2,910 matches
-
corpul diplomatic și o alta de pregătire a unor acțiuni culturale, se înscriau participările la diverse "acte solemne" și sărbători naționale, sosirea curierilor, redactarea corespondenței și alte activități de rutină. Rutină întreruptă de câteva ori pe an de câte o "amabilă" invitație a Ministerului de Externe la o "excursie de documentare", de acțiunile protocolare ale ambasadelor străine, de o invitație la restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dracu' de 'telectuali, complotați, uneltiți, criticați, "pe la spate" și la telefon vorbiți de cărți! Falșilor, nenorociților! Las' că vă prindem noi! Am dat înregistrarea pentru "Dispoziția" de pe margine Tov... verificați cine este! "Bâlciul deșertăciunilor", început în 1974 cu acel schimb "amabil" de mesaje între Săvescu și "Cooperatori" prin intermediul descoperirii lui Graham Bell, a continuat "voios" și în anii următori, înregistrările nefiind interesante pentru eventualii cititori, deprinși cu "literatura" de bună calitate și nu cu maculatura redactată de UM-urile "patriei". De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
familiei, din orașul D., ne anunță că este "deocamdată bine etc.". Odată cu plecarea ei am încetat contactul cu lumea ciudată, abracadabrantă. Am primit însă o scrisoare foarte scurtă, oarecum solemnă, protocolară, prin care îmi mulțumește că am fost atât de amabil cu dânsa, că am ascultat-o, și promite că-mi va trimite o mașină corespunzătoare calităților mele de Senior și titlurilor cu care, acum înțeleg, ea m-a gratulat, ea fiind cu siguranță autoarea scrisorilor. * După amiază, în trecere prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a părut imposibil și ireal. M-am îndepărtat, am cutreierat cartierul, am revenit. La portiță era acum o doamnă bătrână, o doamnă de altă dată, care mi s-a părut și ea ireală ca o fantomă. Era o persoană amabilă; se vedea că prezența mea a intrigat-o și m-a întrebat, cu prietenie, pe cine caut. "Nu caut pe nimeni, i-am răspuns, stupid... dar, de fapt, Doamnă, cred că locuiți de mult aici... Poate îmi puteți spune ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era partizanul doctrinei medicale americane, care, din motive economice și umanitare (în speță animaliere), preconizează prezentarea directă a situației clinice cu eleganta acuratețe a comunicării unui cont bancar. "Cel mai bine ar fi să-l rezolvăm chiar acum", a adăugat, amabil, specialistul. "Costă... atât..., a menționat acela, și plecați acasă îndată, cu lesa și cu zgarda, care rămân la dumneavoastră..." Domnul respectiv, care nu avea împuternicirea de a admite un tratament atât de radical, a promis să revină, pentru operație etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Noii miniștri militari fiind numiți abia Luni seara, ne-am dus Marți dimineața (28 Ianuarie) în biroul generalului Radu Rosetti și ne-am înaintat demisiile scrise. Generalul Rosetti mă cunoștea de mulți ani, de la Academie, și a fost [258] destul de amabil, cel puțin în formă; în schimb pe subsecretarul de stat Otetelișeanu l-am cunoscut personal abia atunci și nu a strălucit prin „bune maniere”. Peste câtva timp, de altfel, ducându mă din nou la el cu un referat asupra lucrărilor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
primele SMS-uri primite la început de an, unul sună așa: „În curând, peisajul feeric al sărbătorilor va ceda locul luminii crude a realității. Îți urez să îi reziști cu ochii deschiși!”. Mesagerul lui „Apocalipse next” este o persoană bună, amabilă și inteligentă, foarte îngrijorată de preluarea politicii de către „ceilalți”: fie niște amatori haotici, fie produse ale unei conspirații care vrea să „ne termine” (și pe care în naivitatea mea nu o înțeleg), cum singur se exprima în ziua în care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care erau într-o ședință. La întrebarea mea directă: unde găsesc o gazdă?mi-a răspuns o învățătoare că poate să mă primească ea în gazdă deoarece are o casă mare. Era învățătoarea Geta Arvinte, tânără și foarte drăguță și amabilă. Am mers împreună acasă la ea, mi-a făcut cunoștință cu soțul său, Titi Arvinte, care era șef contabil în sat. Era un bărbat înalt, zvelt și frumos; semăna cu actorul Peter O`Toole. Condițiile de cazare mi-au plăcut
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
erau încă perplecși dacă să mai favorizeze ori să supună la o altă probă vocația acestui tânăr care se chinuia în studii și avea un comportament prea ascetic: «Era vreun tâmpit sau vreun sfânt în creștere? Atitudinea sa umilă și amabilă era rodul unui efort ascetic sau a vreunei naivități? Să lăsăm ca stagiul militar să ne dea un răspuns», s-or fi gândit: «Poate că locul și compania soldaților mai dezghețați l-ar trezi un pic și i-ar da
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să tresalte de bucurie, pe el care, în Primul centenar de la nașterea sfântului preot veronez, 8 octombrie 1973, prevăzând încă de atunci această zi, îi înălțase Domnului un Magnificat. «Îi mulțumim Domnului, pentru că a dăruit Bisericii veroneze persoana splendidă și amabilă a lui don Giovanni Calabria! Voind să o analizăm cu atenție ni se pare o prismă cu mai multe fețe; e o lumină interioară care le luminează pe toate: fidelitatea față de Evanghelie. O fidelitate simplă, liniară și robustă, nutrită de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
recepții de întîi ianuarie la Curte. Sub regele Umberto, era cercul clasic: doamnele de o parte, bărbații de cealaltă, așezați în ordine pe misiuni conform datei de depunere a scrisorilor de acreditare, cărora suveranii le adresau, în trecere, cîteva cuvinte amabile (la cele două recepții de Anul Nou, înaintea asasinării lui la Monza, am avut parte de aceeași glumă jovială: "Diplomația românească se recrutează din fașă?"). Cu noul rege, scena s-a schimbat: fiecare misiune intra în totalitate în sala tronului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
te așezi, dar pe care trebuia să stea fantoma Împărătesei defuncte 81, Marea Maestră a Suveranei dispărute, Contesa Harrach, primea omagiile și reverențele invitaților ca și cum ea ar fi fost Împărăteasa înviată, fiind interzis în acea seară să atingi mîna acestei amabile văduve de neam mare, oricare ar fi fost relațiile de rudenie și prietenie pe care le-ai fi avut cu ea în viața de toate zilele. Dimpotrivă, împăratului, liber în mișcările sale, îi plăcea să converseze cu tinerele debutante cînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
părea să se mulțumească, în Europa de est, cu o atitudine de abținere de la orice inițiativă și cu prelungirea precarului statu-quo. La Ballplatz, Contele Goluchowski era secondat de șefii de secție. Primul șef de secție, Contele Lützow, își conducea serviciul cu o amabilă nonșalanță. Mai tîrziu, ca ambasador pe lîngă Quirinal, va dovedi cîteva calități, deosebite de cele pe care le arăta în funcțiile de la minister. Vederile sale, pe atunci, erau lipsite de relief. Printre diplomați se făcea haz de cuvintele cu care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
că tatăl său nu se mai afla la coarnele plugului și pe deasupra mai moștenise o avere frumoasă și mari "speranțe" din lichidarea moștenirii ce-i revenea de la un unchi, Evlovie Ghiorghiev, stabilit în România. Acest lucru îl făcea să fie amabil cu statul vecin, din interes personal. În plus, prin culise, se elabora, fără ca nimeni să știe, acordul serbo-bulgaro-elen care trebuia, în anul următor, să explodeze ca o bombă și să aducă în octombrie 1912 războiul balcanic de cucerire. Era deci
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
utile...), eram conduși la tren de un funcționar de la protocol, încadrați de un pluton de soldați, cu baioneta la armă. Atașatul militar englez, colonelul Lyons, acreditat și la București, ne însoțea, foarte excitat de trecerea Dunării de către trupele românești. Acest amabil ofițer servise în India unde cunoscuse, desigur, vînătoarea de tigri cu elefanții maharajahului, deoarece de-a lungul traseului nocturn locomotivelor uzate de război le-au trebuit 24 de ore pentru un traseu ce se face de obicei în nouă ore
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
măsură să spună dacă Venizelos a fost înșelat ori dacă relatările sale sînt conforme cu realitatea, pînă acum ținută în umbră, privind tentativa din primăvara lui 1915, de forțare a Dardanelelor... Reîntoarcerea mea la San Remo s-a petrecut prin amabila invitație a lui Millerand, în vagonul prezidențial, iar această călătorie mi-a lăsat amintiri curioase: pasionați de jocul de domino Foch, Millerand și Berthelot 179, care îl luase pe domnul Hymans, ministrul Afacerilor Externe al Belgiei, slab jucător, căruia mareșalul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de Praga), concluzia ce se impunea era că din acel moment Italia se făcea avocatul unei revizuiri menite să amputeze Cehoslovacia de teritorii ce-i fuseseră atribuite prin tratatul de pace. În felul acesta România, pusă la adăpost printr-o amabilă excepție a lui Mussolini, se afla în fața următoarei situații intolerabile: ca membru loial al Micii Antante, ea trebuia să se opună jocului italian, dar această împotrivire mergea împotriva alianței din 1926 încheiate cu Italia. Cerc vicios și poziții contradictorii pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
șef al său. Participarea Departamentului la bîlciul politic interior era nulă fiindcă nu eram înscris în nici un partid. Totuși, în virtutea jocului parlamentar, eram obligat de trei ori pe săptămînă să fiu de serviciu în banca ministerială din parlament. Datorită unei amabile atenții, făceam astfel figurație de două ori la adunările Senatului considerat ca o adunare mai liniștită și mai bine crescută și o singură dată la Cameră. În Parlament obținerea majorității depindea de acorduri dinainte stabilie, deoarece guvernul reprezenta doar partidul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lunii mai în București, mai precis, sus pe terasă, „La Motor”, unde mai adia puțin vânt, am fost zărit de Ana Blandiana, care, cu o sprinteneală de invidiat, s-a săltat de pe scaun și a alergat spre mine, voioasă și amabilă, să mă invite la dezbatere. A fost, ca să zic așa, o invitație pe nepusă masă. Fără premeditare. „Oponenți și rezistenți” - asta îmi sună cunoscut. Eu însumi, acum câțiva ani, propusesem acești doi termeni alături de neîncăpătorul „disident”. Așa că am acceptat. În
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
unor plimbări cu automobilul, era complet: munți, păduri, dealuri, lacuri, puțină câmpie și, la capăt, Marea Adriatică. O țară mică și frumoasă, cruțată de războiul care a pârjolit fosta Iugoslavie mai mulți ani de a rândul, locuitori puțini (vreo două milioane), dar amabili și harnici. Peste tot o curățenie perfectă... Am mai avut și norocul să fiu editat de o editură importantă și condusă de oameni tineri, unii chiar studenți, entuziaști și inteligenți, cărora le plăcea ce publicau și au știut să stârnească
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
din cauza firii sale susceptibile. Regretatul și marele E. Lovinescu cultiva, în bună credință, această falsă imagine. Într-un articol, în fond elogios pentru critic, dar care n-a fost publicat spre a nu se mâhni cu o polemică oricât de amabilă un om pe pragul morții, repudiam judecata de mai sus: " Dar acum - ziceam - să destăinui domnului E. Lovinescu de unde vine supărarea dincolo de orice limită rezonabilă a celor despre care scriu, deși textele trebuie să pară celui în afară de chestiune extrem de inofensive
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în preajma Mirceștilor o copie redusă a apelor exotice, lunca Siretului, regiune băltoasă printre mari sălcii, sugerând miniatural misterioasele lacuri meridionale, și pe marginea cărora cade în extatica lui solară. În poezia populară poetul a găsit un corespondent al firii sale amabile. Poezia folclorică, în latura erotică în care a folosit-o, e fără tragism, ușor oftătoare, elementar sensuală, diminutivală și în fond glumeață. Alecsandri, care s-a căsătorit foarte târziu din rațiuni de pur confort casnic, a avut multe iubiri ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mă mir de-al tău sarcasm, Tu care cu poeții trăiești în confrăție... Horațiu și Virgiliu posed-o-mpărăție Ca tine, al lor geniu cu-al tău în zbor unit Clădesc din timpul nostru un secol strălucit. Întâia dramă e amabilă, spectaculoasă, poetică nu în poezia exterioară, foarte superficială, cât în problema de bază. Horațiu suferă criza lui Goethe, o vitalitate sufletească excepțională în lupta cu fireasca ruină a omului. Ovidiu însă e o piesă falsă, în care timp de patru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
brațu-i vârtos ș-apoi, glăsuind și un groaznic blăstem, o azvârli drept în capul înfuriatei Doamne." Psevdo-kinegheticos e o scriere foarte potrivită pentru Odobescu, bun causeur dar creator fără țâșnire. E un badinaj de erudit frecventator de saloane, o divagație amabilă, în tradiția Fontenelle, în jurul ideii de vânătoare, debutând într-o pură manieră clasică. Erudiția digestibilă era încă foarte la modă din epoca preromantică. Text plin de exclamații și exaltări, aparat critic gemând de citate greco-latine, iată maniera. Winkelmann, Barthélemy sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Maiorescu într-o compoziție savantă cu mare aparat critic (imitație după Lessing) și mari figuri clasice ("Ca Hector ce respingea pe Achei până la corăbiile lor" etc.). Asta îl îndreptăți să atace pe Eminescu, găsindu-l "boem de o speță puțin amabilă, camarad incomod", om cu inspirație "bolnăvicioasă", de melancolie "moștenită", de cultură "superficială" și alte asemenea inepții filistine. Mai onest într-un fel, fără atâta insidioasă tehnică de savant, un Grama, teolog de la Blaj, găsi că Eminescu n-a fost "nice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]