179,567 matches
-
să încapă la o cină de taină), într-un cuvînt, o specie de artiști tot mai rară, bizară sau, în cel mai fericit caz, doar exotică populează ceea ce putem numi, la modul optimist, rezervație, pesimist, ghetou, ori neutru, cazarmă. Este aici, fără îndoială, mîna destinului, a cărui operă se traduce prin traiectul irefutabil și ireversibil al fenomenului muzical, ajuns, se pare, în ultima fază a avatarurilor sale. Dar mai este, cred, și mîna "necuratului", care prin emisarii săi, fie ei gutenbergi
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
cvasi-total cu divertismentul ori, foarte răzleț, cu valorile trecutului. Muzica savantă n-a murit încă, dar se află într-o comă profundă. Și cum se întîmplă de obicei, în ultimele clipe de viață are loc developarea filmului întregii existențe. De aici și pînă la muzica totală (ori globalismul sonor actual) nu mai e decît un pas. Un pas ce riscă să ocrotească germenele derutei și al escrocheriei. Căci este caraghioasă sămînța care se plînge că se preface în muzică savantă, în loc de
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
să redau ceea ce ar putea fi veșnicele monologuri interioare ale unui bătrân amnezic ca și cele ale unui adolescent crescut într-un mediu protejat. Cruditățile de limbaj așa cum pot fi ele găsite în scrierile contemporane nu-și aveau deci locul aici. D.J. Dintr-o frază care se pierde cu totul în țesătura narațiunii ( la prima lectură eu una nici n-am remarcat-o) aflăm că prima soție a lui Fiodor Vasilievici se numește Iulia. A fost însurat adică cu pro- pria
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
precizia de bisturiu a oamenilor administrației de unde aflăm, într-adevăr, că prima soție a infirmului se numea Iulia. Coincidență? Punere în lumină a legăturii care face din Fedka și din bătrânul Fiodor unul și același personaj? Acest mic detaliu este aici mai ales pentru a arăta că toate interpretările sunt posibile și că se prea poate ca în prima lui tinerețe, bătrânul Fiodor s-a căsătorit cu o fată care fusese crescută sub același acoperiș, o anume Iulia... D.J. Scrisul dvs.
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
-l afișează fără nici o problemă, nu se mulțumește numai să se folosească de bărbați, îi și distruge în proces și are și calitatea de a precipita catastrofe: ultimul ei iubit e linșat de mulțimea venită la o premieră. Există și aici o relație de ură între părinte și copil: deși depinde de ea, tatăl lui Faye pare să o urască, parcă prevenind astfel bieții bărbați inocenți seduși de fiica sa. E șocant că această protagonistă concentrează toate relele reproșate naturii feminine
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
insolentă, această lumină orbitoare, această constantă provocare se vor nărui oare vreodată, dându-și la iveală fisurile, cum se întâmplă în ultimele pagini ale romanului lui Wilde? Fascinația pe care continuă să o exercite nu vine și ea tot de aici? Niște supraviețuitori se confruntă cu un prieten apropiat, fremătând de viața pe care ei nu o mai au! Iar noi, toți cei reuniți la Holstebro, nu formăm noi oare un cor, un cor adevărat care, în ansamblul lui, stă mărturie
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
cor adevărat care, în ansamblul lui, stă mărturie pentru neasemuita fidelitate față de un teatru și față de bătăliile lui? Răspunsul îl dă Barba, la începutul cuvântării sale: "Stânca pe care m-am sprijinit au fost semenii mei!". Da, are dreptate, suntem aici și vom fi aici până la capăt. În ciuda parezelor, a cheliilor și a kilogramelor în plus. "Sala aceasta e plină de plăcere", constată, pe bună dreptate, veșnic tânărul nostru amfitrion. Și înțeleg, în sfârșit, că ceea ce ne leagă e mai puternic
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
ansamblul lui, stă mărturie pentru neasemuita fidelitate față de un teatru și față de bătăliile lui? Răspunsul îl dă Barba, la începutul cuvântării sale: "Stânca pe care m-am sprijinit au fost semenii mei!". Da, are dreptate, suntem aici și vom fi aici până la capăt. În ciuda parezelor, a cheliilor și a kilogramelor în plus. "Sala aceasta e plină de plăcere", constată, pe bună dreptate, veșnic tânărul nostru amfitrion. Și înțeleg, în sfârșit, că ceea ce ne leagă e mai puternic decât naufragiul vârstei care
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
eseu despre ceea ce mai subzistă din lupte și din speranțe. Ne sunt astfel oferite puncte de sprijin pentru reconstituirea aventurilor lui Odin și, totodată, avem dovada că fiecare spectacol a fost gândit, articulat, structurat în jurul unui unic element, cel expus aici. Un procedeu artistic și o emblemă mnemonică se confundă, invitând atât la refacerea vechilor trasee, cât și la înțelegerea unei logici de creație teatrală. Odin propune singura formulă veritabilă pentru un muzeu al teatrului: salvarea mitologiei marilor experiențe scenice. Astfel
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
iar noi, într-o dimineață ploioasă, trecem pe rând să depunem trandafiri la picioarele ei. Omagiu ritualic adus dintotdeauna de bărbat unei tinere fete... Ca să ajungem la statuie, traversăm orașul, care ne întâmpină cu un soi de tandrețe ironică; iată, aici, școala de balet, cu micuțele sale "eleve" care dansează la adăpostul unui acoperiș de casă improvizat; iată și niște polițiști care se lansează într-un incredibil număr de "slapstick"; iată-ne, în sfârșit, și la primărie, unde urmează să se
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
un oraș și teatrul său. Tortul de rigoare nu lipsește nici el, consacrând această căsătorie cu totul specială, ai cărei martori plini de încântare suntem. Nu ne mai rămâne decât să sperăm că nu vom asista niciodată la un divorț! Aici totul vorbește despre teatru și despre oraș, reunite cu acest prilej. După ce vedem, cum au văzut toți copiii din Holstebro, un spectacol brazilian, scânteietoare metamorfoză de obiecte și de ființe, ne îndreptăm spre expoziția omagială dedicată lui Odin, organizată de
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
persană, își înalță glasul, îl frânge, pe fondul emoțional al cântecelor care, întotdeauna, ne dau sentimentul convertirii cuvântului poetic în muzică. Periplul continuă și facem din nou o escală la Casa de cultură, unde se concentrează activitățile imigranților din oraș. Aici, o indiană în exil dansează pentru noi și, privind-o, revăd trupul celei ce a fost modelul lui Eugenio, Sanjukta Panigrati, care își are propriul sanctuar, ridicat de actorii înșiși lângă Odin. (Ei au clădit un turn simbolizând o sală
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Ha!... Dar veți uita să spuneți că majoritatea au venit din Europa... Și izbucni într-un rîs plin de răutate, arătînd cu degetul spre pieptul lui Maigret. - Și veți omite să adăugați că la Paris sînt tot atîția gangsteri ca aici... Numai că ai voștri sînt gangsteri burghezi... Au nevastă și copii... Și, uneori, sînt decorați... Ha! Ha!... Încă un rînd, Bob!... Un brandy pentru domnul Megret, căruia nu-i place whisky-ul. Dar, vorba e, vă întoarceți în Europa? Se
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
scrie despre Titu Maiorescu, iar Cătălin Partenie despre Alexandru Dragomir. Mai semnează comentarii de carte Radu Paraschivescu și Vladimir Tismăneanu (acesta din urmă la autobiografia Nadiei Comăneci). La finalul unui număr consistent din care foarte multe lucruri au rămas neconsemnate aici, Horia-Roman Patapievici găsește necesar să pună pe tapet câteva reguli ale polemicii. Alte lucruri aș fi putut discuta aici, așadar, dacă nu m-aș fi hotărât, în cele din urmă, să scriu câte ceva despre mass-media românească, cea așa-zisă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
Tismăneanu (acesta din urmă la autobiografia Nadiei Comăneci). La finalul unui număr consistent din care foarte multe lucruri au rămas neconsemnate aici, Horia-Roman Patapievici găsește necesar să pună pe tapet câteva reguli ale polemicii. Alte lucruri aș fi putut discuta aici, așadar, dacă nu m-aș fi hotărât, în cele din urmă, să scriu câte ceva despre mass-media românească, cea așa-zisă de informație. Știrea de televiziune Câteva tipuri: Știrea-bârfă! S-a scris enorm despre conținutul total aiurea al știrilor de televiziune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
își construiește în compensație o lume simbolică aproape imposibil de cartografiat. Tot ceea ce nu trăiește nemijlocit și nu experimentează în gestul cotidian se revarsă nestăpînit, ca o viitură după dezlănțuirile musonice, în jocurile imaginației și în cîmpurile mișcătoare ale reveriei. Aici se adună cam tot ce ar putea constitui universul intim al Claudiei Todor. Care este exclusiv și definitiv unul artistic. Convențiile dispar una cîte una, limbajele se amestecă și își pierd orice urmă de rigiditate, formele tradiționale își revizuiesc structurile
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
apese până la refuz pedala abuzului. Partea cu adevărat sinistră a tărășeniei e că indivizii care ne cereau să nu devenim o Ucraină deveneau ei înșiși susținătorii unei Ucraine abuzive și dictatoriale, condusă tocmai de mâinile de fier ale comunisto-kaghebiștilor. Ucraina aici, între Carpați și Dunăre? Ce glumă! Ce farsă! Proteste de stradă la București? Poate un concurs mondial de mers în genunchi și o olimpiadă a capetelor plecate! La astfel de competiții am fi avut cu siguranță șansă la medalii - dar
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
se întreabă, pe bună dreptate, eseistul: "despre ce Ťantiamericanismť poate fi vorba? Să fie oare dreapta americană mai puțin americană decît stînga? Sofismul întîmpinării devine clar în fața unui simplu examen obiectiv și factual" (p. 181). Dilema care se naște de aici este care dintre cele două tendințe - conservatorism vs. liberalism (firește, mă refer la accepția americană a termenului) - este recomandabilă unei culturi cu adînci rădăcini spirituale precum cea europeană și, implicit, cea românească. În cazul lui Andrei Brezianu opțiunea este clară
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
Taganrogul, pe coasta de nord-est a Mării de Azov, era pe atunci un oraș muribund. Portul, întemeiat de Petru cel Mare, cunoscuse totuși pînă nu de mult o oarecare prosperitate. Numeroși negustori, mai cu seamă greci, veniseră să se stabilească aici, luînd monopolul exportului de produse agricole. Au alcătuit un fel de aristocrație financiară, ceea ce le-a asigurat dominația asupra localnicilor. Printre cei bogați erau nume ca Valiano, Scaramanga, Kondoiaki, Musuri, Sfaelo, dar nici un Ivanov sau Petrov. Bogătașii din Taganrog locuiau
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de bogată și de inventivă ar fi imaginația romanicierului Nicolae Strâmbeanu (căci este cu adevărat un romancier și nu doar un prozator), tot acest labirint epic n-ar fi însemnat nimic în lipsa unui limbaj, a stilului adecvat. În primul rând, aici găsesc calitatea esențială a scrisului lui Nicolae Strâmbeanu. În extrem de succinta prezentare a autorului, ni se spune că a muncit la această carte ani în șir. Și, într-adevăr, Nicolae Strâmbeanu s-a familiarizat cu onomastica și toponimia epocii și
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
Sensuri accesorii se nasc din conviețuirea adulteră a două cuvinte: "blocatarul e, prin definiție, un locatar blocat." Asistăm, prin urmare, la punerea în scenă, cu spectaculoase efecte de montaj, a unei Românii "încremenite în proiect", ca "teleromâna în atele." De aici nevoia de anevoioasă urnire la urne, pentru referendum: "Deșteaptă-te din somnul duminical, române/ Și vîră-n fanta urnei cuvîntul unic da..." Pînă atunci, toată lumea răspunde la orice cu no comment sau, chiar pe limba celor care nu (prea) cuvîntă, " How
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
de bip-uri pe casetă" (EZ 2856, 2001, 15); ,într-una din zilele trecute am auzit primul mesaj cu "!" adresat politicienilor" (obiectivdesuceava.ro); ,n-au lipsit vorbe de duh din Ťfolclorulť autohton pe care n-am cum să le includ aici că aș folosi prea multe bip-uri" (alpinet.org). Pornind de la acest uz, bip devine un mijloc eufemistic, o modalitate de a atenua parțial vulgaritatea unei expresii, lăsînd totuși să se înțeleagă sensul ei agresiv. E folosit adesea cu intenție
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
pragul ușii mele cu intenții asasine. Cum nu mai e nimeni în hol, în afară de becul spart care se bălăngăne înainte și înapoi sub efectul atingerii bastonului meu, mă duc șonticăind până la bucătărie. Cineva și-a atârnat iar rufele la uscat aici, în ciuda avizelor de interdicție care tapetează zidul. Rufele se scurg, picură, fac băltoace pe bufete și peste plită până în oale. Mi-a picurat o picătură și pe cap, chiar acolo unde biata mea tărtăcuță este goală și nu pot să
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
rămas drept. L-am rostogolit un moment înainte și înapoi în palmă, mulțumit. De mult n-am mai văzut un cui care să arate așa de bine, nici măcar ruginit! Mă întreb unde l-or fi găsit plozii... Am pus cuiul aici, pe masă și îmi ocupă privirea. Iată un cui care scapă administrației, îmi spun plin de satisfacție, reușind până la urmă să-mi încalț șoșonii. Dar înghesuit între un borcan de castraveciori murați oferit de îngerul ăsta scump de Anna și
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
nu este la locul potrivit. Îmi place ca lucrurile să fie logice și la locul lor. Mi-am depășit durerea de șale, m-am ridicat și am început să scotocesc prin etajerele din antreu. Trebuie să fie un ciocan pe-aici, pe undeva. Mai degrabă în dulap. Un teanc de umerașe vechi se prăvălește peste mine când deschid ușa.Mi-am spus întotdeauna că într-o bună zi am să îndrept aceste umerașe vechi ca să le vând. Mai sunt și niște
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]