2,969 matches
-
Din lucrul asupra căruia era adânc concentrat, l-au perturbat și i au atras atenția câinii din curte. A lăsat totul deoparte, și a ieșit, să vadă ce e. De la poartă a fost strigat: coane, te rog frumos, dacă ești amabil, să ne deschizi, că venim cu vești deosebite, care nu suportă amânare. Dar cine sunteți? Oameni buni. Prieteni de-ai matale. Ne cunoști. și o să ne recunoști de îndată. Apăsă butonul electric, poarta se dete în lături, și cei trei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
afecteze prea mult. Compensau lipsa de intimitate printr-un respect tradițional față de intimitatea celorlalți, si neplăcerile provocate de contactul excesiv, cu o politețe deosebită în relațiile zilnice. Cea de a doua lege la bord era că fiecare trebuia să fie amabil cu toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat, își schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Teatea Maó -, salășluiau sufletele dornice de răzbunare ale oamenilor care fuseseră condamnați la blestemul etern pentru crimele oribile pe care le-au săvârșit. Locuitorii acelei insule - care făcea parte din micul arhipelag Tokelau, aflat la nord de Șamoa - erau oameni amabili, deși nu excesiv de primitori, si acceptaseră prezenta călătorilor veniți de departe așa cum se acceptă o sarcină neplăcută pe care viața ne-o impune câteodată, fără să înțelegem foarte bine de ce trebuie să ne-o asumăm. Singurii care păreau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o tăcere aproape totală; s-ar fi putut crede că acel grup de femei și bărbați avea nevoie de această liniște pentru a se putea obișnui cu gândul că tocmai trecuse pragul către necunoscut. Marea era mereu aceeași, pacifica și amabila, insă cerul era deja altul, iar pentru navigatorii polinezieni acesta era mult mai important decât însăși marea sau decât însuși pământul. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași noapte se petrecu ceva care îi impresiona profund. Luna, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
liniștit. Oamenii aceia îi bănuiesc pe toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit. Au devenit amabili? Ar fi cam mult spus amabili. S-au mulțumit să fie respectuoși, convinși fiind că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez să rămân definitiv printre ei. Clatină de mai multe ori din cap, ca și cum s-ar fi mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit. Au devenit amabili? Ar fi cam mult spus amabili. S-au mulțumit să fie respectuoși, convinși fiind că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez să rămân definitiv printre ei. Clatină de mai multe ori din cap, ca și cum s-ar fi mirat și el de această atitudine. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cănd rivalul său oferea o bucată uriașă de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau în stare să pună stăpânire pe soare și pe lună. Mereu amabila Vahíne Tiaré păru să-i înțeleagă amărăciunea și se apropie să-l consoleze, desi prea puțină consolare putea să-i ofere și slabe erau argumentele cu care putea să-i ridice moralul. —Poate că Maianei n-o să-i placă, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca s-o convingă să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-o face, argumenta ea, Octar o să vină după mine până în Bora Bora și-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
petreacă o săptămână sau două ca oaspete, dar nici până acum n-ar fi putut spune dacă bărbatul voia cu adevărat ca el să rămână sau să plece. Era acolo, asta era tot ce conta. Era acolo și se arăta amabil, simpatic, purtând chiar o conversație plăcută. Când părintele Carlos se trezea într-o dimineață și hotăra: „Trebuie să plec“, nu făcea nici un singur gest, nu-și schimba expresia, nu rostea nici măcar o frază politicoasă cu care să-l îndemne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mă duc la cabană, să-l întreb pe cabanier ce prostii am făcut. Acum era sîmbătă și Hurmuzache n-avea răbdare să fiarbă pînă luni. Cu greu a reușit cu Dacia să ajungă la cabană. Bună dimineața, îi răspunde deloc amabil cabanierul. Omule, prietene, creștine, te rog, fierb, mor cu zile, ajută-mă. Cu ce să vă ajut? Spune, ce am făcut ieri? Nu trag cu urechea. Sigur, nu tragi cu urechea, dar puțin cu ochiul? De pe la ora 14 sau 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vede nimic numai profiturile noastre parcă am apărea la televizor și timpul stă cînd o să aterizăm o să fie tot seară ca acum o să fac un duș bun și o să cobor În restaurantul hotelului să-mi miros clienții să ne rînjim, amabil unii altora trebuie să aflu unde e salonul am să mă duc chiar a doua zi dimineața să știu de bine că nu Închid un ochi să văd lîngă cine m-au pus și cum Îmi cade lumina dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și glumeț, dar că marginile acestor amintiri nu se prea potriveau laolaltă și tot ce-mi rămânea era un soi de colaj schizofrenic în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin cam ciudat pentru mine și că strângeam încă inutil hainele făcute ghem la piept. — Hei, făcu ea și ridică din sprâncene. Am glumit. Te iau peste picior. Am încuviințat. Încerca să fie amabilă și eu mă simțeam și mai prost ca înainte. Scout puse plasa cu mâncare în rucsacul ei, apoi începu să lege laptopul lui Nimeni în spate. Eu am îndesat în rucsacul meu hainele pe care le purtase ea, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a oferit totuși un punct de pornire. Am petrecut mult timp în biblioteci, scotocind după Mycroft Ward și punând cap la cap povestea pe care tocmai ți-am spus-o. Banii mi se terminau cu repeziciune, dar apoi un bibliotecar amabil, dar cam ciudat mi-a dat de lucru câteva ore pe zi în arhivă. Și așa am descoperit calea de intrare în ne-spațiu. Am rămas tăcuți câtva timp. — E ceva ce nu înțeleg. Pricep de ce te vrea pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa speriat și de prost, și poate că totul s-ar întoarce la cum a fost când eram... orice ar fi fost atunci când eram. Dar îmi era frică, mă temeam că va râde sau și mai rău, că va fi amabilă și-mi va spune cât de rău îi pare ei, dar că n-a avut nevoie de mine decât pentru asta. Mintea mea adormită derulă această scenă în timp ce plutea în zare spre teritorii străine. Și dacă-i spuneam despre celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o cucoană În puterea vîrstei. Dar n-ar fi cinstit să nu vă spun că dacă mai așteptați cinci minute, puteți intra cu preț redus. Mă simt datoare să-i avertizez pe cei care vin atît de tîrziu. — SÎnteți foarte amabilă. — N-am vrea să se simtă oamenii trași pe sfoară, tocmai pentru că e vorba de o cauză nobilă. — Prefer, totuși, să intru chiar acum și să nu mai aștept. Despre ce cauză e vorba? — Ajutorarea mamelor libere - vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi fost culoarea părului sau prin silueta ei fragilă - o făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
6, și lăsați valiza - o așteaptă. Spunînd acestea, Îl privi pe Rowe cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi așteptat la un refuz, apoi urmă: — După aceea, domnule, vă voi duce cu mașina unde doriți, căci ați fost atît de amabil. Dar nici nu știți unde vreau să merg... N-are importanță. Merită să risc. — Bine, dar aș putea să vă cred pe cuvînt și să mă las dus cu taxiul tocmai la celălalt capăt al Londrei! — Nu-i nimic, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coborîm din tren. Și se ridică să iasă. — Plecați? Întrebă bătrîna. — Eu și prietenul meu am hotărît să petrecem noaptea În oraș, ca să vedem spectacolul... — Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cușetă. PARTEA A TREIA NEMĂRGINITUL EMOȚIONAL 1 Revenit la Paris, găsi o scrisoare de la Desplechin. Conform articolului 66 din regulamentul interior al CNRS, Michel trebuia să solicite fie reintegrarea, fie prelungirea disponibilizării cu două luni Înainte de expirarea perioadei. Scrisoarea era amabilă și plină de umor, Desplechin ironiza constrângerile administrative; oricum, termenul era depășit cu trei săptămâni. Michel puse scrisoarea pe birou, Într-o stare de profundă incertitudine. De un an, era liber să-și stabilească singur domeniul cercetărilor; la ce rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mai spun și eu câte o minciunică din când în când, sunt uneori orgolioasă și prea mândră sau încăpațânată. Dar mă străduiesc mereu să îmi repar greșelile. Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană plăcută, sensibilă și amabilă. Cred că și cei din jurul meu mă apreciază și mă bucur că astfel voi fi întotdeauna înconjurată de prieteni. III. Roade ale imaginației, creativității și exercițiului ” Compunerea-i precum o casă, Este a ta și e frumoasă; Tu ai făcut
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se ridică și, în tăcerea tuturor, rosti: - Mi se par exagerate cele ce s au spus aicea despre mine. Mă tem că personajului închipuit de aceste prea amabile cuvinte îi voi rămîne dator multe. Eu unul cred că dînsul nici nu se află printre noi. Dacă există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a pictat efemerida asta Franz Hals; înfățișarea bărbaților săi arată evenimente, în timp ce pe fața femeilor el n-a surprins decît instincte. În plăcuta intimitate pe care o lăsase în urmă stăpîna locului, am început să abordăm subiecte din cele mai amabile. Pictorul extrase din bufet o sticlă înfundată, împreună cu două căni de lut. În timp ce țineam cățuile sub nas, buchetul băuturii se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare. Trebuie săl deguști picătură cu picătură; o strecori sub limbă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lucrurile astea, motiv pentru care pot s‑o instruiesc eu personal, ura! Frumoasă domnișoară, singură‑singurică, trebuie s‑o ajutăm. Am închiriat o cameră la hotel, drăguță și foarte scumpă, care are chiar și baie separată. Oh, sunteți nespus de amabil, altfel n‑aș ști încotro s‑o iau, de ce și pentru ce, dar acum știu, când mă uit așa la dumneavoastră. Nu‑mi dai un pupic ca aconto, puișorule (ceea ce e o prostie, fiindcă, în orice caz, el e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
face vacanțele În străinătate, a fost și-n Cuba cu o iarnă Înainte. Tibi e un yuppie, acel soi de tânăr educat și self-made, superficial din comoditate ori, În cazul lui Tibi, din politețe. Mereu ocupat, dar binevoitor, distant, dar amabil, ambițios cu moderație, inventiv și calculat. Cititor de Playboy și FHM, de Ziarul financiar, dar și de Ziarul de duminică, de Brumaru, de Mrozek, Henry Miller și Agopian, chiar Mazilescu. Cândva scria și el, probabil citea mai mult. Acum Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]