3,791 matches
-
Și totuși mă simt bine în jocul acesta iluzoriu. Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii! O zi din viața mea să-ntineresc aș vrea, șiapoi să redevin ce sunt, până la sfârșitul zilelor! Când anotimpurile trec pe lângă noi Ador răsăritul vara când soarele îmbrățișează și sărută apa apoi, se ridică pe cer, asemeni unui zeu, să împlinească tot ritualul zilei. Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi; parcă din fiecare acord răsare câte o pasăre și înflorește o floare, în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
numele și obiceiurile fiecăruia, apoi pe nevastă-sa. ― Să știi însă că fotografiile sunt mizerabile, adăugă el cu însuflețire. Mai ales nevastă-mea... e de o mie de ori mai bine, delicată, blândă, frumoasă. Cine o cunoaște trebuie s-o adore... Sărută fotografiile, le puse bine și murmură înduioșat, cu ochii scăldați în lacrimi: ― Din pricina lor și de dragul lor sunt cum sunt, Bologa!... Altfel, Dumnezeu știe, poate că și eu... Așa însă nu pot... Sunt capabil de orice lașitate, numai să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nebună de dragul lui, nebună după ochii lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme, semn că nici lui nu i-a fost prea ușor. Iar eu, în loc să-l consolez, să-l ador, să-l iubesc ca o nebună, venisem să-i mai torn ceva otravă în suflet, să-l ignor, să-l provoc... La plecare, simțeam deja că abia acum începe călătoria imensă în timpul pierdut. Lumea exterioară nu mai avea nici un preț
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ceas Pobeda, pe atunci marcă rară pe la noi și cậnd, fratele meu mai mare îl desfăcuse imediat cu ciocanul pentru a-i vedea mașinăria. Și eu căutam acum să aflu “mașinăria”, să dezleg tainele universului minuscul pe care Yon îl adora pur și simplu. Simțeam asta în ochii lui atật de negri, în nările lui obraznice, în buzele lui tainice, în mậinile lui fine, în vocea lui categorică, dar mai ales în ticuri de genul: “Fii atent aici la mine”, “Corect
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
jur și păstra tăcerea, așa încật îmi devenea din zi în zi mai apropiat. Relațiile noastre vizau strict școala, temele la matematică sau fizică și mai ales, exista o concurență acerbă între noi. Eu stăpậneam bine gramatica, el geometria, eu adoram algebra, el chimia, așa încật ne completam foarte bine unul pe celălalt. În clasa a opta, Emil mi-a dat cea dintậi întalnire în Parcul Trandafirilor. Am cutreierat grăbiți aleile parcului, pentru a găsi o bancă mai confortabilă. Emil a
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să mă ironizeze subtil, întrebậnd dacă nu cumva ar trebui să meargă la doctor să se consulte.... Îl iubeam destul de mult, dar mai ales în situații de acest gen deveneam o felină periculoasă, îl mușcam, îl ucideam în sărutări, îl adoram ca pe un zeu, iar el era fericit-fericit, puținele lui momente de fericire, de altfel. Pe măsură ce se adună timpul, îmi dau seama cật de mult am însemnat în viața lui și, în același timp, ce mult a însemnat el în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și asta îl făcea simpatic... Toate întậlnirile noastre erau fermecătoare, nu pentru că erau secrete, ci pur și simplu pentru că Virgil era fascinant în tot ceea ce spunea și-n tot ceea ce făcea. Sentimental pậnă la lacrimi uneori, omul acesta m-a adorat și toată studenția mea a fost o permanentă luptă cu mine însămi, pentru ca să fiu întotdeauna bine informată și să nu-l dezamăgesc niciodată. Examenele mele erau și ale lui... Parcă-l văd rezemat de geamul editurii, așteptậndu-și emoționat iubita: - Cật
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
reacționat profesorul. Urmau felicitările de rigoare și, drept recompensă, mult așteptata noastră întậlnire, soldată uneori cu certuri, cu lacrimi și împăcări, ca între îndrăgostiți. Pe Virgil l-am iubit mult, mult de tot, aș putea spune chiar că l-am adorat, l-am divinizat, dat fiind înaltul lui intelectualism, gravitatea gậndirii, măreția omului, a superomului... Era o păcere săl asculți făcậnd critică literară autentică, la prima lectură a operei, fără a-și nota absolut nimic despre nimeni. Avea o memorie fenomenală
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
necunoscutului. Ochii lui mă atrăgeau, cutremurători și în același timp enigmatici, împăciuiți de eternitate, răspậndind în măreția lor satanică dorința nemuririi. Sub oceanul tenebrelor acestea, devenisem rapid un delicat reflex, un modelaj după tiparul sufletului său. Omul pe care-l adorasem, mai întậi din paginile cărții, căruia îi simțeam puterea gậndului iscoditor și tainic acolo, printre rậnduri, omul pentru care tremurasem înfiorată în timpul loviturii de stat din 1989, bărbatul visurilor mele, care trebuia să fie, cu siguranță, așa cum visasem întreaga mea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
îi plăcea lui să spună. Murisem și înviasem de o mie de ori, simțeam că mă prăbușesc, încercam să-l ating așa, din greșeală, măcar un pic, să-i simt bătăile inimii, să-i aud răsuflarea divină și să-l ador pentru eternitate! Aș fi vrut să-l privesc necontenit, în nemărginită contemplație, să-i sărut doar ochii, în demonica lor strălucire și să-l ascult ore în șir , atật de convingător era el in tot ceea ce spunea. V.M. a fost
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cine mar fi putut aprecia, de vreme ce nimeni n-a știut niciodată cu ce ma ocup? Eram o profesoară, pentru unii foarte bună, pentru alții modestă , dintr-un orășel de frontieră și acela banal, cu mai mulți țărani decật orășeni și adoram Serviciile Secrete; ele fuseseră dintotdeauna însăși rațiunea existenței mele, dar la ce-mi folosea asta? Dacă i-ai fi pomenit cuiva de arme, teroriști, droguri, spionaj economic, ți-ar fi rậs în nas. Ce avem noi de ascuns? La noi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Nevăzutele dar simțitele puncte de suspensie Îl determină pe Gore să umple paharele. Iar oftatul din rărunchi Îi oferă lui Sandu prilejul ideal de a-și continua ideea. Ne boșorogim pe zi ce trece. Uite, azi noapte nu reușeam să adorm, era vreo trei - că m-am uitat În perete, la ceas, are limbi fosforescente - și m-a luat așa un gând, au curs fiorii pe șira spinării de m-am zgribulit și s-a Întors nevastă mea, săraca, și a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu ochiul, zice fraieră sunt eu că te-am luat de bărbat. Dar zâmbește. Bă, când zâmbește nevasta așa e clar că ai trecut momentul critic. La tine cum e, Gicule? Cum să fie? Habar nu am, când mă-mbăt adorm Și uit tot, a zis Sofica În felul următor, adică În felul ei, Gicule, pot să te Și bat Într-o seară, tu nu Știi nimic, Îți zic că ai căzut pe stradă Și te-ai făcut de râs. Dar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Desrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare - Da! ai știut că-n ceruri, răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge L-adoră, L-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înnalță și întinde, Și nourii ca sloiuri de ghiață aruncate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plângi, când mă săruți, când - ah! Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă! Și sărut ochi-ți plini de lacrimi, ah! Ei strălucesc ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci - Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de frumoasă... și tot numai femee? Ah! am crezut o clipă ca ești poate o zee, Ca marmura de rece că treci pe lângă oameni, Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oameni, Din ființe muritoare nici uneia nu-i sameni, Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de patemi 35Și eu... eu îl voiu crede, în stare tot să cred: - Numai a ei făptură de înger dac-o văd - Că niciodată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu flori de-a verii să așez! Dar în curând și nici o umbră Din frumuseța ta n-a fi - Trei zile numai vei fi astfel Apoi..., apoi vei putrezi. Pământ nesimțitor și rece De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm Un vas de lut, un sac de viermi? {EminescuOpIV 276} ZADARNIC ȘTERGE VREMEA Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece, Uitarea mînă-n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vântul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se arată Zugrăvind dulce, trista, sura lor măreție. Coboară din ruine căci mă închin eu, ție! Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde - Primește-o: e iubirea-mi, și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori din înnălțime: te-ador, te rog, te-invoc Cu păru-n flori albastre, pe frunte-o stea de foc. (Chipul dispare) O, stai! o, vino scumpă, ca fruntea să-ți desmierd 280Și-n ochii mari albaștri ființa să mi-o pierd... Te-ai dus!, te-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce-mi întinzi tu gura, când sufletu-mi te cere? Și sânul tău de marmor lași pradă gurii mele Și buclele-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... 455O, vin-a mea iubită! eu îngenunchiu, mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
caldă, plină, Îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința Și reapari din cerul tău de stele: Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! {EminescuOpIV 362} TA TWAM ASI Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfobiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfintelor scripturi. {EminescuOpIV 363} Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea?... cade în mulțime cu fața la pământ. De-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea - frumoasă între oameni, {EminescuOpIV 437} Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zee, Să fii - încîntătoare - dar numai o femee, Ș-atunci să-mi zici; Privirea ce-atît ai adorat-o, "E încă tot senină, fermecătoare... Iat-o!? E încă tot!... Avea-vei în ochi-mi acel preț Ce azi ți-l dă sfiala pierdutei mele vieți? Voiu fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii mei îi fac să plângă Este că Negruzzi Iacob M-a tradus în românește. A.. - Și de ce tu să te superi, Ideal al lui Moretto, Au în limba cea germană N-au tradus ei comedia, Ei streinii! Îns-Espana Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. D. - Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune; Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comediă-originală: Viclenie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe a ta cale Ea plânse flori. Să cadă lumea În negre-abisuri - În mândre visuri Eu cânt un nume. Să treacă timpul Și lumi să moară, Copilă soră, Vecinic ți-e nimbul! Mă lasă, lasă, Să-ți mângâi fața S-ador frumsața Armonioasă. 23. O, DE AI ȘTI CUM ȘOAPTA TA DIVINĂ (cca 1872 ) O, de ai ști cum șoapta ta divină Deschide-al visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]