tânărului Împărat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Orele se scurgeau. Iată-le, cele șapte ore s-au dus, au murit. Ne despărțim. O strângere rece de mână, un zâmbet convențional și... adio... Prietenii mei mă Întâmpină veseli, surâzători. Ei nu văd că În ochii mei s-a adâncit o nouă tristețe, pe care am s-o port cu mine alături de veselia lor. Am trecut pe lângă o cărare... care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și m-a azvârlit pe drumul meu cel vechi. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de-a mea. Ei bine, am simțit primăvara, am simțit pulsând În mine sevele pământului nebun de soare. Ce contează că anii mulți ți-au săpat răbdător fruntea până ți-au Încrețit-o? Ce contează că tâmplele ți s-au adâncit și că părul tău a uitat să se onduleze În valuri? Ce contează toate astea, pe lângă mâinile tale Împuternicite parcă de un zeu fără nume să aducă pacea și liniștea În părul meu când Îl mângâi sau În mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]