3,823 matches
-
un sergent de poliție mai cutezător decât ceilalți se oferi a pătrunde în pimnița cea blestemată pentru o pensiune reversibilă în caz de moarte asupra unei cusătorese numită Margot. Acesta era un om viteaz și mai amorezat decât credul. El adora pe acea cusătoreasă, care era o persoană frumușică și foarte econoamă, ba încă zgârcită s-ar putea zice, și care refuzase a se mărita cu un simplu sergent fără altă avere decât galonul său. Însă, câștigând pensia, sergentul devenea alt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de înțeles? O să iasă o harababură pe care nimeni n-o s-o descîlcească, un popă disident care aduna oameni la biserică spunîndu-le vrute și nevrute sub acoperirea Securității. Nu-ți face iluzii popicule, mi-a zis-o unul într-o zi, ești adorat doar atîta timp cît dai informația de care este nevoie, peștele mare care înoată leneș pe fundul iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unde mă scrijelise un șrapnel. — Cum ai căpătat asta? mă Întrebă. După slujba de duminică, Încingeam un box În sacristie cu băieții din cor. Îți place să boxezi? am Întrebat-o, aducându-mi aminte de fotografia cu Schmelling de pe pian. — Ador boxul, zise ea. Îmi plac bărbații violenți, cu fizic impunător. Îmi place la nebunie să merg la Busch Circus și să-i privesc În timp ce se antrenează pentru un meci important, doar ca să văd dacă se apără sau atacă, cum lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am mers În continuare spre Unter den Linden, m-am strecurat prin trafic pe Französische Strasse și, la colțul cu Behrenstrasse, m-am strecurat În Kaiser Gallery. Aceasta e o galerie arcuită cu magazine scumpe de genul celor care sunt adorate de către turiști și dă În Unter den Linden Într-un loc de lângă hotelul Westminster, unde mulți dintre ei și stau. Când ești pe jos, e Întotdeauna un loc bun În care să scapi sigur de o codiță. Ieșind În Unter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aveam cum Înghesui Într-o valiză toate câte mi le-aș fi dorit, ci și pentru că tocmai bietele pagini scrise sau tipărite constituiau ținta suspiciunii obsesive a vameșilor, mai ales În cazul unui scriitor, ba Încă a unuia nu tocmai adorat de oficialitate. Printre puținele hârtii aruncate În valiza călătoriei „turistice” de o lună, care nu știam Încotro mă va duce, dar care, bănuiam, nu mă va Întoarce, măcar pentru o vreme, la locul de plecare, aveam să descopăr, ulterior, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dascălului din Moldova nu se poate face roman și nici măcar literatură...”. „Când ați plecat din România?”, m-am auzit replicând, Întărâtat. „Prin anii ’30”, a răspuns românul, obligat să-și facă publică apartenența la locul pe care, evident, nu Îl adora. „În anii aceia exista deja În România o generație de scriitori moderni de bună calitate”, am continuat, gata să trec la alt episod al narațiunii. „De pildă, cine?”, a Întrebat, din nou, pisălogul, decis să nu piardă simpatia audienței În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
caricaturale. Oapartenență, s-ar zice, trecând, insidios, În viziunea asupra lumii Însăși, chiar și a celei americane pe care o admira, cu un limpede sentiment de gratitudine. Doar un nume beneficia de perfecta intangibilitate a afecțiunii: sora sa, Lica. O adorase, se pare, și făcuse totul s-o scoată din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acoperă. De exemplu, când am spart din greșeală călimara preferată a bunicului, și-a folosit economiile și s-a dus grăbită în oraș, cu picioarușele-lotus, ca să cumpere alta să o înlocuiască pe cea spartă. O face în tăcere și o ador. Bunicul continuă cu educația. Capul i se leagănă în cercuri. Fac și eu la fel. Când e în toane bune, mă duce la opere. Nu la cele bune - nu își permite biletele -, ci la imitațiile prezentate în bordeluri. În timpul spectacolelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să și-o dea jos. Nu-l trezesc. Încet, cu grijă, îi scot pantofii din picioare. Pe stradă trece un camon. Mi-e teamă că-l va trezi. Dar nu, el doarme în continuare, visează. Mă întind lângă el și adorm și eu. Din când în când, gălăgia de afară mă deșteaptă. Am senzația că nu l-am mai văzut de atât de mult timp, că mi-e dor de el. Mă tem că se va trezi și îmi va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Îi dau jos haina, cămașa și pantalonii. Îi împing spre peretele de lângă pat. Nu se trezește. Poate că pur și simplu știe că sunt eu și știe ce-o să fac. El i-a spus că-i place la nebunie, că adoră ceea ce-i face atunci când el visează. Zice că ea știe întotdeauna când are un vis fierbinte. El e prea ocupat ca să-și mai hrănească trupul, iar dorința îl cuprinde în vise. Ea știe momentul - când anume, cu precizie, are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nu se dă bătută. E ferm hotărâtă să se transforme în egala lui Dan în toate privințele. Își oferă articolele ziarelor mici și acceptă invitații ca să țină discursuri în școli. Îi place la nebunie să pozeze pentru a fi fotografiată. Adoră flashurile, sunetul produs de țâcănitul aparatelor de fotografiat. Pe scenă, sunt îndrăgostiți. Ea stă în poala lui. El îi întoarce iubirea. Ea încearcă tot ce-i stă în putere să-și ascundă sentimentele pentru el. Părăsește teatrul grăbită, pretinzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oprim din mers. Ne îmbrățișăm și ne sărutăm cu pasiune în mijlocul străzii, în mijlocul nopții și în mijlocul durerii. * Cred că sunt pregătită. Mi-am revenit după Yu Qiwei și tot restul necazurilor. Încep o relație nouă cu bărbatul pe care îl ador nespus. Și cu toate astea, mi-e teamă. Nu pot merge mai departe. Există o voce firavă undeva în mintea mea, care-mi vorbește pe un ton panicat. Îmi spune că sunt pe cale să mă rănesc. Sunt în brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un scaun, îi toarnă ceva de băut, îi spune că soția și fiica lui nu sunt acasă. Ea izbucnește în plâns, hohotind, și îi spune povestea ei. El are tot timpul și toată atenția din lume pentru ea. Întotdeauna a adorat-o. Beau. Ea se simte mai bine. Zice că nu vrea să meargă acasă, zice că n-are la ce. El îi oferă brațele lui. Este exact ceea ce a dorit ea. Pentru asta se află acolo. Să aibă cineva grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scăzută. În fiecare noapte, muta lumina într-un alt unghi, ca să-mi poată vedea trupul în umbre diferite. Punea veioza pe un scaun sau pe vreun dulap, ori sub pat. Mă privea și zicea că am trup de zeiță. Îmi adora pielea. Culoarea-i de fildeș. E ciudat că pielea mea nu îmbătrânește, a zis mai târziu Doamna Mao. Am fost prin locuri care sunt groaznice pentru pielea oricui, însă pielea mea rămâne neschimbată. Îmi amintesc cum își aprindea țigara, trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
continuă. Zi-zhen s-a căsătorit cu Mao ca să umpe vidul din inima lui. Zi-zhen obișnuia să aibă asupra ei două pistoale. Trăgea cu ambele mâini. Într-o luptă, s-a dus și a capturat o duzină de inamici. Mao o adoră. Ea este loialistul lui. E mama tuturor copiilor lui, inclusiv a celor rămași de la Kai-hui. Pentru a merge mai departe, în timpul Marșului cel Lung au fost nevoiți să-și dea copiii. Habar n-ai tu cum e să-ți lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru pielea ei parfumată în mod natural. Se zice că a fost otrăvită de împărăteasă. Pentru a-i păstra amitirea, împăratul a poruncit ca reședința să rămână permanent nelocuită. Îmi place foarte mult locul ăsta, eleganța mobilei și decorațiunilor lui. Ador sălbăticia grădinii mele, mai ales cele două cascade naturale. Arhitectul a proiectat reședința în jurul cursului apei. În fața ferestrei mele, sunt tufe dese de bambus. În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit cu gheață. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și cu înfățișare comună. E Deng Yin-chao, soția premierului Zhou En-lai. Cealaltă este Wang Guang-mei, soția vicepreședintelui Liu. Talentată și frumoasă, ea este cea care o neliniștește cel mai mult pe Doamna Mao Jiang Ching. Faptul că ambele femei sunt adorate de către soții lor o tulbură. I se pare insuportabil când premierul Zhou o sărută pe Deng Yin-chao când pleacă în delegații, și când vicepreședintele Liu nu-și poate dezlipi ochii de Wang Guang-mei la petreceri. O ia ca un afront
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
largul ei era cu cele mai dificile mișcări ale camerei de filmat. Pretențiile sofisticate de ordin tehnic nu constituiau niciodată o problemă pentru ea. Avea instincte bune și era întotdeauna pe fază. Directorul de lumini și directorul de imagine o adorau. Se ridica la înălțimea așteptărilor publicului și criticilor, deopotrivă. Spectatorii spuneau că siguranța de sine era cea care o făcea să strălucească, iar jocul ei actoricesc rezervat era cel mare mișca inimile. Simte greutatea genelor ei false. S-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și el ar trebui să lucreze într-un post mult mai important decât o face acum. Și ce dacă Yu e un artist și un îngălat, care se trezește adesea că și-a pus șosete diferite în picioare? Eu îl ador. Numeni nu înțelege mai bine ca Yu partea artistică din mine. E foarte bine că lui Yu îi displace politica. Și mie îmi displace. Chestia e că nu te poți bucura de posibilitatea de a compune, dacă picioarele și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care băuseră vin. Sora îmi cere ajutorul. Sylvie îl cercetă: Ăștia sunt exact cei de care ai jurat să te ții departe. Oricum, sindromul de confuzie a identității poate dezvălui multe despre memorie. Adică ce vrei să spui? Întotdeauna el adorase expresia asta a ei. În Capgras, persoana crede că cei dragi au fost înlocuiți cu roboți, dubluri sau extratereștri. Chipul celui drag trezește amintiri, dar nu și emoții. Lipsa validării emoționale e mai puternică decât organizarea rațională a memoriei. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dom. Deja Weber era incapabil să contureze în minte o imagine detaliată a interiorului bisericii. De dimineață ea alesese programul serii, o reprezentație cu Il ritorno d’Ulisse in patria, a lui Monteverdi. — Pe bune? o întrebase el. —Vorbești serios? Ador opera renascentistă. Știi asta. N-o întrebă de când o adoră. Nu-și permitea să afle răspunsul. O cerceta acum, în șuvoiul mulțimii. Pe lumină potrivită, de la distanță, putea trece drept o turistă japoneză. O vacanță în țara asta, locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
imagine detaliată a interiorului bisericii. De dimineață ea alesese programul serii, o reprezentație cu Il ritorno d’Ulisse in patria, a lui Monteverdi. — Pe bune? o întrebase el. —Vorbești serios? Ador opera renascentistă. Știi asta. N-o întrebă de când o adoră. Nu-și permitea să afle răspunsul. O cerceta acum, în șuvoiul mulțimii. Pe lumină potrivită, de la distanță, putea trece drept o turistă japoneză. O vacanță în țara asta, locul ei preferat din lume, o întinerea cu zeci de ani. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jocuri video împreună cu el, chiar și din cele cu mașini de curse. Mark era încântat: o amatoare pe roți pe care o putea învinge oricând, chiar și cu un deget mare legat la spate. Ea îl bătea la cribbage. Mark adora aceste concursuri eroice, care se terminau adesea cu el cerșind îndurare. —Așa te distrezi tu? Tu, femeie-n toată firea, să bați măr un începător? Karin îl auzi fără să vrea. —Începător? Nu mai ții minte că joci de când lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de parcă tocmai i-ar fi spus: Un neurolog intră într-un bar... Sintaxa s-a cam complicat, Ger. —Te rog. Chestia asta mă distruge. Zâmbetul ei înțepeni. Se întoarse pe burtă, privindu-l ca și cum tocmai i-ar fi mărturisit că adoră să poarte lenjerie de damă. Cu fiecare secundă căpăta un aer tot mai profesional. Sylvie Weber, Wayfinders. Întotdeauna dornică să ajute, oribil de dornică să ajute. —Te-ai culcat cu ea? —Nu-i asta. Nici măcar nu cred că am atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei? Părea mai preocupată de ziua lui Phil decât de tragedia mea - vreau să spun întâmplarea nefericită - deși poate că nu aveam motive s-o învinovățesc pentru asta. La urma urmelor, ea avea copii, ce-i păsa? Am reușit să adorm după ce am terminat o sticlă de vin și ultima sticlă mare de cidru din ultima noastră excursie în Devon. Ca să mă asigur că voi cădea în nesimțire, am mâncat și o cutie de bomboane cu lichior expirate pe care Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]