5,298 matches
-
le-am dat destul timp. Era numai o recepționeră, nici măcar o asistentă. Intrasem în panică, Alice. Hugo a tras aer în piept, luptându-se în van să-și mențină controlul. —Alice, s-a smiorcăit el, nu știu ce să fac. Sunt îngrozit. Alice s-a gândit preț de exact o jumătate de secundă. —Bine. Uite ce faci tu. Cheamă chiar acum o ambulanță. Apoi învelește-l pe Theo ca să-i fie cald. Și dă-mi adresa ta. Vin imediat. Alice a lăsat receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fac. Sunt îngrozit. Alice s-a gândit preț de exact o jumătate de secundă. —Bine. Uite ce faci tu. Cheamă chiar acum o ambulanță. Apoi învelește-l pe Theo ca să-i fie cald. Și dă-mi adresa ta. Vin imediat. Alice a lăsat receptorul. L-a văzut pe Jake ai cărui ochi scoteau flăcări de indignare. —Adresa lui? Te duci acolo? — Da, și înainte să mă întrebi tu, nu, n-o să aștept autobuzul. O să mă duc la bar. Cineva de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Păi, tocmai i-ai spus să cheme o ambulanță, a sărit Jake. O să primească destul ajutor de la ei. Și, în același timp, o să fure ajutorul respectiv de la cineva care are într-adevăr nevoie de el. — Ce vrea să-nsemne asta? Alice își încheia haina cu degete grăbite. —Ambulanța se cheamă numai în cazul unei urgențe reale, i-a răspuns Jake cu pioșenie. —Și ce te face să crezi că asta nu e o urgență reală? l-a întrebat Alice pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-nsemne asta? Alice își încheia haina cu degete grăbite. —Ambulanța se cheamă numai în cazul unei urgențe reale, i-a răspuns Jake cu pioșenie. —Și ce te face să crezi că asta nu e o urgență reală? l-a întrebat Alice pe un ton glacial când a pus mâna pe clanța ușii. Se pare că băiețelul are o erupție urâtă. Dacă are meningită și nu merge repede la spital, poate să moară. În așteptarea ambulanței, Hugo avea senzația că timpul abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că ambulanțele gonind cu viteză maximă și cu sirena pornită erau conduse de bărbați. Chiar când bărbatul cel solid a închis ușile mașinii, pe dinafară s-a auzit un bubuit puternic. Omul a deschis din nou și descoperit-o pe Alice cu ochii lărgiți, ciufulită și gâfâind. —Așteptați-mă, a bolborosit ea urcându-se în mașină. Theo e bine? l-a întrebat ea pe Hugo, punând o mână înghețată pe mâna lui. Ăăă... Hugo s-a uitat cu teamă la paramedic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mâna lui. Ăăă... Hugo s-a uitat cu teamă la paramedic. Pe chipul larg al acestuia nu se citea nimic. Nu sunt sigur. Îl ducem la spital, a zis paramedicul. E mai bine să verificăm. Și tu cum te simți? Alice s-a uitat îngrijorată la Hugo. El a încercat să zâmbească, cu toate că buzele îi tremurau, inima îi bubuia în piept, iar un val de lacrimi isterice stătea să i se reverse din ochi. Să înțeleg că dumneavoastră sunteți mama copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo. El a încercat să zâmbească, cu toate că buzele îi tremurau, inima îi bubuia în piept, iar un val de lacrimi isterice stătea să i se reverse din ochi. Să înțeleg că dumneavoastră sunteți mama copilului, i-a spus paramedicul lui Alice. Nu, sunt doar o..., ăăă, prietenă. Alice i-a surâs stânjenită lui Hugo. El i-a strâns mâna, recunoscător. Nu îndrăznea nici să vorbească. Era conștient, mai mult ca niciodată, de vulnerabilitatea și de complexitatea trupușorului care zăcea, ușor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
buzele îi tremurau, inima îi bubuia în piept, iar un val de lacrimi isterice stătea să i se reverse din ochi. Să înțeleg că dumneavoastră sunteți mama copilului, i-a spus paramedicul lui Alice. Nu, sunt doar o..., ăăă, prietenă. Alice i-a surâs stânjenită lui Hugo. El i-a strâns mâna, recunoscător. Nu îndrăznea nici să vorbească. Era conștient, mai mult ca niciodată, de vulnerabilitatea și de complexitatea trupușorului care zăcea, ușor ca un fulg, pe corpul lui, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în coșul de rufe; chiar și ultimul scutec murdar în găleata de gunoi. Hugo a închis ochii, și-a strâns și mai tare fiul în brațe și-a simțit că și el o să moară. Dar și-a dat seama că Alice înțelegea prin ce trecea. Mâna ei a rămas pe a lui în timp ce ea îl chestiona pe paramedic în legătură cu slujba acestuia. Ce considerăm noi că e o mare pierdere de timp? Păi, cea mai mare irosire a resurselor se petrece atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu aspect de tapet cu model pufos, se întindea în tăcere, dar cu efect letal, pe sub salopeta cea albă, devenind din ce în ce mai închisă la culoare și mai proeminentă, cu umflăturile ei hidoase. Cu un efort, Hugo a revenit la conversația lui Alice. Sunetul vocii ei îl liniștea și-i distrăgea atenția. —Bețivii? Într-adevăr? Vreți să spuneți că bețivii sună la ambulanță? Numai pentru că sunt beți? Sigur că da. Am avut unul zilele trecute: un tip tânăr care băuse prea multe pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tânăr care băuse prea multe pahare. A căzut pe trotuarul din fața barului. A chemat ambulanța, zicând că s-a rănit la un picior. Nu avea decât o vânătaie. Chestiile astea chiar că ne scot din sărite. Îmi închipui, a replicat Alice. Dar în situații din astea? a spus ea arătându-i pe Hugo și pe Theo. — În situații din astea? Paramedicul a ridicat din umeri. Sigur, erupția aia poate să nu fie deloc gravă. Dar se poate și să fie. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-i doare. Iar tu nu vrei să-ți asumi riscuri. Când aflăm de la centrul de control că e vorba de un copil, atunci cazul respectiv devine o prioritate. —E foarte interesant. O expresie hotărâtă s-a instalat în ochii lui Alice. — E chiar foarte interesant. Am ajuns, a strigat șoferița din față. Hugo s-a simțit cutremurat de o combinație de șoc, teamă și ușurare. Ușile din spatele ambulanței s-au deschis, iar el și Theo au fost eliberați din chingile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu tot, dispărând pe coridorul alb, puternic luminat, care arăta, și-a spus Hugo, ca una din acele viziuni ale Raiului pe care oamenii le au din când în când. Tatăl a sărutat creștetul băiețelului și s-a uitat la Alice. Înainte ca aceasta să-și mute privirea, Hugo a observat că și ea avea ochii în lacrimi. Nu știu cum să-ți mulțumesc, i-a șoptit el. Nu știu ce-aș fi făcut fără tine. Alice și-a strecurat brațul pe sub al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
băiețelului și s-a uitat la Alice. Înainte ca aceasta să-și mute privirea, Hugo a observat că și ea avea ochii în lacrimi. Nu știu cum să-ți mulțumesc, i-a șoptit el. Nu știu ce-aș fi făcut fără tine. Alice și-a strecurat brațul pe sub al lui. —Of, taci din gură. Haide! Să mergem la recepție, să chemăm un taxi și să-l ducem pe Theo înapoi în pat. Alice nu avea nici cea mai mică intenție să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șoptit el. Nu știu ce-aș fi făcut fără tine. Alice și-a strecurat brațul pe sub al lui. —Of, taci din gură. Haide! Să mergem la recepție, să chemăm un taxi și să-l ducem pe Theo înapoi în pat. Alice nu avea nici cea mai mică intenție să se întoarcă imediat la Vechea Morgă. Era sigură că urma să fie interogată de Jake, deși ceea ce se întâmplase în seara aia nu-l privea pe el. Mai mult de-atât, comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mică intenție să se întoarcă imediat la Vechea Morgă. Era sigură că urma să fie interogată de Jake, deși ceea ce se întâmplase în seara aia nu-l privea pe el. Mai mult de-atât, comportamentul lui fusese înfiorător, iar lui Alice i se păruse și mai groaznic după ce auzise ce-i spusese paramedicul. Pe scurt, era dezgustată de el. — Vii înapoi cu mine? a întrebat-o Hugo încântat. —Vreau să vă văd pe amândoi acasă. Când Alice i-a surâs, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fusese înfiorător, iar lui Alice i se păruse și mai groaznic după ce auzise ce-i spusese paramedicul. Pe scurt, era dezgustată de el. — Vii înapoi cu mine? a întrebat-o Hugo încântat. —Vreau să vă văd pe amândoi acasă. Când Alice i-a surâs, Hugo a simțit că i se înmoaie genunchii. Din motive care nu aveau nici o legătură cu Theo. În bucătăria de la Fitzherbert Place, Alice se holba la ciobănițele pictate pe ușile bufetului. Asta trebuia să fie opera Amandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mine? a întrebat-o Hugo încântat. —Vreau să vă văd pe amândoi acasă. Când Alice i-a surâs, Hugo a simțit că i se înmoaie genunchii. Din motive care nu aveau nici o legătură cu Theo. În bucătăria de la Fitzherbert Place, Alice se holba la ciobănițele pictate pe ușile bufetului. Asta trebuia să fie opera Amandei Hardwick. Deasupra se ghiceau eforturile evidente ale lui Theo. Efectul culorilor pastelate și al sculpturilor acoperite cu piure de banane era aproape suprarealist. — Scuze pentru dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amandei Hardwick. Deasupra se ghiceau eforturile evidente ale lui Theo. Efectul culorilor pastelate și al sculpturilor acoperite cu piure de banane era aproape suprarealist. — Scuze pentru dezastru, a bolborosit Hugo. N-am avut încă ocazia să scot piureul cu dalta. Alice a zâmbit. —Ai avut alte griji. Se poate spune și așa, a zâmbit și Hugo, strângând în brațe cu grijă și afecțiune copilul acum adormit. I-a făcut semn lui Alice să meargă în sufragerie. — Ia loc. Eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am avut încă ocazia să scot piureul cu dalta. Alice a zâmbit. —Ai avut alte griji. Se poate spune și așa, a zâmbit și Hugo, strângând în brațe cu grijă și afecțiune copilul acum adormit. I-a făcut semn lui Alice să meargă în sufragerie. — Ia loc. Eu mă duc să-l pun pe Theo în pat. Servește-te cu ceva de băut - sunt niște sticle pe undeva. Hugo se întreba exact unde. Cândva, Amanda întreținuse o tavă cu băuturi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și făcuse la exact cinci minute după ce desfăcuse jucăria din ambalaj. Dar Theo se pricepea să-i dea drumul la loc bestiei nenorocite. Din fericire, pentru moment animalul părea a fi destul de tăcut. Hugo s-a întors în sufragerie, la Alice. Aceasta stătea pe marginea canapelei, surâzând răbdătoare. Arăta obosită, dar tot încântătoare. Ba chiar mai încântătoare, și-a spus Hugo. Fiindcă motivele pentru care era obosită erau minunate prin ele însele. Așa, a râs Hugo frecându-și mâinile. Ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
minunate prin ele însele. Așa, a râs Hugo frecându-și mâinile. Ceva de băut. A, și ceva de mâncare. Cred că mori de foame. Și lui i se lipise burta de spate de foame. —Pot să te ajut? a spus Alice sărind în picioare. — Nu, nu prea. Lasă totul în grija mea. M-ai ajutat destul pentru o seară. Hugo nu era numai politicos. Încerca să și tragă de timp. Nu voia ca Alice, pe care își dorea cu disperare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
foame. —Pot să te ajut? a spus Alice sărind în picioare. — Nu, nu prea. Lasă totul în grija mea. M-ai ajutat destul pentru o seară. Hugo nu era numai politicos. Încerca să și tragă de timp. Nu voia ca Alice, pe care își dorea cu disperare s-o impresioneze, să-și dea seama că el nu avea nici cea mai vagă idee ce putea să gătească. De fapt, că nu știa să gătească. Că nu avea nimic cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de carton și pungile alea de plastic prin care pătrundea grăsimea! Nu era o idee prea sexy. Hugo a început să caute prin dulapuri. A, și iată unde erau cutiile de Tennents. Mai rămăseseră trei. Hugo nutrea nădejdea că lui Alice îi plăcea berea. Nu mai avea nimic altceva, cu excepția unei cutii mucegăite cu pliculețe de ceai lăsată în urmă de Amanda. Hugo a detașat una dintre cutiile de bere, i-a frecat capul de pantaloni ca s-o șteargă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bere, i-a frecat capul de pantaloni ca s-o șteargă de praf și a tras de inelul de deschidere cât de discret a putut. Plin de grijă, a turnat lichidul într-un pahar și i l-a dus lui Alice. Îți mulțumesc foarte mult. Alice a sorbit cu delicatețe. Bere. Băutura pe care o detesta cel mai tare. Cu excepția chestiei ăleia făcută din iarbă, pe care o adusese odată Jake și care ar fi trebuit să aibă niște calități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]