7,542 matches
-
că am putut să nu-i resping categoric. În plus, bunul-simț a jucat un rol decisiv în toate interviurile. Dacă îmi dați voie să-mi exprim sentimentele, vreau să spun că și în momentul de față sunt foarte supărat pe adepții sectei Aum care au fost implicați în atacul cu sarin de la metrou - atât pe cei care au acționat, cât și pe cei care i-au ajutat. Am întâlnit victime care încă suferă și ale căror persoane apropiate au fost răpite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Aum folosesc bazele budismului primitv pentru a dezvolta kundalini prin practici ascetice. Putea răspunde la orice întrebare clar și simplu. «Asta e ceva. Este un om deosebit și grupul e nemaipomenit», mi-am zis. Toți cei care veneau acolo erau adepți ai sectei, dar eu nu. Eram doar un observator. Ne strângem cam cinci sau șase persoane. Unul dintre motivele pentru care nu am putut să intru în Aum erau banii. Grupurile de genul Aum sunt foarte costisitoare. Cam 300 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în Nagoya și mi s-a părut un lucru copilăresc. Asahara însuși era zeificat, lucru care îmi displăcea total. Am citit publicația sectei, Mahayana, de la primul număr. La început erau bune. Aveau grijă să expună experiențele prin care trecea fiecare adept. Spuneau cum au ajuns să se convertească la sectă și-și foloseau numele reale. Am fost adânc impresionat de sinceritatea de care dădeau toți dovadă. De aceea îndrăgeam această revistă. Treptat, revista și-a îndreptat atenția spre Asahara, ridicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ridicându-l în slăvi, adulându-l. De exemplu, când Asahara se ducea undeva, credincioșii își așterneau hainele pe jos ca să pășească el. Mi se pare că întrec măsura. Domnul Nakazawa Shinichi a scris ceva de genul: «Nu e bine ca adepții să fie absorbiți în grupul religios.» Și eu gândesc exact la fel. Mi se pare înfiorător. Dacă venerezi prea mult o personă, libertatea dispare. În plus, Shōkō Asahara a fost căsătorit și a făcut mulți copii, asta fiind o abatere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asta un timp, dar era plictisitor și am renunțat. În mintea mea ceremonia nu era prea diferită de cea de la Sōka Gakkai. Mi s-a recomandat tăios să plec de acasă. Pe atunci Aum se zbătea să-și mărească numărul adepților. Încă nu trecusem de testele inițiatice, dar mi s-a spus că asta nu conta, să plec cât mai repede de acasă. La sfârșitul acelui an domnișoara Takahashi a intrat în sectă. Pe data de 25 decembrie m-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
religios care fusese atacat de societate, ale cărui cărți nu se găseau pe piață, dar care totuși își publica activ revistele, aveau o forță vitală ciudată care te fascina. Voiam să știu ce se întâmpla într-adevăr acolo, ce gândeau adepții. Punctul de vedere al unui jurnalist. Nimic asemănător cu ceea ce se întâmpla la televizor. - Ce ați simțit despre atacul cu gaz sarin în sine? Nu se poate așa ceva, e de neiertat. Cu siguranță. Dar trebuie să faceți diferența între Shōkō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au folosit cuvântul «spion», dar asta era ideea. Cu alte cuvinte, să pătrund în secta Aum, să scot informații și să le furnizez polițiștilor. Normal că nu aveam curajul necesar. Voiam să găsesc o cale prin care să fiu alături de adepții Aum. Deja mă împrietenisem cu polițiștii, așa că, ce aveam de pierdut? Sunt genul de persoană care acționează în funcție de moment. Sunt singur, nu am prieteni. La firmă mereu sunt în subordinea cuiva care urlă la mine. Nu am pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
li se închiriază apartamente celor din Aum, dar proprietarul acestui apartament a fost înțelegător și a spus: „Dacă nu ai unde să stai în timp ce te întorci la viața normală, poți sta aici.“ Se pare că numărul gândacilor creștea oriunde erau adepți Aum, iar în timpul interviului au apărut mai mulți pe tatami. Trebuia să fie o problemă pentru proprietar. Vecinii îi priveau cu răceală deoarce știau că sunt credinciși Aum. S-a născut în 1956. Tatăl lui a lucrat ca funcționar public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
construcții. Când au auzit că vine Murakami, au zis că vor să-l vadă, dar nu puteau chiuli de la muncă (râde). Lucrează cu jumătate de normă. Vecinul este șofer pe tir, face asta de ceva vreme. Dacă spui că ești adept Aum, nu te angajează nimeni, așa că păstrezi secret lucrul ăsta la muncă. Plătesc chirie 12 000 mii de yeni pe lună. Aapartamentul are duș, nu cadă. În afară de chirie nu cheltuiesc deloc bani. Nu mă uit la televizor. Mâncarea o am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
antrenament atât de riguros poate fi productiv imediat după înscrierea în sectă. Cel care conducea antrenamentul, Tomomitsu Niimi, a insistat să merg și în cele din urmă m-am dus. Pe atunci Aum era un grup mic, cu 200 de adepți. Deoarece era așa de restrâns, puteai să-l întâlnești pe Asahara Shōkō la scurt timp după ce deveneai membru. Pe atunci era diferit, musculos și mai încordat. Mergea cu pași grei și apăsați. Simțeai ceva extraordinar, nemaipomenit în prezența lui. Simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
răului mai există. Împarți răul și binele în două: acesta este răul, acesta este binele. E periculos dacă nu o faci cum trebuie. Binele detronează răul și în acest fel binele poate să facă orice. De asta mi-e frică. Adepții sectei Aum consideră că ei dețin binele și așa se dau toate peste cap. Asta înseamnă că au făcut intenționat un lucru rău. Aceasta este o constatare din vremuri trecute: foarte puțini sunt criminalii care au omorât în numele răului, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ucis orice urmă de demnitate națională în acest popor, care nu mai are mult până să ajungă în stadiul de vite numai bune de pus la jug, lipitorile și căpușele care sug la adăpostul legilor, sângele acestui popor nenorocit. Sunt adept fără rezerve al unui partid care să nu fie al îmbuibaților ce la umbra unei așa zice democrații și a parlamentarismului găunos, viciat de interese și apucături de gașcă, să ia șapte piei de pe bietul român, ci a unui partid
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
În căpușă e răscoală. Am trudit precum părinții - Poate puși în rând cu sfinții; Ei mi-au dat de la născare Dorul de sacrificare. Zi prostului că-i om deștept, „Că ți-ai găsit de furcă” Și vrea să te facă adept... Spre glorii se aburcă. De nu aperi adevărul, Dă minciuna peste tine Și încet ca, putred, mărul Tinde ca să și domine. 17 august 2004 N-AM CERȘIT SĂ URC SPRE GLORII Nu cu șpagă sau plocoane, Ori supliciu de canoane
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
luptă, Portugalia, că și Spania, își pierdea pe nesimțite neatârnarea în politica externă. Dictatura Marchizului de Pombal (1750-1777) a fost începutul sfârșitului. Pombal a încercat să modernizeze Portugalia, încurajînd "luminile" secolului XVIII și lovind cu cruzime în instituțiile tradiționale. Genial adept al teoriei "regelui absolut" și al tiraniei iluminate, el a instaurat monarhia de drept divin, distrugând aristocrația, expulzând pe iezuiți, atacând catolicismul. În timpul sau au pătruns în Portugalia doctrinele anticatolice și tot el a promovat pretutindeni lojile masonice. Credința lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bunii republicani, chiar dacă nu împărtășeau ideile lui Afonso Costa, Antonio Jose de Almeida sau Brifa Camacha, erau siliți să rămână de partea lor, numai ca să nu riște o restaurare a monarhiei. Ca pretutindeni în lume, dar mai vârtos în Portugalia, adepții regimului răsturnat de la putere devin peste noapte cei mai înflăcărați susținători ai regimului biruitor. Nu toți însă au norocul să fie primiți cu brațele deschise. O bună parte dintre proaspeții convertiți la democrația integrală suferă consecințele flirtului lor cu Sidonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cunoștea prea bine forțele politice ale Portugaliei și înțelegea că spiritul revoluționar și anticatolic era departe de a-și fi istovit posibilitățile de realizare istorică. Ceea ce urmărea Salazar, prin tezele sale, era în primul rând să pună la îndemînă tuturor adepților Centrului Catolic un model de argumentare și propagandă printre catolicii monarhiști; în același timp, această nouă profesiune de credință față de regimul republican ar fi convins poate Guvernul de sinceritatea Centrului și poate chiar s-ar fi ajuns la dobândirea anumitor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rasă, cu atât mai mult a celui în vârstă, și iubire. Un singur detaliu se respectă în Adela: vârsta partenerilor nu depășește împreună 75 de ani. Am făcut această paranteză pentru a atrage atenția și asupra caracterului polemic al romanului. Adept al bunului-simț, al realismului (psihologic), Ibrăileanu demonstrează epic această imposibilitate a iubirii. Mai mult, naratorul atrage atenția asupra naturii superioare a femeii: pe lângă pudoare, inteligență ironică, senzualitate fină, ea este capabilă, ca și bărbații, de sentimentul sublimului. Adela este, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de felul meu vor dispărea?) Totuși, prefer să nu compar sfaturile lui Seymour, privind lovirea bilelor, cu instrucțiunile arcașilor Zen, pentru că, pur și simplu, eu nu sunt un arcaș Zen și nici un budist Zen și, cu atât mai puțin, un adept Zen. (Ar fi oare deplasat să arăt că rădăcinile lui Seymour și ale mele în filozofia orientală - dacă pot să le numesc, cu șovăială, „rădăcini“-au fost, sunt plantate în Noul și Vechiul Testament, în Advaita Vedanta și în taoismul clasic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să faci două drumuri. Iar pentru simpatecul apărător al acestui edificiu la fel unul mare...” Portarul Însă protestă. „Vă rog domn’inginer, prefer un pahar cu vin, băuturile spirtoase Îmi provoacă amețeli”. „Ai dreptate...În general nici eu nu sunt adeptul acestui gen de băuturi, cari ne scurtează zilele...! Totuți astăzi fac abstracție, simpt nevoia unei rapide deconectări...!” Ospătarul aduse comanda, iar portarul Își luă sticla cu vin plecând să aibă În pază intrarea localului, nu Înainte de-ai spune să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reglementările în materie îl consideră actor pasiv coruptul agent public. O bună parte dintre definițiile elaborate până în prezent s-au axat în principal pe comportament, asimilând corupția cu abuzurile de funcție, de putere publică, în scopul obținerii unor avantaje personale. Adepții unei definiții juridice susțin că este corupție ceea ce legile, codul penal definesc ca atare sau ceea ce codurile deontologice profesionale interzic. Stabilind ceea ce este permis și ceea ce este interzis, legea trasează frontiere clare care fac posibil ca sectoarele public și privat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu carte și lipsiți de ocupație care-și petreceau alături de el zilele și nopțile bând și discutând despre medicamente pe bază de opiu, astrolab și metempsihoză. Printre ei erau adesea prinți din familia regală și Boabdil însuși a fost un adept ocazional al chefurilor pe care le făceau, cel puțin până în ziua în care atmosfera creată în oraș de către Astaghfirullah l-a silit pe sultan să se arate mai prudent în alegerea însoțitorilor săi. — Erau oameni de știință și de lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-am implorat eu. O să ne întoarcem altă dată. Și, fără să mai aștept o clipă, am fugit să mă refugiez în tihna vechii mele temnițe, jurându-mi să nu mă mai plimb niciodată prin Roma având drept ghid un adept al lui Luther. Pentru vizita următoare, am avut norocul să-l am companion pe Guicciardini, care tocmai se întorsese dintr-o lungă ședere la Modena. I-am împărtășit profunda mea dezamăgire, mai ales după vizita la Câmpul Vacilor. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în această împrejurare. Giulio de Medici era incontestabil cel mai strălucit dintre prinții Bisericii și omul de încredere al papei. Însă de ceva timp, acesta îi reproșa năzbâtiile, gustul pentru ostentație, iubirile scandaloase, care-l transformaseră în ținta preferată a adepților lui Luther. Guicciardini, în schimb, îmi vorbise frumos despre el: „Giulio are toate calitățile gentilomului desăvârșit, mecena, tolerant și plăcut în societate. De ce dracu’ vor să facă din el un călugăr?“ Înveșmântat în pelerină roșie și purtând calotă de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care i-o dădusem și să-mi prezinte cu această ocazie pe unul dintre prietenii lui, un tipograf, saxon ca și el, dar stabilit la Roma de mai bine de cincisprezece ani. Contrariul lui Hans, omul nu era un adept al lui Luther. Se considera un discipol al unui cugetător olandez despre care Guicciardini îmi vorbise deja: Erasmus. Acesta îi sugerase ideea nebunească pe care el și-o însușise. Era vorba de pregătirea unui uriaș lexic în care fiecare cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cetelor Negre încerca cu disperare să împiedice joncțiunea, în nordul Italiei, a două puternice armate imperiale: una, alcătuită mai ales din castilieni, care se găsea în regiunea Milano; cealaltă, de departe cea mai primejdioasă, alcătuită din pedestrași germani, aproape toți adepți ai lui Luther, adunați din Bavaria, Saxonia și Franconia. Aceștia trecuseră Alpii și invadaseră regiunea Trentino având convingerea că primiseră o misiune divină: pedepsirea papei, vinovat de a fi corupt creștinătatea. Zece mii de eretici dezlănțuiți, mergând împotriva papei sub flamura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]