3,174 matches
-
rău este Timișul, dar navigabil este numai Bega. Râurile mai mari din sudul țării sunt: Jiu, care străbate cele două bazine carbonifere, Petroșani și Rovinari-Motru; Oltul, care ferăstruiește Carpații în mai multe defilee; Argeșul, care traversează Muntenia în diagonală, iar afluentul sau, Dâmbovița, trece prin București; Ialomița, care străbate Bărăganul de la vest la est. În estul țării, Șiretul adună mari afluenți din Carpați (între care Moldova, Bistrița, Buzăul) și din Podișul Moldovei (Bârladul), înregistrând, aproape de vărsarea în Dunăre, cel mai mare
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
bazine carbonifere, Petroșani și Rovinari-Motru; Oltul, care ferăstruiește Carpații în mai multe defilee; Argeșul, care traversează Muntenia în diagonală, iar afluentul sau, Dâmbovița, trece prin București; Ialomița, care străbate Bărăganul de la vest la est. În estul țării, Șiretul adună mari afluenți din Carpați (între care Moldova, Bistrița, Buzăul) și din Podișul Moldovei (Bârladul), înregistrând, aproape de vărsarea în Dunăre, cel mai mare debit al râurilor interioare; Prutul e cel mai mare rău din românia,cu un debit foarte mare și o lungime
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
de 9,80 de hectare. În aproprierea lacului se află Peșteră Buhui cu o lungime de aproximativ 2.000 de metri. Înconjurat de o pădure de brad în amestec cu fag, lacul a fost amenajat prin bararea cursului pârâului Buhui, afluent al Carasului, la ieșirea din Peșteră Buhui. Tot aici se află și unul dintre cele mai lungi cursuri subterane de apă (3217 m) cunoscute din România, Pârâul Buhui. În amonte de sectorul subteran Buhui s-a construit un baraj lung
Lacul Buhui () [Corola-website/Science/313567_a_314896]
-
depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr. Depresiunea Dâmbovicioara este situată la confluența dintre Valea Izvorului și Dâmbovicioara, între cheia Peșterii și cheile Dâmbovicioarei, fiind o depresiune tectono-carstică. Depresiunea Podul Dâmboviței este situată la sudul Pietrei Craiului acolo unde Dâmbovița Primește Afluenți pe Dâmbovicioara și Oratia. Este o depresiune tectono-carstică, în care Dâmbovița a săpat o cheie numită și cheia satului. Depresiunea Rucăr este situtată la confluența Râușorului cu Dâmbovița este o depresiune tectono-erozivă, la nord aflându-se culmea Pleașa-Posada care o
Culoarul Rucăr-Bran () [Corola-website/Science/313580_a_314909]
-
Râul Vâlsan este un afluent stâng de ordinul I al Argeșului, în amonte de Pitești. Are o lungime de 84,6 km și un bazin hidrografic cu o suprafață de 358 km. După lungimea sa, râul Vâlsan ocupă locul al 10-lea în sistemul Argeșului
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta. În râul Vâlsan trăiesc peste 10 specii de pești repartizați în 3 zone: zona păstrăvului, zona moioagei și cea a scobarului.
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
șindrilă, biserica de lemn de la Someșul Rece se păstrează și astăzi ca punct de atracție pentru turiști. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Așezată la poalele nord-estice ale Munților Apuseni, pe râul Someșul Rece, afluent al Someșului Mic, parohia poartă numele acestui rău, pe malurile căruia sunt așezate cele aproximativ 280 de gospodării. Arheologii au descoperit aici urme de viețuire din perioada dacică. Aici se găsește pe o suprafață de 10 hectare, o așezare dacică
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
botgros. Munții Carpați au aici culmi abrupte, străbătute de șuvoaie repezi de ape. Apele care străbat raionul sunt Ceremușul Alb, Ceremușul Negru, Putila, Siretul și Suceava. Printre munți, într-o vale pitorească, curge râul Putila (sau Putilka) - cel mai mare afluent al râului Ceremuș. Cele mai înalte culmi din Carpații Bucovinei se află în partea de sud-vest a raionului, aici aflându-se cele mai înalte vârfuri - Iarovița (1574 m), Jupan (1488 m) și Dilul Negru (1452 m). Datorită condițiilor climatice dificile
Raionul Putila () [Corola-website/Science/313728_a_315057]
-
prea puțin adâncă pentru bărci. Zona de la vest de Noii Linii de Apă era denumită "Vesting Holland" (Fortăreața Olanda). Flancul estic al acestei zone era protejat de Lacul IJssel, iar cel sudic de cursurile inferioare ale unor râuri paralele: doi afluenți ai Rinului și Meuse ("Maas"). Această regiune era considerată o adevărată fortăreață naturală (Fortăreața Olanda), care ar fi trebuit să reziste o lungă perioadă de timp. Cei mai optimiști planificatori militari apreciau că, în condițiile unei totale lipse a ajutorului
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
înseamnă „Fluviul cel Mare”. Împreună cu Nisutlin și Teslin are o lungime de 3185 km iar fără ei 2554 km. propriu-zis are lungimea de 3.120 km, care este măsurată de la lacul Tagish până la vărsarea să în Marea Bering, dar împreună cu afluenții Nisutlin și Teslin are o lungime de 3185 km. Fluviul se situează în America de Nord pe locul cinci, după lungimea cursului sau. Izvorul fluviului se află în munții Rocky Mountain la că. 200 km est de ce coasta Pacificului în apropiere de
Fluviul Yukon () [Corola-website/Science/314269_a_315598]
-
rezervație naturală denumită „Canadian Heritage River”. Localitatea Carmacks cu 391 de locuitori se afla lângă un pod peste Yukon, el fiind denumit după George Carmack un căutător de aur de pe valea Klondike River, urmând avale că fluviul să primească apele afluenților Big Salmon River și Little Salmon River. La câțiva kilometri după Carmack se află formațiunea stâncoasa care ar reprezenta cinci degete, Five Finger Rapids loc renumit din timpul căutătorilor de aur și care până în secolul XX a fost o problemă
Fluviul Yukon () [Corola-website/Science/314269_a_315598]
-
Finger Rapids loc renumit din timpul căutătorilor de aur și care până în secolul XX a fost o problemă serioasă pentru navigatorii de pe fluviu. La „Fort Selkirk” care a fost restaurat, Yukon primește apele lui Pelly River, aval spre Dawson urmează afluenții „White River” și „Stewart River” iar la Dawson City se varsă Klondike River, râul căutorilor de aur, care face granița naturală între Canada și SUA, înainte de a se varsă în mare, fluviul mai traversează rezervațiile Yukon-Charley Rivers Național Preserve, Yukon
Fluviul Yukon () [Corola-website/Science/314269_a_315598]
-
și 95 de sate; este împărțit în 28 de comunități teritoriale. Municipiul are o populație de aproximativ 170,000 (2008), din care 81,000 locuiesc în orașul Peć. Orașul este situat într-o poziție strategică pe râul Pećka Bistrica, un afluent al râului Drinul Alb la est de Alpii de Nord ai Albaniei. În timpul dominației Imperiului Român orașul se numea "Pescium"; sau "Siparantum", după cum relatează "Geografia" lui Ptolomeu. Orașul a devenit un important centru religios al Șerbiei medievale, în timpul domniei lui
Peć () [Corola-website/Science/314405_a_315734]
-
Neisse ; ; este un râu afluent a lui Odra, cu lungimea de 254 km situat în Germania și Polonia. Râul după cel de al doilea război mondial face graniță naturală între Germania și Polonia fiind frecvent numit Neisse.În 1945 de-a lungul rîului Neisse a
Neisse (râu) () [Corola-website/Science/313294_a_314623]
-
Valea Cozluk, Valea Jugului, Valea Adâncă, Valea Seacă, Valea Plopilor, Valea Fagilor"). Apele de suprafață ale ariei protejate aparțin bazinelor hidrografice ale câtorva râuri cu debite mici, tributare Dunării și Mării Negre; astfel: râul Taița (ce drenează Depresiunea Taița superioară-Horia) cu afluenți săi de dreapta (Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița (ce drenează depresiunea omonimă) cu afluentul său de stânga "Valea Fagilor"; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și "pârâul Sorniac". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
bazinelor hidrografice ale câtorva râuri cu debite mici, tributare Dunării și Mării Negre; astfel: râul Taița (ce drenează Depresiunea Taița superioară-Horia) cu afluenți săi de dreapta (Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița (ce drenează depresiunea omonimă) cu afluentul său de stânga "Valea Fagilor"; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și "pârâul Sorniac". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea acesteia cu apă rezultată în urma ploilor. Clima Munților Măcinului este una temperat-continentală cu influențe stepice în partea sudică și
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
tributare Dunării și Mării Negre; astfel: râul Taița (ce drenează Depresiunea Taița superioară-Horia) cu afluenți săi de dreapta (Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița (ce drenează depresiunea omonimă) cu afluentul său de stânga "Valea Fagilor"; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și "pârâul Sorniac". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea acesteia cu apă rezultată în urma ploilor. Clima Munților Măcinului este una temperat-continentală cu influențe stepice în partea sudică și mediteraneene pe creste și vârfuri. Temperaturile medii anuale
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
găsindu-se în zona Parcului național Red Rock, aflat în partea estică a munților. desparte bazinele hidrografice ale văilor Pahrump și cea a râului Amargosa de valea în care se găsește zona metropolitană Las Vegas. Întrucât aceste două râuri sunt afluenți ai fluviului Colorado, munții delimitează de fapt Marele Bazin. Cu o suprafață de aproape 2.200 km și cu o înălțime de aproape 3.300 m, acești munți cuprind o largă varietate de habitate, iar diversitatea biologică este probabil mai
Spring Mountains () [Corola-website/Science/313935_a_315264]
-
în așa fel încât au aspectul unor crizanteme de piatră. Interesantă este și apariția unor depozite aluvionare stratificate, groase (peste 10m), care colmatează unele diaclaze ale peșterii. Studiul acestora este deosebit de important pentru paleoclimatologie. Este situată aproape de izvoarele Pârâului Orbului, afluent de stânga al Văii Seci. Accesul se face de pe Valea Telcișorului iar în subteran se pătrunde pe o galerie descendentă care debușează într-un aven îngust ce nu depășește 3m, dar are o adâncime de 44m. Jgheabul lui Zalion are
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
este un afluent de pe versantul drept al lui Neckar, el are un curs sinuos, având lungimea de 203 km. Râul se află în partea de nord a landului Baden-Württemberg (Germania). Numele râului este pentru prima oară amitit în anul 768 ca parte a
Jagst () [Corola-website/Science/314836_a_316165]
-
care se ridică la 150 m deasupra oglinzii apei. De la Dörzbach, pe versanul sudic apar pe alocuri regiuni viticole, în cursul lui spre nord trece pe lângă mănăstirea Kloster Schöntal, Jagsthausen, cetatea Burg Jagsthausen, orașul Möckmühl unde primeștele apele lui „ Seckach” afluentul lui cel mai important, ca la Bad Friedrichshall să se verse în Neckar.
Jagst () [Corola-website/Science/314836_a_316165]
-
pe teritoriile districtelor Hohenlohe, Schwäbisch Hall. La nord fiind delimitat de Rin și Tauber la vest de Neckar, la sud de regiunea păduroasă Schwäbisch-Fränkischer Wald și la est de Frankenhöhe. Hohenloher Ebene este traversată de râurile Kocher și Jagst cu afluenții lor, este o regiune de șes în care râurile au tăiat o albie adâncă, altitudinile maxime rareori depășesc Regiunea are o populație rară (120 loc/km²) în comparație cu alte regiuni din Germania (media fiind 230 loc/km²).
Hohenloher Ebene () [Corola-website/Science/314839_a_316168]
-
important centru de dispersie a apelor către Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Se distinge fluviul Loire cu un bazin a cărui suprafață este de circa 120.000 km pătrați (aproximativ 1/2 din suprafața României), iar lungimea depășește 1000 km. Principalii săi afluenți dinspre Masivul Central Francez sunt Allier, Cher, Indre și Vienne. Alte râuri ce își au izvoarele în această unitate derelief sunt Dordogne (cu afluenții Corezze, Cere și Dronne), Lot și Tarn, ultimele două vărsându-se în fluviul Garonne.Partea estică
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
000 km pătrați (aproximativ 1/2 din suprafața României), iar lungimea depășește 1000 km. Principalii săi afluenți dinspre Masivul Central Francez sunt Allier, Cher, Indre și Vienne. Alte râuri ce își au izvoarele în această unitate derelief sunt Dordogne (cu afluenții Corezze, Cere și Dronne), Lot și Tarn, ultimele două vărsându-se în fluviul Garonne.Partea estică a Masivului Central Francez este drenată de apele fluviului Rhône împreună cu Saône și de afluenții acestora (Ardeche, Gard și Ouche). O mare parte a
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
au izvoarele în această unitate derelief sunt Dordogne (cu afluenții Corezze, Cere și Dronne), Lot și Tarn, ultimele două vărsându-se în fluviul Garonne.Partea estică a Masivului Central Francez este drenată de apele fluviului Rhône împreună cu Saône și de afluenții acestora (Ardeche, Gard și Ouche). O mare parte a acestor cursuri de apă sunt amenajate hidroenergetic, iar numeroasele canale care fac legătura între ele (de exemplu Canal du Midi) asigură transportul naval între toate regiunile Franței. Vegetația este direct influențată
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]