6,798 matches
-
desupra pielii sfârșite. Cine, în realitate ne dezvăluie ale noastre degete? Pentru ce această moștenire singură de absențe, singura de ziduri. Singură de cenușă. Mereu, mă dezbraci în această țelină precară din rinchii mei. Mereu. Nu sunt păsări ce stau agățate de o mocheta, mai putin a scrie o scrisoare cu litere mari, invocând iertarea înaintea acestei istorii crude ce trăim, nu trebuie să fie un exercițiu de aerobism, nici slogan publicitar. Deschis -închisul timpului ne trezește dedesubtul de aceste anonime
ERRÁTICAS, RATATE, POEZIE DE ANDRÉ CRUCHAGA, TRADUSĂ DIN LIMBA SPANIOLĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343271_a_344600]
-
Acasa > Poezie > Imagini > AM PUS GÂNDUL ÎNTR-O RAMĂ... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am pus gândul într-o ramă agățată pe perete L-am rugat: doar o secundă stai pe loc, nu mai zbura! Timpului nici că îi pasă de tristețe și... regrete. Odihnește-te o clipă! Stai aici! Nu mai umbla...! M-am întors, apoi, în mine, fără gândul
AM PUS GÂNDUL ÎNTR-O RAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343292_a_344621]
-
în pronaos, ne înmulțim, mirosim o floare deșertăciune, viața ne spune. Sfârșitul ne dă de gândit Cine sunt, cât te-am iubit? Deșertăciunea vieții și a sorții ,,Triunghiul morții” Pe scenă, pe ecran, ca și în viață ,,Elixirul tinereții” ne agață ,,Dimitrie Cantemir” ne scrie, o solie. Dar ,,Enigmele se explică în zori” ,,Miezul fierbinte al pâinii” Și luptăm și luptăm pentru adevăr Deșertăciune lume... Referință Bibliografică: Deșertăciune / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1644, Anul V, 02 iulie
DEȘERTĂCIUNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343330_a_344659]
-
Publicat în: Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iată, toamna a venit, și-mi amintește doar de tine În dorul ei nemărginit îmi poartă pașii spre coline Unde pe iarba de o clipă verdele se mai agață Flori galbene, flori-aripă, au vara pictată pe față Cu degete de crizantemă îmi mângâi toamna risipită În viața mea - o anatemă -, cu buze de vară lovită De lacrima ce se prelinge în ale sufletului trepte Urcând pe scara-n care
TOAMNĂ IAR... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343376_a_344705]
-
găsește De greul tot ne prisosește... Ea-i mama, ființa cea blândă, Care cu surâsu-i ne încântă, Chiar din pripă, din născare, Imaginea cea ca de o boare, Ce ne susține în primii pași, De cădem când ne sunt falși, Agață printr-o binecuvântare, Mizând să ne fie viața mare. Cu ochii umeziți în lacrimi, Durerile ce’s atât de acrii Cu săruturi dulcile amintiri, Mânuțe mici de mângâieri, Prin blândețe moale alintă Și cu viața ei iar ne încântă, Face
ÎNGERUL I S-AR RUŞINA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343420_a_344749]
-
nu românii din România), au avut primii inițiativa să te sărbătorească în august. E bine că le-am urmat exemplul să-ți aducem omagiul pe care-l meriți. Cu toate că... Atâția agramați te pocesc cu rumegușul lor, atâția snobi ți-au agățat la gât franțuzismele, englezismele și atâția „deștepți” îți murdăresc cristalinele înțelesuri, otrăvindu-ți limpezimea cu încâlcite englezisme, de ai ajuns o biată cerșetoare romglezită, sperietoare de grauri, că românul de rând nu te mai recunoaște și nu te mai înțelege
ŞI TOTUŞI...UNIREA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343429_a_344758]
-
Autorului uneori mă întreb cum mor oamenii aceștia dezlipindu-se de scrisoare fiecare primește în plic câte o câmpie sau o mare cei mai norocoși primesc câte un copac ori o iubire sau două bat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familie cu spinarea cât o bătaie de aripă le pipăie când le șterg de păianjeni până le țin de sete apoi oamenii văd cu vârful de cui până când marea se dezlipește din cauza câmpiei de valuri
DEZLIPIREA de VASILE PIN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343487_a_344816]
-
ea. Cântărind că trupul său atât de fisurat nu va rezista îndelung torturilor satanice și își va periclita prietenii săi dragi se decide pentru sinucidere. Bunul Dumnezeu însă îl împiedică trimițându-i o aripă de Înger de care să-și agațe firul vieții sale deja frânt, dar neîndoit. De pe acoperișul închisorii Uranus de unde a sărit, culege după cădere 120 de fracturi, chinuri și îndurări, 18 ani condamnare, foamete, mizerie, torturi, denigrări plus alți 7 ani de degradare civică. Aurel State nu
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
acceptată cu generozitate. Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care urmează tainic o regulă aparte, sparge tiparul monotoniei melodioase lăsând, când și când, câte un geamăt sau strigăt să răzbată ca o rază de lumină printr-un cer încărcat de nori. "Agățat de degetele clipei " poezia "respiră universul printr-o nișă " descoperită de Carmen cu delicatețe și sensibilitate. Viețile ei transcedente își cântă tăcerile cu strigăt, cu rugăciune, cu metafore sugerate, aparent nefinalizate, spre fuiorul nemuririi. Lutul asudat obosește rătăcirile oprindu-le
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
pentru diseară? - Depinde de cum mă voi simți. Poate rămânem după cină la dans în restaurant. - Singure? Doar noi două? Nu are niciun farmec. Sau ieșim la agățat? Ha, ha, ce caraghios ar fi ca mama și fiica să iasă la agățat bărbați într-o stațiune de pe litoral, spuse ea veselă. - Cine spune să ieșim la agățat? Tu poți dansa că ai văzut cum te invită tinerii chiar și când erai cu noi, dar când am fi numai noi două? - Da, iar
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
deloc, oricât s-ar fi străduit, și-atunci un oftat puternic îi exterioriza dezamăgirea. * La un moment, un zgomot înfundat venind dinspre pământ zgudui pădurea. Tunetului i se alătură imediat și o mișcare puternică pe verticală. Flower-Power și Miramoț se agățară neputincioase de trunchiurile unor copaci, dar băieții, încrezători în propriile lor puteri, fură prinși de trepidații pe mijlocul potecii ori chiar pe marginea dinspre panta înclinată primejdios. Americanul dădu glas spaimei generale printr-un Atenție, cutremur! aruncat gutural. Strigând înspăimântați
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
fi, mama lor de polițiști și magistrați... - Ușor, nu începe iar, te rog! Ascultă, fată dragă, prietenul tău se numește cumva... Gabriel Breazu? Da! De unde știi tu, Octav? Mă înspăimânți! a exclamat total uluită Amalia, oprindu-se din mers și agățându-se de brațul bărbatului de lângă ea, tremurând. - Mâine, adică azi, după cum arată ora, am programat să merg pentru a studia dosarul... - Cum adică? De ce? Ce treabă ai tu cu dosarul lui, Octav? punea Amalia întrebările aproape fără să respire, privindu
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
fie - ... Iartă-mă, Amalia! Un avocat bun, ales de mine..., ca să mă lupt eu cu el și să pierd, nu? Glumesc, draga mea, nu te supăra! a adăugat el imediat ce ea s-a oprit din nou și i s-a agățat de braț încercând să-l privească în ochi. - Tu ești la fel de cinstit. Dacă vei vedea că e nevinovat, nu vei susține să fie condamnat... - O, nici nu se pune problema! Asta doream să-ți explic. Să văd dosarul. Poate că
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
hrănește visul Clădește-o în cuvinte și dă-i vitalitate Nu-ți interzice cântul cât inima-l mai poate Doar dragostea renaște în tine paradisul! * Nu certa depărtarea nu-i căuta pricină Din luptă nasc eroii iar nu din renunțare Agăță-te de viață și luptă-n continuare Și lasă fericirea spre tine ca să vină! * În versuri ești stăpânul cuvântu-ți este sclav! Tu pune-l pentru tine să nască o baladă Din vise și speranțe ca în genunchi să cadă
NEÎNVINSUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344107_a_345436]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ceremonii autumnale intru în toamnă ca într-o cetate închisă, cobor pădurile din munte pe flaute de ceață, e calmă depărtarea și norii se-agață de frunze, lumina amintirii se pierde-ntr-un cârd de cocori, timpul fuge pe un câmp în derivă prin sunetele ultimelor ploi, în vitraliile catedralelor sfinții dorm ascultând lieduri în purpuri de vise, se scutură sunetele ploii, picurând pe strășini
CEREMONII AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344134_a_345463]
-
venerabil car al magilor și al morții sprijinită de scară sorții își răsfirase Estrela fustele cocheta pretindea a fi reincarnata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gebellin tartorul satrapilor duhnind a mahorca și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pamant a îngerilor
(GHIOCUL DE CRISTAL TRADUS ÎN ITALIANĂ) GLOBO DI CRISTALLO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344156_a_345485]
-
veselindu-se, ieșise motociclistul. Era așa de zăpăcit, săracul, că nu știa cine-l lovise. Se învârtea buimac în mijlocul prafului, căutându-și motocicleta, sau obiectul care îl adusese în halul acesta. Când praful s-a mai risipit, motocicleta se zărea agățată în părul vecinului de peste drum. Rupsese gardul omului și acum atârna de o cracă cu atașul înfipt între două crengi mai puternice. Săracul om, povestește Bunica, nici nu știa după ce să plângă mai întâi. După motocicleta pe care nu o
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
îl va îndestula când îi va fi sete. Până va dibui locurile ce-l vor hrăni, avea cu sine într-un săcăteu două azime coapte sub țest. Pentru potolirea setei, avea o ploscuță aținată de-un șold, iar de celălalt agățase o custură mică de tăiat pâine sau ce s-o mai nimeri. Așa făcu. Știa pădurea ca-n palmă încă de mic. Nu va fi singur. Va fi la adăpost, iar pat, coșciugul... O apucă înspre codru. Dintr-acolo păsări
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
mai ales că se descoperise în el pe sine, când era la vârsta lui. Chiar și fizic semănau unul cu celălalt. Și-n privința înclinațiilor spre mecanică și mașini era tot o trăsătură comună. Odată cu dispariția sa definitivă la Sevastopol, agățat de sârma ghimpată a gardului de separare dintre cele două armate, a dispărut și pofta de viață a lui Ion. Nici măcar nu știau pe unde i se odihnesc oasele. Au primit doar o înștiințare din partea Statului Major al Armatei precum
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
porneau cu noaptea în cap, cu pițăritul. Ei, copiii, aproape că nici nu dormeau în acea noapte de emoție și de teama de a nu fi treji la ora șase, să pornească prin sat cu acest obicei. Primeau în traistele agățate de după umăr colăcei sau bucăți de colac, covrigi, mere, ori pâine, de la sătenii colindați. Umblau cete, cete și strigau la porțile țăranilor: "Hai ieșiți cu colăceii, că veniră pițărăii" și sătenii ieșeau în porți cu panerele pline cu colăcei, cu
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
Cum am primit leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era doar cincizeci de bani, deci puteam să mă dau și în barcă, un leagăn sub formă de barcă agățată de o bară metalică și-ți făceai singur avânt. Cum am terminat cele două ture și banii, am fugit direct la zidul morții, să mă strecor printre spectatori și să văd ce se întâmplă așa de interesant în interiorul cilindrului metalic
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
om m-a oprit la răscruce de vânturi/ O scară mi-arată, de cer rezemată/ Îmi spune să urc și-apoi iute pleacă/ Fac pasul pe-o treaptă ce repede crapă/ Și cad în genunchi, urlă cremenea-n scoarță/ M-agăț cu speranță de treapta ce vine/ E putredă toată, se rupe... nu ține.../ Și cad la pământ pe alte ruine/ Se scurge nisipul... secunde puține.../ Mai fac o-ncercăre, se clatină scara/ Și iarna îmi fură din pumn primavara/ Nici urmă
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
zilei ne-o transmit ipocritic ca fericire, când omul a ajuns să fie numai bun de stors ca o lămâie pentru capital; ea scrie și vorbește din adâncuri, ca un om cu pasul în moarte, încercând cu disperare să se agațe de un firișor de iarbă și speranță - când de mult de pe poarta lumii moderne, slăbind credința și valoarea sufletului, formele cele mai înalte de mântuire, mâini netrebnice au șters până și cuvântul speranță, ca la intrarea în infernul dantesc. În
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
că mai hrănești pe cineva. - Deocamdată nu știu ce poate fi, băiat sau fată, răspunse el mucalit. - Cum așa? - Pur și simplu. Nu am cum să știu ce este. - Păi, nu ai observat, are sâni sau..., mă rog... - Nu... - Și, unde ai agățat-o? - Nu am agățat-o, ci am găsit-o, sau... poate... l-am găsit! Dar, de ce te grăbești cu întrebările? făcea el pe misteriosul, dornic să-și fiarbă soția în oală seacă, fără apă. - Tu ești întreg la minte? - Da
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]