4,800 matches
-
va fi interpretată o tăcere înșelătoare. O minciună propriu-zisă îl direcționează pe cel indus în eroare spre o anumită interpretare greșită, pe cînd o tăcere îl poate trimite într-o multitudine de direcții, spre nenumărate variante de interpretare. Desigur, aceeași ambiguitate apare și în cazul în care încercăm să descoperim adevărul ascuns în spatele afirmațiilor despre care ne-am dat seama că sînt false. După spusele lui Montaigne (1926:36), "reversul adevărului are sute și mii de fețe, fiind un domeniu nedefinit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
început cu manifestarea unei încrederi reciproce, se poate termina cu o senzație reciprocă de păcăleală. Geertz (1968:154 ) caracterizează relația numind-o ficțiune și nu fals, "care stă la baza cercetărilor antropologice de succes" și vorbește despre "tensiunea morală" și "ambiguitatea etică". Deși comentariile lui Geertz se referă la domeniul antropologiei în "noile state", mai degrabă decît în lumea tradițională a triburilor lipsite de scriere, el se gîndește la situații în care mai există încă un hiatus considerabil între nivelul cultural
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în procesul experimental teoretic, însă în practică nu se găsesc decît puține asemenea acte similare înșelătoriilor puse la cale de psihologii experimentaliști. De asemenea, caracterul neînsuflețit al majorității obiectelor studiate de specialiștii în științele naturale nu generează nici încredere, nici ambiguitate; oamenii de știință pot avea încredere sau se pot înșela doar unii pe alții. Totuși, ei pot împărtăși un devotament pentru știință cu colegii lor sociologi, și drept urmare și o atitudine care în general respinge nesinceritatea. În această privință, ambele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trebuie exersată; în această privință unii oameni sînt mai pricepuți decît alții. În același mod, unii copii și adulți sînt mai iscusiți decît alții în a detecta minciunile. Succesul în ambele cazuri depinde cel puțin în parte de receptivitatea față de ambiguitățile limbajului. Dacă detectorul minciuni este un mijloc tehnic incert de a depista nesinceritatea, telefonul și benzile audio sînt mijloace mai sigure, prin care minciunile pot avea succes, pe cînd cuvîntul scris are din nou un caracter incert. În general, după cum
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tolerate și chiar necesare. În aceste contexte minciuna ar trebui folosită cu moderație, încît să nu devină neproductivă. A trăi într-o lume lipsită complet de minciuni ar fi ca și cum viața s-ar desfășura în algoritmi, fără a cunoaște complexitatea ambiguității și a incertitudinii. În această privință, Robert Murphy a făcut o observație interesantă, comentînd studiul lui Thomas Gregor asupra populației Mehinacu din zona rîului Xingu din Brazilia. Conform părerii lui Murphy (1971:228), băștinașii Mehinacu se mint foarte mult unii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe deplin confirmate de monografia pe care aceasta a publicat-o mai tîrziu (Gregor 1977). Cu toate acestea, cred că ceea ce susține Murphy are o bază întemeiată, chiar dacă nu se aplică în întregime populației Mehinacu, în ceea ce privește accentul pus pe necesitatea ambiguității și incertitudinii în relațiile interpersonale. El pledează împotriva unei sincerități absolute între soți, lucru menționat mai devreme în acest capitol. Monotonia unei lumi lipsite de minciuni poate fi dedusă cu ușurință dacă ne imaginăm cum ar arăta piesele lui Shakespeare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
e condiția stilistică a sublimului: „... una dintre principalele frumuseți ale unui discurs este... să dea spiritului prilejul de a elabora o gîndire mai cuprinzătoare decît este expresia” (Logica de la Port-Royal) Profunzimea expresiei eliptice rezultă din trăsăturile specifice figurilor de suprimare: ambiguitatea și indeterminarea. Tăcerea, ca extremă a figurilor reductive, poate fi goală sau redundantă, țipătoare și ostentativă, Încăpățînată sau plină de Înțeles, indiciu al interiorizării, absorbție a unor fapte exterioare În zonele intime ale subiectivității, conștiință a inadecvării dintre vorbire și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cititor. În felul acesta, "receptorul discursului ironic este incitat spre căutarea conotațiilor, mai mult, spre descoperirea unei enigme, pe care ironistul refuză să o dezvăluie." Reticența ironică determină faptul că decodarea este defazată și ulterioară lecturii, există un timp al ambiguității În care enigma se păstrează. Orientarea fenomenologică, realistă și rațională este doar o pistă falsă (nu este preferința autentică a autorului), dar, menținută multă vreme, poate produce, În final, o răsturnare a criteriilor raționalității. Intr-o povestire a lui Kafka
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este trist, mîhnit; din a sluji a derivat slujba ca serviciu laic sau religios; din ceas (oră) ca etalon al timpului a derivat numele mecanismului care măsoară orele. Putem spune că e vorba de un cuvînt care Îngăduie o anume ambiguitate a sensului. Deși, mai curînd este vorba de două citiri, În două contexte diferite, unul al realității primare și unul alegoric: actorii plouați Întîmplător pe afiș sînt În plan secund abătuți dintr-un motiv mult mai important; șomerul se duce
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
niciun fel Înrudite și din categorii gramaticale diferite (substantiv și adjectiv provenit dintr-un verb), sînt prezente Într-o sintagmă validă pentru ambele Înțelesuri doar În această structură verbală simplă și restrînsă. Cu cratima după primul vers, sintagma, deși În ambiguitate, ar fi tins prioritar spre primul sens, Înainte ca al doilea să fie deconspirat În versul doi și trei. mușcată la geam roșie de rușine“ne vede lumea” Dan Norea Se pretează la a funcționa cu dublu Înțeles și substantivele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vădit din locurile unde trebuiau să fie și prin această absență afectează calitatea acelor spații. Lipsa poate fi numită direct prin adjective care califică substantivele: Luna absentă - rece lama securii uitată În colț Semnalarea la propriu a absenței creează aici ambiguitate (cuvîntul spune că lipsa e oarecum nemotivată) și naște mister, Întunericul ascunde ceva, poate o crimă. Nu știm dacă luna este victimă sau complice la crimă. Lipsa, absența lucrurilor sau ființelor pot fi consemnate și prin adjectivul gol/goală care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și pentru scurtimea sintagmei) pe un puf de nea. Simțeam nevoia să precizez mai mult, să amintesc de creanga de pe care... se scutură, se cerne... dar tot Întîrziind am sesizat că situația e, la urma urmei, intuibilă și, lăsată În ambiguitate, permite pufului să devină mai sugestiv senzorial moliciune, inconsistență, finețe un fel de brumă pulverulentă. Acum venise momentul să văd cum pot exploata simbolic efemeritatea și fragilitatea pufului de nea. Cel mai simplu era să fac din el o metaforă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Toate cele de trei grupări sugestive de cuvinte se intersectează și formează o țesătură complexă, Întrepătrunsă și etajată. Și aceasta și pentru că patru dintre cuvinte permit o citire diferită În funcție de contextul În care sînt folosite: galben, răscruce, suflare, blocată. Doar ambiguitatea textului le permite Însă să-și facă jocul și să realizeze acest caleidoscop tomnatec. Tot artificii Anul Nou, ca totdeauna, cu forfotă, agitație și nelipsitul foc de artificii de la miezul nopții. Prima zi din noul an o zi ca toate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
calului, scăpată de corvoada cotidiană. Ziua Muncii e zi de sărbătoare. De mîine Însă, zilele muncilor Îl vor usca Încet, Încet aidoma pieii de cal. Scena văzută, la fel ca textul la Început, a declanșat și ea spiritul nostru căutător. Ambiguitatea unui simplu nume, ziua muncii, luată la propriu și la figurat, asociată cu imaginea pieii uscate, ne-a trimis pe o pistă meditativă extrem de fructuoasă. Nu știm dacă, doar văzînd pielea pe gard, autorul a vibrat la toate aceste asocieri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
peste / schița soarelui, cu prima este aceea că pe șevalet se află schițat un soare și un nor. Umbra complică puțin lucrurile. Ea poate fi prezentă chiar În tablou, dar poate umbri și șevaletul pe care este schițat soarele. O ambiguitate În plus o dă faptul că, aflîndu-se Între soare și pămînt, norul umbrește locul unde se află șevaletul sau, În pictură, soarele peste chipul căruia s-a așezat. Oricum ar fi, umbra strecoară În poem nuanțe compromițătoare de Întunecare, de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
privind "realitatea cognoscibilă" a relațiilor internaționale. Postmoderniștii, de exemplu, susțin că "realitatea" este produsă discursiv (adică, este construită prin intermediul discursului): ea "nu este niciodată "ceva" complet, total coerent, accesibil unei înțelegeri universalizate, esențialiste sau totalizante..., [ea] este mereu caracterizată de ambiguitate, lipsă de unitate, discrepanță, contradicție și diferență" (George 1994:11). Attfel spus, nu poate fi limitată la o singură mare teorie sau redusă la un singur set de forțe, considerate a fi mai importante decât toate celelalte. Pentru postmoderniști, neorealismul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și politică. Într-adevăr, după atacurile teroriste de la 11 Septembrie, unii comentatori au ajuns chiar să arunce vina pe postmodernism. Într-o perioadă în care certitudinea morală apărea drept o necesitate, postmodernismul a fost acuzat de o tendință periculoasă către ambiguitate morală sau chiar simpatie față de terorism. Aceste afirmații absurde nu au făcut decât să confirme una dintre asumpțiile centrale ale postmodernismului, aceea că pretențiile de cunoaștere sunt strâns legate de politică și putere. Mai mult, așa cum argumentează în mod provocator
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dicere verum: Arghezi și Caragiale / 136 7. Discursul polemic antiiorghist / 157 7.1. Redefinirea contextului polemic / 157 7.2. Strategie și artă în pamfletul polemic / 161 În loc de concluzii / 181 Bibliografie / 187 Abstract / 199 Zusammenfassung / 205 Prefață Discursul polemic arghezian În ambiguitatea conceptuală de azi, când răsar la tot pasul colportori de concepte și când diletanții ieftini fac contrabandă cu noțiuni din "arsenalul" filosofiei îndeosebi, este cât se poate de necesar (având totodată și funcție profilactică) un studiu pertinent despre polemică și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altor discursuri"3. Pentru că orientări moderne precum poetica sau semiotica narativă au ignorat studiul așa-numitei "literaturi de idei", Angenot propune o pespectivă interdisciplinară de abordare, avertizând, din start, că "nu reduce discursul literar la ficțiune, la expresivitatea limbajului, la ambiguitățile și la seducția pe care subversiunea textuală o exercită asupra teoreticienilor"4. Asimilându-le însă, le integrează unei metodologii de ansamblu pe care și-a dorit-o aplicabilă "prozei de idei" în general. În ceea ce ne privește, am găsit extrem de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca pe o altă modalitate de manifestare a spiritului polemic arghezian, integrată în ansamblul publicisticii sale. La nivelul arhitectonicii discursive, o atare formă a polemicii explicite mizeză totuși pe ligamentarea unor secvențe diferite ca, de pildă, oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc al simulării reverențiosului chiar și atunci când ambiguitatea ironiei se disipează pentru a lăsa mesajul transparent să ajungă la destinatari (preopinent și lectorul inițiat): "Domnia sa are o dibăcie permanentă de a întoarce pe dos priceperea citețului; [...] proza domnului Iorga e perfect privată de el. Nu-mi răspundeți că
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu totul altul. De pildă, în enunțul "[N.Iorga, n.n.] cheamă la judecată un gazetar care s-a îndoit de lumina domniei sale orbitoare", Arghezi își disimulează, evident, intenția agresivă, printr-o poză admirativă al cărei fals statut creează o anume ambiguitate ușor solvabilă prin situarea secvenței între enunțuri tranzitiv-depreciative. În alt loc, ironia este marcată prin semnalizare grafică, fapt ce traduce dorința polemistului (locutorului) de a-i fi corect decodată atitudinea: "domnul Iorga adună peticele din care și-a compus timp
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
distanțe scurte. Raportul dintre diametrul maxim și înălțime variază între 0,56 și 1,42, cu media de 0,86 (DEBOER 1974, 336; HENRICKSON, MCDONALD 1983, 633-634). Absența formelor cucuteniene care să corespundă acestei funcționalități credem că poate fi atribuită ambiguității datelor etnografice. Se observă că vasele destinate depozitării lichidelor pe termen lung au parametrii apropiați de cei ai vaselor utilizate pentru transportul lichidelor. Credem astfel că este posibil ca vasele cu gâtul înalt și corpul bombat să fi avut o
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
reunite și, ici și colo, minuțiozitatea cercetării, imensitatea subiectului, îmbinată cu incompetențele autorului, îl expune la deprimantul reproș de eseism. Mai ales dacă a vrut să dea traseului unui drum riguros aspecte de promenadă, uneori barocă. Mediologia imaginii are toată ambiguitatea unui demers situat la intersecția mai multor căi pe care niciun titlu nu mă îndreptățește să apuc: istoria artei, istoria tehnicilor și cea a religiilor. Fatalitatea în care este prinsă nașterea oricărei problematici inedite este că nu se poate opera
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaginea, nu Christos, ci universul întreg dispare." Patriarhul Nichifor Occidentul monoteist a primit de la Bizanț, prin dogma Întrupării, permisiunea imaginii. Instruită de dogma dublei naturi a lui Christos și de propria experiență misionară, Biserica creștină era bine plasată ca să înțeleagă ambiguitatea imaginii, în același timp supliment de putere și deturnare a spiritului. De unde ambivalența ei față de icoană, pictură, ca și astăzi față de audiovizual. Această oscilare nu este oare o înțelepciune? În fața Imaginii, agnosticul nu va fi niciodată destul de creștin. Occidentul are
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]