6,618 matches
-
cvasiprotouman, ca un fel de fosilă vie antropologică. Scriitorul acesta cu aer de dandy, de „monden”, făcând oricând figură bună în înalta societate, a „căzut” peste câteva „mituri” ale generației anilor ’70: singurătatea colectivă, limbajul secret al muzicii „tinere”, subversivitatea adolescenței, drama lipsei de ideal etc. Scriitor citadin prin natură și cultură, descendent, cum îi place să spună, dintr-o familie de ofițeri patrioți, Petru Popescu n-a disprețuit, de la primele cărți, succesul, ci l-a căutat cu lumânarea. L-a
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
este salvat printr-un miracol. Își sacrifică relațiile cu mama pentru a se căsători cu iubita săracă, dar grijile existenței îl fac să călătorească foarte mult, fiind alături de tânăra sa soție prea puțin timp până la moartea neașteptată a acesteia (1921). Adolescența și tinerețea îi vor sta sub semnul crizelor de tuberculoză osoasă. Mai târziu, când își câștigase cu multă muncă autoritatea de romancier de succes, cedează unei dictaturi fără glorie precum cea a lui Carol al II-lea, conducându-i gazetele
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena are o plasticitate intensă, amintind - ca perspectivă grotescă asupra unui eveniment funciarmente tragic - pânzele expresionismului. Calchierea titlului Simfoniei fantastice op. 14 de Hector Berlioz nu este întâmplătoare. Scriitorul experimentează o
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
genului”, scopul fiind „o sinteză a vieții interioare și a celei exterioare după procedeul romanului”. Cartea se va numi Luceafărul sau Romanul lui Eminescu și se întinde pe spațiul a trei volume: Luceafărul (1935), care se referă la copilăria și adolescența poetului, Nirvana (1936), vizând perioada studenției la Viena și Berlin, și Carmen Saeculare (1936), care figurează ultima perioadă a existenței poetului, cu insistență asupra bolii și morții sale. Romanul a avut succes, cunoscând numeroase ediții, înainte și chiar după cel
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
așezare din Munții Retezat, unde vânează, pescuiește, citește, scrie, meditează, însinguratul își notează reveriile, experiențele de „hoinar singuratic”, reproduce textele publicate în „Vânătorul și pescarul sportiv”, pe când dirija acest periodic, derulează rememorări cinegetice și piscicole, evocă momente din copilărie și adolescență, scene și conversații (la Mogoșoaia, la mare, în Deltă și în alte locuri) cu scriitori și alți intelectuali, români și străini (Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ionel Pop, Miron Radu Paraschivescu, Dimos Rendis, Carlos Alvarez), călătorii în Italia, în Grecia, un
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
bandă în care personajul se autodestăinuie. E un fel de proză autenticistă, pe care autorul o practică intuitiv. Între textele detenției se află și cele consacrate suferinței și umilințelor trăite de fețele bisericești: Sânge pe râul Doamnei (1992), Caidul. Nuvelele adolescenței în temnițele comuniste (1992), Martiriul Bisericii Ortodoxe Române (1994), Preoți în cătușe (1997, în colaborare cu Irineu Slătineanu). Stăruința în relevarea prigoanei împotriva preoților nu este întâmplătoare. Înfățișând torturile săvârșite de torționarii atei din închisorile comuniste, R. sugerează asemănarea cu
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
armenilor, București, 1983; Ultima nădejde, București, 1983; Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru, Iași, 1985; Mozart. Șapte zile pentru nemurire, București, 1987; Pe bulevard în jos..., București, 1990; O vizită la regele Mihai I, București, 1990; Caidul. Nuvelele adolescenței în temnițele comuniste, București,1992; Sânge pe râul Doamnei, București, 1992; Casa lacrimilor neplânse. Martor al acuzării în procesul „reeducatorilor”, București, 1993; Dactilografele și revoluția, București, 1993; „Rugul aprins”. Duhovnicii ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste, București, 1993; Codrul scufundat
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
reprezintă soldatul Neață Ion, alter ego al scriitorului în notă autoironică și umoristică. Personajul - un Păcală cazon - e reluat picaresc în Soldatul Neață în război (1943) și Pățaniile soldatului Neață (1943). Liceul și universitatea prilejuiesc sondajul altei zone, aceea a adolescenței. 4 pe trimestrul 2 (1941) și Fetele au crescut (1943) radiografiază psihologia unei vârste dificile, fragilă, dar și rebelă, contorsionată în inhibiții, dar și cu nesecate disponibilități de visare și de emancipare: eliberare de tutela și convențiile adulților, eliberare de
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
reduse uneori la simpla notație, cu miza pe sugestie și pe asocierile de tip simbolist. Proza din Vârsta neuitării (1973) și Punte peste ani (1984), marcat autobiografică, evocă lumea arhaică din zona Rarăului, unde autorul și-a petrecut copilăria și adolescența, creionează portretele părinților și ale fraților, atmosfera școlară de la Câmpulung Moldovenesc, anii studenției la Iași, cu întâmplări și eroi conturați între real și fabulos. SCRIERI: Dezacord, Cernăuți, 1934; Întoarceri în biografia mea, pref. Octav Botez, cu un portret de N.
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
protagonista romanului Desfigurații (1935), se aplică tuturor personajelor reprezentative ale romancierei: „Unde sunt sufletele noastre drepte de odinioară? Suntem desfigurați, desfigurați pentru tot restul vieții.” Fascinată în copilărie de Ludovic al Bavariei, descoperit într-un album, Ada Udrescu iubește în adolescență, simultan, doi băieți. Înainte de a se putea decide în favoarea unuia sau a altuia, ambii sunt mobilizați în 1916, și unul dintre ei, Ștefan, moare pe front. Pe celălalt, Lucian, și-l dispută, după război, două surori, Coralia și Nicole. Cea
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
este, cu adevărat, un remarcabil prozator. Conceput ca o lungă spovedanie a personajului narator Josua Denimic - un deținut de drept comun -, romanul reface, cu subtilitate și cu o rafinată știință a pendulării între real și imaginar, copilăria chinuită a protagonistului, adolescența sa plină de privațiuni: mama, victima unui destin nefericit, iar tatăl - „înviat din morți”, întors acasă după ani de dispariție, cu mințile grav zdruncinate. Scris la persoana întâi, din perspectiva adolescentului Deni, cartea e o pledoarie pentru respectul față de puritate
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
vocabule, fie prin semnificațiile lor auditive. În mare măsură, proza apărută în periodice a fost republicată în volume, cu excepția mai multor fragmente de roman. Cioburi de oglindă (1925) conține câteva prozopoeme și câteva mici povestiri din satul copilăriei și al adolescenței. În Tolba cu notițe (1942) sunt reluate unele articole pe teme istorice și literare, iar în secțiunea Florile soarelui, o serie de proze lirice, fără suport epic, despre peisaje și anotimpuri, care dublează, oarecum, poezia. Un fel de discursuri și
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
pe care o ajutase la naștere se vede brusc proiectat în real prin accidentul ce era pe punctul să îl împingă spre sufocare fizică. Reflex al unei atitudini refractare, iconoclaste față de tradiția prozei anterioare, schițele gravitează în jurul acelorași date esențiale: adolescența (ca vârstă între inconștiență și naivitate) și bătrânețea (senilitate și decrepitudine), neputința comunicării între generații (Plecările absurde), toate constituind laitmotive ale aceleiași teme - alienarea individului printre semenii săi. Tendința de a surprinde inefabilul unei stări sufletești este prezentă și în
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
diagnosticului și a tratamentului bolii. în prezent, supraviețuirea la 10 ani a pacienților este > 90-95 %. Cauzele de mortalitate sunt: activitatea proprie a bolii, complicațiile infecțioase, complicațiile iatrogene și accidentele cardiovasculare. Factori de prognostic negativ sunt: debutul bolii în copilărie sau adolescență, afectarea renală și afectarea SNC. 6.1.11. Tratament Tratamentul LES depinde de localizarea și severitatea bolii. Pentru simplificare, LES poate fi clasificat ca: • ușor: febră, rash, artrită, serozită, cefalee; • sever: anemie hemolitică, purpură trombocitopenică, revărsate pleurale sau pericardice masive
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
formă de amiloidoză ereditară, întâlnită în țările din estul bazinului mediteranean. Se datorează unei mutații, cu transmitere autosomal recesivă, a genei unei proteine („marenostrina”) care joacă rolul unui reglator intranuclear al transcripției peptidelor inflamatorii. Clinic, boala debutează în copilărie sau adolescență și se manifestă prin accese, ce survin la intervale neregulate, cu febră (până la 40 șC) și crize dureroase intense, care durează 1-4 zile și dispar apoi spontan, pacienții fiind asimptomatici între crize. Durerile sunt asociate cu inflamația seroaselor: pleurită (uneori
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mesagerul „spiritului cobilițar” în lume. P. reia această utopie în Pomul vieții (1946), jurnal de reflecții morale, manual de morală practică, dar și colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în adolescența spiritului”, manifestul unui „fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie, în fond, o carte de înțelepciune în stil voit bătrânesc, pornind de la morala lumii rurale
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
asemănător în multe tatălui său, spre erotism, viraj pe care eroina îl refulează și prin dramatizarea întrucâtva exagerată a avansării în vârstă. Nici iubirea, nici îmbătrânirea ei nu scapă prietenelor tânărului și, la auzul constatărilor acestora, de o cruzime inerentă adolescenței, Mia traversează o criză ce o conduce la sinucidere, simplu „fapt divers” pentru ceilalți. Atât confuzia sentimentelor, tranziția de la unul la altul, cât și criza finală ofereau câmp fertil analizei psihologice. Instrumentul ales în Fapt divers este monologul interior, însă
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
destul de cuminte obscuritatea și polisemantismul tipice sonetelor shakespeariene, iar în Cerbul lovit între coarne, rupturile, agresivitatea amintesc de forța versurilor de început, contrabalansată acum de o luciditate amară, poemul cu implicație existențială, socială și religioasă substituind poezia elanului cosmic din adolescență. SCRIERI: Nașterea mea în poezie, Slobozia, 1969; Jungla marină, București, 1971; Muntele, București, 1975; Investigații, București, 1984; Pisica din vis, Miloșești, 1990; Povestea vântului turbat, București, 1999; Povestea calculatorului îndrăgostit, București, 1999; Povestea planetei gânditoare, București, 1999; Povestea prințesei Maria
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
5; Ioan Holban, Un prezent irepetabil, CRC, 1981, 12; Laurențiu Ulici, Pe marginea ficțiunii, RL, 1981, 22; Piru, Debuturi, 239; Alex. Ștefănescu, Bibliografia unei generații, SLAST, 1982, 60; Mircea Muthu, Ironie și tandrețe, TR, 1983, 5; Cleopatra Lorințiu, Amintiri din adolescență, SLAST, 1986, 10; Gheorghe Glodeanu, Maieutica personajului, TR, 1988, 22; Alexandru Țion, Filtrul conștiinței, AST, 1989, 3; Anton Cosma, Eseu prin ficțiune, VTRA, 1989, 4-5; Mihai Dragolea, „Piatra soarelui”, ST, 1989, 5; Sorina Gabriela Costea, Acest suflet prea firav, LCF
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
recuperează în cheie cvasiparodică convenția romanului epistolar. Discursul îndrăgostit al profesorului care iubește o femeie ce îi răspunde prin indiferență glisează dinspre sentimental către o ironie precipitată, uitând cu bună-știință să se mai ia în serios. O. a scris în adolescență și poezie. Caiete vechi și sentimentale (1995) cuprinde versurile compuse „până pe la 18 ani”, grupate în trei secțiuni: Turpitudini (1945), Caietul albastru (1946), Secolul sirenelor (1947-1948). Sunt poeme joviale, ironice, ușor frivole, colportând - într-un discurs cu accente intenționat retro
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
Scriitorilor Români (din 1911), pentru volumele sale acordându-i-se un premiu în 1912. În 1914 devine redactor-șef la săptămânalul liberal „Tribuna Oltului”. A frecventat atât cenaclul lui Al. Macedonski, cât și cel al lui Ovid Densusianu. Debutează în adolescență (probabil în 1907), colaborând cu poezii, articole și traduceri la numeroase periodice: „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Frăția românească”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc”, „Voința națională”, „Noi pagini literare”, „Minerva literară ilustrată”, „Ramuri”, „Revista copiilor și tinerimii”, „Neamul românesc literar”, „Vieața nouă”, „Solia
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
nestins întreaga viață, pentru bătrânul bard vizionar, incitându-i pasiunea pentru poezie și cu lecturi din Corneille, Racine, Musset, Goethe, Shakespeare, care îi vor modela decisiv personalitatea, desăvârșită mai tarziu prin descoperirea lui Nietzsche și Wagner. Dintre lecturile copilăriei și adolescenței, cu amprenta în cele ce va scrie, nu pot fi omiși Pascal, Chateaubriand, Lamartine, Francis Jammes și Verlaine. La treisprezece ani se vădește total confiscată de muză poetica și compune două albume de versuri. Frédéric Mistral vede în mica autoare
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
participa la festivitățile ei omagiale și îi devin prieteni, pictori de apărat, dar și mari artiști că Vuillard, Van Dongen sau Rodin îi fac portretul, îi sunt dedicate cărți, mentoratul spiritual îi este frecvent invocat („poezia ei a fost strigatul adolescenței noastre”, declară François Mauriac). Deși nu și-a asumat feminismul, a ridicat prestigiul condiției feminine și a propagat „celălalt” punct de vedere asupra erosului, stilului de viață, implicării politice, eroismului și gloriei, operând o „schimbare de sex” în modelul literar
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
chinului și morții prin forță propriei atipii. Într-o proza sensibil contemporană lui Proust și D’Annunzio, cu performanțe descriptive și evocatoare neprăfuite de vreme, e scrisă Le Livre de mă vie, român autobiografic frânt brusc după nararea ieșirii din adolescență. Deși contestată și cu gloria declinând postum, N. a rămas o figură literară de referință prin complexitatea energică a mesajului, în care, marii topoi ai secolului romantic „își dădeau ultima bătălie” triumfala (Albert Thibaudet), iar cei ai secolului al XX
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
cel mai fast al existenței lui. Întemnițările mele politice (1861), amintind prin titlu de opera lui Silvio Pellico, Le mie priggioni, este o carte revelatoare pentru psihologia omului colțos și intratabil care este O. A mai lăsat nostalgice amintiri din adolescență, note de călătorie și a tradus din Florian, Béranger, Paul de Kock, precum și Istoria Moldavii și a Românii de J.-L. Carra. SCRIERI: Floricele de primăvară, București, 1854; Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului, I-IX, București, 1857; Trei feți
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]