15,888 matches
-
Nu știu de ce începuse povestea aceea care nu-i era deloc favorabilă. Acum simțea o oarecare ezitare s-o mai continue. Totuși o reluă.) S-a uitat la... la tablourile mele și n-a zis nimic. Am crezut că-și amână judecata până la sfârșit. În cele din urmă i-am zis: „Ei, astea sunt toate!“, iar el mi-a răspuns: „Am venit ca să te rog să-mi împrumuți douăzeci de franci“. — Și Dirk chiar i-a dat banii ăia, zise indignată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îi păru că zărește o lacrimă sclipindu-i În privirea mioapă. - Mai apoi, când Împăratul zăcea În convulsiile agoniei, iar regatul Începea să se prăbușească, În agitația acelor ore, pe când se Încingeau rivalitățile și ura, Mainardino s-a hotărât să amâne acuzația pentru vremuri mai senine. - Și de cupa aceea ce s-a ales? - Nu știu. A dispărut În confuzia care a urmat după moartea suveranului. Mainardino era sigur că asasinul o luase cu el, ca să ascundă dovezile, de teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să folosesc cuvintele. Cât am trăit, nu am prea vorbit. Spun cât am trăit, de parcă acum aș fi mort. În definitiv, așa este. E adevărul adevărat. De atâta timp mă simt mort. Mă prefac încă puțin că aș fi viu. Amân o vreme deznodământul, asta e tot. Pașii mă trădează, plini cum sunt de reumatism, dar încă știu foarte bine ce vor. Să mă poarte în cerc. Ca un catâr legat de o piatră de moară, care macină grâul pierdut. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poate că asta mi-ar fi trebuit, o epopee, pentru a mă convinge că viața are un sens, că mă pierd în direcția potrivită, că mă îndrept direct spre cărțile de istorie, și asta pentru secole, că am făcut bine amânându-mi plecarea, de atâtea ori, ridicând în ultima clipă țeava carabinei lui Gachentard pe care mi-o băgam în gură, în diminețile în care mă simțeam gol pe dinăuntru ca un puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a lipit de inimă, pe care îl tot regret din multe motive, din cauza unei fete, mai ales. Moldova e, pentru mine, Ani-Anita, o iubită de atunci, odată și odată, am să-ți povestesc eu și de ea (bărbatul tot amânase povestea asta cu Anita, dar Loredana aștepta cuminte, știa că o să-i povestească el, cândva, despre fata aia), jucam într-un spectacol care a fost vizionat de șapte ori, toate vizionările erau politice, bineînțeles, cu modificări toate, așa se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tu ai probleme, mamiiiiii!!!!!!!!!!!, se vede că stai rău cu nervii. M-am îndrăgostit! Ce, eu n-am dreptul la iubire? Care iubire și cu cine? Treaba mea, nu-ți spun, o să-ți spună el, dar nu știu de ce tot amână, mi-a zis că o să vorbească el cu tine, o să mă ceară de nevastă, am să fiu mai liberă cu el, deja mă simt o femeie liberă. Eu te-am făcut, eu te omor, să-l chemăm și pe taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
portiță de scăpare, ușa deschisă, spre exemplu, alta dă un telefon mamei, surorii, că a luat pastilele, că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână pe ăla de-i face curte, te caut eu, te mai sun eu, o tot încearcă șarpele, dar ea zice, mâine, mâine, mâine, în ultimul moment va face și gestul, și ea, ca un sinucigaș... Avea dreptate Nicoleta mea? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și el îmi povestea ca să mă liniștească - vino să-ți mai spun o poveste, despre Rita și Vichi, zicea, să rămâi lângă mine, înainte îl interesa să rămân. Doar despre Ani n-a ajuns să-mi povestească niciodată, a tot amânat, cine Dumnezeu o fi fost și curva asta?, ce vroia de la el?, ce facultate mai visa și asta?, că la mintea lui..., despre curva-Anita, zice că știe numai maică-sa, mie n-o să-mi mai spună niciodată... Loredana este femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mică a Teatrului „Cișmeaua Roșie” din București, nu în sala mare, eu n-am înțeles nici acum ideea asta a lui, cum așa un spectacol să fie în sala mică?, de ce?... dar, probabil, știa el ce știa. Premiera s-a amânat cu o săptămână, nu mai era pe 1 octombrie, cum ar fi trebuit și cum știam toți, s-a mutat pe 7 octombrie, știi și tu, că ai fost la spectacol, asta e, trebuia să mai lucrăm... Într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Venind cu mașina de la gară, Sally, În torentul de Întrebări, destăinuiri și exagerări, Îi spusese din proprie inițiativă: — Sunt sigură că-l ții minte pe Amory Blaine. Ei bine, pur și simplu arde de nerăbdare să te revadă. Și-a amânat cu o zi Întoarcerea la colegiu și vine deseară. A auzit atâtea despre tine... Pretinde că-și amintește de ochii tăi. Ultima propoziție o Încântase pe Isabelle. Le punea pe amândouă pe picior de egalitate, deși era și ea capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urmă au discutat despre mâini. — Ai mâini foarte frumoase, a remarcat ea. Arată de parcă ai cânta la pian. E adevărat? Spuneam că au atins un stadiu foarte bine definit... nu, m-am Înșelat, era un stadiu foarte critic. Amory Își amânase călătoria cu o zi ca s-o poată vedea, iar trenul său pleca la douăsprezece și optsprezece, În noaptea aceea. Cufărul și valiza Îl așteptau deja la gară, ceasornicul Începea să tragă tot mai greu În buzunar. — Isabelle, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar al unui singur lucru: al imaginației tale. Nu Încape Îndoială că spui lucruri interesante. Continuă dacă n-ai obosit. — Am observat că atunci când vrei să-ți amâni plecarea la colegiu cu o zi, procedezi În așa fel Încât să nu dai greș. Nu te hotărăști imediat, când avantajele plecării sau rămânerii Îți sunt clare În minte. Îți lași imaginația să zburde câteva ore pe terenul dorințelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el voia să înece în șampanie această zi, tot ce văzuse, auzise și făcuse în propria lui casă. Cuprinsă de o vervă de zile mari, doamna Popa se juca cu o șuviță de păr rar care sclipea mov și argintiu, amânând momentul despărțirii, fie ea și pentru cinci minute. - Cred că o să mă vopsesc blondă. Ce zici, mi-ar sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un cot cochet, care trimise țigara direct într-o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ceșcuței și o atârnă de degetul mic, apoi disimulează sfoara, bea cafeaua și când ajunge Moni lângă el, se face că scapă ceașca, asta se duce dracului până aproape de podea, Moni se face galben, se face alb, dă să moară, amână chestia pentru câțiva ani, dar face o scenă de zile mari. Nu mi-am propus să povestesc despre Moni, pentru că ar trebui să scriu numai despre el o carte, și încă una sănătoasă, dar îmi apare ca o siluetă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Berlin. Mă îndoiesc că Himmler și Heydrich ar putea împiedica ceea ce se întâmplă, chiar dacă ar vrea să o facă. — Poate că nu voi fi în stare să opresc asta, i-am zis, dar poate că pot să încerc să o amân. — Și chiar dacă reușești să-l convingi pe Himmler să îți accepte dovada, chiar crezi serios că va dori ca prostia lui să fie făcută publică? Mă îndoiesc că vei obține prea multe în ceea ce privește justiția din partea Reichsführer-ului SS. El pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
m-ar fi lovit din nou cu bocancul dacă intervenția lui Heydrich nu ar fi venit la timp: Pentru asta pot să garantez, zise el. Poate că, date fiind împrejurările, ar fi mai bine dacă lucrările acestei curți s-ar amâna vreo oră, măcar până veți fi avut ocazia să vă recăpătați cumpătul, Reichsführer. Descoperirea unei trădări atât de evidente în cadrul unui for atât de aproape de inima domniei-sale, precum e acesta, a fost fără nici o îndoială un șoc la fel de profund pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet e o favoare a zeilor. Excesul de umanism o întunecă. Voiajurile arheologice o amână. După așteptări, Barrés recunoscu în fine sufletul rătăcitor al Greciei deasupra insulei Delos, ștergîndu-se ca un oval de soare. Keats, neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
parcă mușcat de câini se laudă unul că l-a cunoscut pe Nichita că a băut cu el și și-a-mpărțit și pita și toarnă-o schilodeală de cuvinte la care toți silesc a lua aminte se sare rândul meu sunt amânat în minte prinde-a mi se face drum arat iar când încep a spune duruta mea poveste se naște-un murmur cu intenție de viespe ce cu pană veninoasă-ti scrii vorbirea străine ce-a fost dat sa te-ntâlnesc
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
Germania în războiul mondial II și din nou nemții pierd. Rușii sunt firește mereu de partea anglo-saxonilor împotriva Europei Centrale, romano-catolice. 1945 Imperiul German III învins, n-a fost lichidat pentru că despăgubirile de război erau incerte, așa că ele au fost amânate până la un Tratat de Pace, care nu s-a mai încheiat. Anglo-americanii au și astăzi trupe și centre de spionaj în Germania. Se vor retrage numai după Tratatul de Pace și mai ales a plății despăgubirilor de război? 2013 Cat
SPIONAREA GERMANIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364413_a_365742]
-
și nici măcar nu încerci să te gândești și la mine că îmi distrugi nervii, mă tem că va trebui să ne despărțim. Îmi iubesc enorm meseria și nu pot salva oamenii în stresul în care trăiesc de un timp. Am amânat câteva operații din cauză că sânt obsedat tot timpul de ideia că ți se poate întâmpla ceva rău. Numai sunt stăpân pe mine și tu trebuie să înțelegi că există o limită a suferinței. Nu vom reuși niciodată să ne construim viitorul
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
ascunde comedia fraternității generale, anunțându-se sosirea unei bizare și stupide dominații mondiale. Căci în Boborul orice alianță pentru salvarea tinerei Republici, așa cum consemnează Jaures despre evenimentele din Franța, este exclusă. A accepta o astfel de coaliție, ar însemna să amâni cauza sfântă a boborului (sic!), menținând mecanismul unei puteri ce nu va face decât să consfințească vechea orânduire a împilării oligarhice, pe care sora noastră de gintă latină (citește Franța), a trimis-o, in corpore, la ghilotină. „Cu toate că a vrut
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
diverse locuri ale Imperiului și s-a hotărât ca întreaga creștinătate să prăznuiască această zi în prima duminică după lună plină, care urmează echinocțiului de primăvară. Dacă se întâmplă să coincidă această zi cu Paștele evreilor, atunci creștinii trebuiau să amâne sărbătorirea în Duminica următoare sau cu o săptămână mai înainte. După Sinod, în anul 327, Împăratul Constantin cel mare încearcă să readucă în Biserică pe Arie și pe discipolii săi, Eusebiu de Nicomidia și Teognis de Niceea, dar se opune
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
și că a păstrat titlul de „pontifex maximus” (titlu de conducător suprem al cultelor păgâne). Adevărat, dar în primele veacuri ale creștinismului mulți catehumeni (cei care doreau să se boteze și erau în stadiul de învățare a normelor credinței creștine) amânau botezul cu anii, iar dacă ar fi renunțat la titlul mai sus numit își ridica un rival puternic și păgân, care ar fi încercat să restabilească vechea religie idolatră. Primul împărat creștin al imperiului roman, apoi bizantin, Constantin cel Mare
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
fetițe de 7 ani și ultima tânărului nostru șofer, ce devenise nu demult tată. Ne-am așezat în jurul “Soarelui de Andezit” din Cetatea Sarmizegetuzei. Am încercat cu toții să aprindem lumânările. Deși nu batea nici o adiere, în dreptul lumânării simțeam ceva, care amâna aprinderea, ca un duh ceresc. În cele din urmă s-a apris una dintre ele și apoi am reușit să le aprindem pe toate. Le-am așezat la rând, în crăpăturile discului de andezit, deși nu stăteau prea drepte, cea
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
care mi-a dat în ultima vreme și 27 de apeluri telefonice într-o zi. Nu e un secret...sunt divorțată...și mai cred în șansa mea la fericire. Așa că, m-am dus, deși, fără un motiv anume, am tot amânat întrevederea. Surpriză! Era un domn deosebit de frumos: brunet, cu mustață, ochii mici, închiși la culoare, un zâmbet plăcut...elegant...amabil. Avea deja o cafea în față. Mi-a comandat și mie...una, așa cum am vrut. Pe la jumătatea cafelei, și a
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]