6,858 matches
-
ne spune, liniștit, poetul sibian. Dar finalul e același. Turcul cere să fie plătit. Poetul n-are bani și, ca să scape de turc, îi dă, în cele din urmă, cinci mii de lei. Turcul e neîncrezător. "Cît valorează asta?" Și agită hârtia de cinci mii de lei. "Aproape trei dolari" îl asigurăm noi. Turcul ne pune la încercare oferindu-ne hârtia pentru un singur dolar. Dar nimeni n-o ia. Asta îl face și mai bănuitor. Îl trage de mânecă pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru vasul nostru, Comandantul a fost nevoit să ia "pentru securitatea noastră" decizia de a rămâne "la ancoră", în port. Aceasta îmi dă mai mult decât tangajul din largul mării, senzația de nesiguranță. Dacă vasul nu rezistă la furtuna care agită acum marea, înseamnă că e vulnerabil. Până acum, îmi închipuiam că nimic rău nu se poate întîmpla, că "Lumea Renașterii" poate face față oricărei situații. Acum, iluzia aceasta a dispărut. Cred că între Izmir și Pireu, mă voi teme mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marin, din generația de zei dinaintea olimpienilor, și că era socotit un protector al corăbierilor. În rest, nimic. Luni 21 noiembrie Afară norii s-au risipit, nu mai plouă, a apărut pentru câteva clipe soarele. Dar marea continuă să fie agitată. Mulți au coborât. S-au dus să se plimbe prin oraș. Unii vor să mai cumpere "ceva". Au vreme până la prânz. Am rămas aproape singur în "marele salon". Mai târziu, mă voi retrage, probabil, în cabină să citesc. "Strada" nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
merg din pricina rezonanței numelui. Știu că locul e vestit și vor să pună piciorul acolo. O mică reverență culturală. În timp ce iau micul dejun în "marele salon", aud la difuzoare buletinul meteo. Cerul e relativ senin, dar marea continuă să fie agitată. Vântul suflă cu o viteză de 8 grade pe scara Beaufort. Dacă e adevărat ce se vorbește, că, nu prea demult, două nave cam de mărimea "Lumii Renașterii" s-au scufundat pe o furtună de 8 grade, nu ne așteaptă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dorință la care te gândești. În schimb, e soare, cerul e albastru, iar priveliștea se dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sine. Uitați-vă la vecinii dumneavoastră, dacă aveți fericirea să moară cineva în casa în care locuiți. Dormeau liniștiți în micul lor oraș și iată, de pildă, că moare pe neașteptate portarul. Pe dată îi vezi cum se trezesc, se agită, vor să afle cum s-a întâmplat, se înduioșează. Un mort sub tipar și spectacolul poate, în sfârșit, să înceapă. Ce vreți, au nevoie de tragedie, asta-i mărunta lor transcendență, aperitivul lor. Credeți că întâmplător am rostit cuvântul portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
le-aș contura cu un 4B ascuțit. Creionul și-ar hașura încet părțile corpului tandru, Pe care le-aș atinge neîncetat cu mișcări unduitoare Dar, nu e gata desenul... Sânii ți i-aș vedea din profil, uzi de spuma valurilor agitate din spate Și marea vrea să te atingă, iubito... Te-ai îndrepta către ea. Dar ai avea privirea orientată către mine. Buzele tale crăpate și arse de soare Le-aș creiona cu vârful tocit. Ochii tăi albaștri s-ar potrivi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93429]
-
Față de rezultatul bun, Elena, prin aprobare, se făcuse complice cu dulcele secret și cu drama imaginară a prințului. Maxențiu plecase apoi pe loc, luând arbitrar pe Ada nedumerită și refuzând întrebările lui Marcian. Era turburat de o închipuită mare scenă, agitat de tot felul de simțiri exaltate și diafane totuși și mereu misterios. în felul acesta poetic se decisese plecarea, așa de vulgar disputată cândva, a lui Maxențiu. Fusese însoțit până la frontieră de Ada, care convinsese pe Lică să facă un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre ea, se îndrepta spre odăi. . . Poate vroia să-i deschidă prin față! Vru să pornească și ea într-acolo, dar umbra mișca acum din nou înapoi . . . Tot pe la bucătărie venea! ... Nu se arăta însă nimeni și aceeași umbră se agita neorânduit, când oprită pe loc, când pitulată, când lunecând repede. Cine știe ce luptă a babei cu vreun șoricel sau păianjen. în orice caz, nu părea a se ocupa de ea. Mini avea acolo, în plină zi, o ciudată impresie de mister
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
al cărții mele. Am fost asigurat că un prieten american - cunoscător al limbii române - mă va sponsoriza în vederea unui nou volum ce voi face în viitor. Ține-mă, Doamne, iar tu, inimă, stai liniștită la locul tău și nu te agita, fiindcă astăzi, spre deosebire de trecut, ai găsit oameni care să te înțeleagă zâmbindu-ți încrezători... Fără să vreau, mă gândesc la acea lege a compensației, pentru a trece cu mai multă ușurință peste învinuirile nedrepte ce mi s-au adus în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nivel ridicat. Tot aranjamentul și ambianța generală ne-au transformat în oameni mulțumiți de condițiile în care ne ducem existența, ne-au dat încrederea zilei de mâine, deși sunt încă multe semne de întrebare într-o lume neliniștită care se agită încă mereu. După 3 ore și jumătate de petrecere în familie a Revelionului, sunt condus acasă până la intrarea de la bucătărie de către fina Doina, ca să se asigure că am ajuns cu bine la mine acasă. În acest fel la ora 2
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de teren, dificultăți în traficul rutier și inundații în diverse regiuni. Se discută tangențial și despre un posibil cutremur în România și mai ales dacă suntem pregătiți în acest sens. Cu sau fără un motiv real de îngrijorare, lumea se agită și se alertează gândind la o nouă calamitate ce s-ar abate asupra noastră, mai ales după ce însuși președintele haitian afirmă că țara sa a înregistrat aproape 300 de mii de morți și pierderi materiale de până la jumătate din economia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
găleată plină. - Dă-mi-o ! Cu demnitate, bătrânul îi întoarse spatele și-i arătă lui Voicea doar ceafa cu cârlionți cărunți. Namila ridică găleata deasupra capului și, furios, o răsturnă în creștetul moșului, îndesându-i-o ca pe o glugă. Agitând ca o găină tăiată brațele scurte, bătrânul se zbătu și dădu să se întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
da’ face. Are așa un material întrânsa ! - Mie nu-mi place culoarea. - Ce-are a face ! Asta nu-i nimica, asta i-un lucru rar cum nai să mai găsești mata în altă parte. Gros și placid, domnu David se agita cu ochii bulbucați. - Și cât ceri pe el ? - Pentru dumneavoastră, am să las la două mii. - Câât ? se miră doamna, și trecu mai departe ; dar nu era decât o stratagemă, căci, după o clipă, se întoarse, oferind cinci sute. De data
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mă luaseră cu ei. Ajunși la casa bunicului, în capătul din jos al satului, îmi dăduseră voie, probabil, să mă duc în grădină, ca să nu-i încurc sau, poate, eu mă strecurasem pe poarta șurii, spre vale, nepricepând de ce se agita lumea din curte, ocupată, cum era obiceiul, cu tot felul de pregătiri înainte de plecarea la cimitir. Curios e că n-am reținut nici un detaliu din ceremonialul înmormîntării. Cu totul altceva m-a impresionat. Era o zi de toamnă târzie, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
povestit cum se desfășoară o vânătoare de reni, cum arată templul lui Poseidon, de la Capul Sunion, luminat din spate, la apusul soarelui, și cum a mers pe șoseaua care urmează coasta între Messina și Palermo, în timp ce, foarte aproape, marea fiind agitată, valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Julius avea să rămînă să Învețe cu domnișoara Julia ca să-l poată Înscrie la anul Într-o clasă specială, de pregătire pentru clasa Întîi. Se luau o mulțime de hotărîri rapide. Palatul era cufundat În Întuneric, dar Înăuntru toți se agitau dînd semne de nerăbdare și Încercînd să uite cele Întîmplate. Susan lua prea multe calmante și unchiul Juan Lucas o sfătuia să joace golf, Îmbrăcată În gri, pînă În ziua plecării. Într-o bună zi, Julius se apropie pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar unde-i rachiul ăla grozav? Nu mai vine odată? „E aici, În mîna mea! răspunse Romero. Trăiesc de douăzeci de ani În Perú și pot să vă asigur că nu există nici o băutură ca rachiul ăsta!“ Și pregătea cocteilul agitînd ca un nebun shaker-ul, lac de sudoare, dă-i și dă-i Înainte, cu shaker-ul În mînă, fiindcă ura aparatele electrice și-i plăcea să facă pe barmanul zornăind maracasurile, se aud răsunînd cuburile de gheață În shaker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unei incertitudini de lungă durată. -M-a luat valul? întrebă ea. -Apa sau valul? precizai eu. Apoi plecă fericită, promitând să revină cât de curând. Dimineața următoare am dejunat singur. Cerul era la fel de albastru ca de obicei, briza răscolea marea și agita frunzișul palmierilor așezați ca santinelele în fața hotelului. Am coborât pe plajă. Linda era acolo, în picioare, o siluetă superbă pe nisipul auriu. Era îmbrăcată într-o rochie de vară foarte lejeră cu dungi bleu roz și albe. Vântul de vară
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
amintește de drumul care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
insistă Duane. Își scărpină mușchii tatuați. Ne-am ținut la curent. Dinspre pat țâșni un șuvoi de foneme. Brațele lui Mark ieșiseră afară ca șerpii. Gura lui făcu Ah... ah, kee-kee-kee. Îl tulburați, spuse Karin. N-are voie să se agite. Voia să-i dea afară, dar activitatea lui Mark o stârnise. —Glumești? Rupp trase un scaun liber lângă pat. Vizita îi face cel mai bine. Orice doctor întreg la cap o să-ți spună chestia asta. Omul are nevoie de prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe altcineva să se întoarcă din morți? Cum să fac asta? Nici măcar nu știu unde sunt morții. Frigul își înfipse ghearele în șira spinării lui Karin. Lucruri tenebroase, jocuri la care făcuseră aluzie polițiștii. Cum adică, Mark? Ce vrei să spui? Își agită brațele în jurul capului, alungând răul ca pe un roi de albine. De unde să știu eu ce vreau să spun? — Ce fel de... morți nu...? — Nici măcar nu știu cine a murit. Nu știu unde e sora mea. Nici măcar nu știu unde sunt eu. Tot acest așa-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost plecat, s-au întâmplat multe cu muzica. Cântecele îl zgâlțâie. Doamne! Voi ascultați chestia asta? E cea mai ciudată chestie pe care am auzit-o vreodată. Ce-i asta, country metal? Asta-l supără pe Rupp. Nu te mai agita și pune-ți urechile la treabă, Gus. Country metal! Tot mai iei morfină sau ce-ai? Country metal există, insistă Cain. E un gen absolut recunoscut. N-ai auzit de chestia asta? Duane e adevăratul Cain, orice s-ar întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum decât ar fi vorbit înainte? Ea privi pe fereastră, la câmpurile întinse. Spuzeala verde a preriei de iunie. Clătină din cap. —Greu de spus. Înainte n-o cunoștea. În seara aceea o sună pe Sylvie de la MotoRest. Era chiar agitat când formă numărul. —Hei, eu sunt. —Bărbate! Speram să fii tu. — Și nu un telemarketer? Nu țipa, iubitule. Te aud. Știi, chiar urăsc să vorbesc la chestia asta ridicolă. Parcă ai sta cu un biscuit pe față. —Asta-i ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
materia lui. Nu zic că trebuia să fii vreun geniu ca să fii mai deștept decât profesorii de la Liceul Kearney. Dar Mark nu voia decât să repare mașini și s-o ardă toată ziua cu jocurile lui video. Putea să se agite douăzeci și patru de ore cu un cartuș nou de jocuri video, fără să se scoale nici măcar să se ducă la pipi. I-am spus că ar trebui să-și găsească o slujbă la testările de jocuri. Din ce-a trăit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]