3,112 matches
-
1, 95 m - iar părul său blond era lipit de cap din cauza transpirației. Avea fața stropită cu noroi din timpul meciului, ceea ce nu făcea decât să intensifice culoarea albastră a ochilor săi și să facă să-i pară și mai albi dinții când zâmbea. Nu e de mirare că nu apare pe Google, spuse Lauren. Dacă ai putea da de el pe internet, ar avea mai multe admiratoare Înfocate decât Elvis. Sunt atât de emoționată. Nu mă pot duce pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
elan. Era Lucy. O Lucy tăcută, în vârstă de nouă ani și jumătate, cu părul scurt și ochii rotunzi, de un căprui deschis, ai mamei ei, o fetiță înaltă, preadolescentă, îmbrăcată într-o pereche de jeanși roșii zdrențuiți, pantofi sport albi, marca Keds, și un tricou al echipei Kansas City Royals. Fără nici o geantă, fără o haină sau jachetă atârnată pe braț, nimic în afara hainelor de pe ea. Tom n-o mai văzuse de șase ani, dar a recunoscut-o imediat. Cumva schimbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e azi, nu-i luni? Azi era luni! Petre n-a găsit cu cale să-mi mai răspundă. Părea limpezit. Calul mergea la trap, și nu locurile erau de vină că-mi venea să-nnebunesc cu-adevărat. Copacii se bolteau albi deasupra capului, apoi drum întins, soare, iarăși pâlcuri de pădure și câte o pasăre care zburătăcea fără griji. Am dat curând de drumul mare, pe care se vedeau multe urme amestecate. — E vineri, a catadicsit să-mi spună, parcă îmbunat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește ce coajă fragedă au, mai ales acum, când e mort de foame. Cu acest gând sare
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
unor sclave. Iubirea a început să fie insensibilă la morile de vânt ale marelui cavaler Quijote. Chiar și sferica iubire este plină de stăpâni și de vasali. Iubirea - sublimul jug de doi al condiției umane. În unele căsnicii partenerii iubesc albind. În altele, albesc iubind. Iubirea - un opiu înnobilat. Mă tem că iubirea se străduiește să scape de tirania poeziei. O golgotă divină : iubirea. “Sublimul” unor iubiri nu poate depăși romanța. În contact cu monotonia, iubirea devine oțet. Iubirea stă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a început să fie insensibilă la morile de vânt ale marelui cavaler Quijote. Chiar și sferica iubire este plină de stăpâni și de vasali. Iubirea - sublimul jug de doi al condiției umane. În unele căsnicii partenerii iubesc albind. În altele, albesc iubind. Iubirea - un opiu înnobilat. Mă tem că iubirea se străduiește să scape de tirania poeziei. O golgotă divină : iubirea. “Sublimul” unor iubiri nu poate depăși romanța. În contact cu monotonia, iubirea devine oțet. Iubirea stă să cadă de pe harta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
recunoștință de protectorul sub tutela căruia se afla. Nici ea vița și nici el aracul, dacă i-ar fi măsurat cineva, ar fi constatat că aveau cu puțin peste un metru și jumătate înălțime și, dacă nu ar fi fost albi ca toți europenii, s-ar fi crezut că aceștia provin de undeva din Centrul Africii, unde băștinașii sunt scunzi, isteți și vioi. Ea, cu părul puțin grizonat, cum îi stă bine unei femei respectabile, firavă și subțirică ca un toc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
început că școala era condusă de oameni pricepuți și harnici. Chiar în poarta școlii, aștepta solemn, ca un majordom în întâmpinarea unui oaspete de seamă, un bărbat uscat și înnegrit de soare, nu prea înalt, în vârstă, cu perciunii scurți albiți înainte de vreme ce impuneau respect; îmbrăcat modest într-un costum maro nu prea nou, cu vestă și pălărie de aceeași culoare cu costumul și care în final se dovedi a fi directorul școlii în persoană. În intervalul scurt, în care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
modest într-un costum maro nu prea nou, cu vestă și pălărie de aceeași culoare cu costumul și care în final se dovedi a fi directorul școlii în persoană. În intervalul scurt, în care bărbatul din fața lui, cu perciunii scurți, albiți înainte de vreme, a parcurs cu privirea în tăcere documentul prezentat, ceața ce îi acoperise retina până în momentul respectiv s-a destrămat ca din senin, mintea i s-a luminat brusc ca și cum i s-ar fi aplicat pe tâmple o compresă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea. Inima îi bătea în piept ca la o pasăre speriată.... degetele îi tremurau, iar când o ceti, fața i se albi ca varul. Bătrânul poștaș observă, și ca să rupă tăcerea care căzuse între ei, ca un trăsnet, continuă. - Di az‟ dimineață, din zori, am tot împarțât „bucurii“ de‟aestea în toată comuna, da‟ mai am distuli, ioti aici! și-i arătă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe Îngrijorată de apariția primului rid, a primul fir de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la Viena. Promptitudinea și franchețea răspunsului lui o umplură de suspiciune. — Asta-i bine, spuse ea. Vom fi Împreună. Putem sta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase deschisă, iar ea se uită la el tăcută și fascinată. Josef observă cu dezgust dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-o voi săruta. Dar era evident că ea aștepta o Îmbrățișare. Modestia i se transformase Într-o oribilă cochetărie de femeie coaptă, căreia era obligat să-i răspundă. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pământul de sub copac, cu picioarele diforme și lunga lui sarbacană. Arăta vag spre Nord-Est: — A venit omul alb, spuse el. Se așeză în fața lui, pe vine, ca de obicei. — Mulți? — Mulți. Întreabă-i pe albi de ce au venit. Nu vrem albi pe pământ yubani. — Eu sunt alb. Nu gândești ca un alb. Nu muncești, nu distrugi. Porniră într-un lung marș pe cărări încâlcite, pe care doar yubani-i le cunoșteau, traversând igarapés, mlaștini cu palmieri nipa și râușoare, ocolind mereu râurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Te-am trimis ca sol de pace și nu te-au ascultat. Acum, te vei întoarce cu acest avertisment: „Oricine va pune piciorul pe teritoriul yubani va avea același sfârșit ca acești garimpeiros...“ Asta îi va îngrozi pe mulți. Există albi care nu se tem de moarte, dar toți se tem să nu se vadă transformați în „tzanza“. — Nu voi face așa ceva. Să fie clar! N-o voi face. Nu voi umbla prin lume ca distribuitor de capete micșorate. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o voi face. Nu voi umbla prin lume ca distribuitor de capete micșorate. M-am săturat să fac pe ambasadorul yubani-lor. — Nu ți se va îngădui să refuzi, răspunse încet José Correcaminos. Jumătate din viață mi-am petrecut-o printre albi; cealaltă jumătate, cu oamenii mei. Știu că nu poți sta deoparte. Dacă e război, trebuie să fii cu unii sau cu alții... Ori ești aliat al yubani-lor, ori ești prieten al albilor, și, în acest caz, vor fi trei „tzanza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tuberculoză sau de pojar... Se înnoptase. Se aprinseseră focurile și țânțarii se luptau cu fumul ca să ajungă la victimele lor. José Correcaminos trase iute o palmă și strivi cinci dintr-o lovitură. Poate că țânțarii or să-i oprească pe albi, spuse el... Se îndepărtă spre coliba lui, lăsându-l singur cu macabrele piei atârnând de vârfurile lăncilor. Nu mai aveau nici o formă; erau ca niște cârpe vechi care se scurgeau încet și era greu să admiți că fuseseră cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-și ridice capul, comentă: — Este un punct de vedere foarte interesant și pe care nu l-a mai semnalat nimeni până în prezent. Legal, Tratatul este încă în vigoare. — A venit momentul ca cineva să o reamintească. Conform legii, să ucizi albi aici nu este un delict, dacă îi ucide un yubani... Nici să dai foc la mașini. De aceea am evitat să intervin în incendiu. De ce să comit eu un delict, când pentru alții nu era un delict? — Cei de la șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au asasinat de curând pe xavantes, și triburile care au fost odinioară puternice, au acum mai puțini oameni decât huanga sau yumas... Urmări cu degetul o crăpătură ce străbătea masa de la un capăt la celălalt și nu îi privi pe albi când își continuă discursul, dar vocea lui denota hotărâre: Această șosea înseamnă pentru noi o sentință la moarte și preferăm să murim luptând. Mr. Stevens ascultă în tăcere, privindu-l atent pe indian, care vorbea ca și cum s-ar fi adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
impresia că trebuie să reglezi imaginea televizorului. Iar ai uitat că te afli În fața propriei tale ferestre Închise prin care vezi conturele prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de casă. Calc În băltoace de praf. Piciorul mi se afundă pînă la gleznă În praf. E catifelat și moale, are culoarea pudrei Rachel II pe care o folosea pe vremuri mama, cînd eram mică. Picioarele mele În sandale se albesc pînă la genunchi, picioare mate, pudrate, picioare de gips, picioare de manechin. Înaintez În cascade, În explozii de praf. Nu mai am buze, nu mai am gene. Limba se Îngroașă, se Încarcă, se face păstoasă, amară. Laringele meu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de a-și imagina acel lucru extraordinar, singurul spectacol adevărat din viața lui. Malaxorul era prea sus pentru el; nu l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
isteț, ci pentru că rechinul e prost. Scout, poți să ne duci mai aproape? Eric, e timpul să-ți pregătești sulița aia. — Și, zise Scout, fără a se mișca, ne înclinăm. — Uimitor. Doctorul se uită peste ape, strângând balustrada cu mâinile albite la încheieturi. — Sunteți amândoi hotărâți să găsiți nod în papură, nu? E chiar așa greu de crezut că eu aș putea să știu exact ceea ce fac și ce se întâmplă cât timp suntem în larg? Cum i-am spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru bibliotecară. Noul președinte n-a fost ales totuși Nică Grigoraș, ci un gospodar care iscălise cererea în ajun, scos pe brînci de sub patul unde ședea ascuns. Cu zgîrciurile sfîrîind, pasărea arse; în flacăra orbitoare oasele ei se înnegriră apoi albiră, crăpînd răsunător. Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul scurt mînca. M-a izbit expresia lui absorbită de actul pe care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lipsea! Frica și excitația pot să‑l termine de tot pe un om neterminat. Și asta tot eu trebuie să fac, hă? În sfârșit, în sfârșit se întâmplă ceva, se urnește și se mișcă, în timp ce Gerhard se înroșește și se albește puternic. La început se mai prăbușește de câteva ori ca un castel din cărți de joc. Anna observă cu interes manevrele la care e supus membrul lui Gerhard, jucându‑se între timp cu prezervativul. Merge, nu merge, ba merge. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]