5,855 matches
-
nebunesc, dar le-am povestit tuturor despre tine, chiar am făcut o copie a pozei tale, pe care o țin mereu la mine - deci te-a văzut toată lumea și de-abia așteaptă să te cunoască. Îmi pare rău pentru că pleacă amicul tău, dar cred că ai atâția prieteni, încât unul mai puțin probabil că nici nu mai contează. Să porți ceva frumos diseară, îmi place să mi te închipui într-o rochie neagră de mătase, croită în așa fel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Doamne. Nu, el habar n-are. Sunt atât de emoționată: ce-o să creadă, ce-o să spună? Dau din cap că nu. ― O să fie uluit, râde ea. Hai că te duc acolo. Haide, o să fi bine. Ține minte, e doar Ben amicul tău. ― Exact. E Ben! Sărim în mașină și Lauren apasă pedala de accelerație, iar trei minute mai târziu mă dau jos. Îmi fac cu adevărat griji: crampele pe care le simt în stomac îmi dau aproape aceeași senzație de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
potrivă"1185. Ca urmare a acestor realități "șoaptele ostile nouă nu avură nici o trecere în fața unor populațiuni ce putură în fine respira liber și cugeta liniștit"1186. Astfel, într-un timp relativ scurt, "din fie-care locuitor (...) făcurăm mai întâi un amic, apoi un cetățean iubitor și devotat nouei patrii"1187. Acțiunea eficientă în restabilirea ordinii publice a condus la faptul că "dupe înființarea autorității române în Dobrogea (...) emigranții din causa resbelului începură a se întorce în număr considerabil"1188. În acest
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de dor și de taină, Fugi acel înger de ochiu-ți învins. Ești demon copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să sboare, El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un stat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de două ori Îți vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară, Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Și spînzurătorile! {EminescuOpI 184} S-A DUS AMORUL... S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
strălucea Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - Tu nu m-ai înțeles. De câte ori am așteptat O șoaptă de răspuns! O zi din vieață să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns; O oră să fi fost amici, Să ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici O oră, și să mor. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază din adins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
știu. Da’ mi-am găsit lupul, spuse atingând cearșaful cu limba. O săptămână a stat cu mine. Ai găsit pe dracu’. A, ba l-am găsit. Lupul meu drag. De câte ori beau un pahar, iese din cameră. Nu suportă alcoolul. Bietul amic, spuse rotindu-și limba pe cearșaf. E un lup adorabil. E neschimbat. William Campbell Închise ochii și inspiră adânc. — Trebuie să urmezi un tratament, Billy. O să-ți placă la Keeley. E frumos acolo. — Keeley. Asta nu-i departe de Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a durut rău gâtul. Ei, și-am plecat de-acolo, pentru că erau o grămadă de tipi cu el și câțiva chiar s-au luat după mine; am luat colțul și am ajuns la docuri, unde m-am Întâlnit c-un amic care mi-a zis că cineva Îl omorâse pe un bărbat În plină stradă. Eu l-am Întrebat cine l-a omorât și el a zis „Nu știu, da’ e mort de-a binelea“, și era Întuneric, străzile erau pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era un pic cam prea cald. Luminile străluceau În mesele șterse. Pe ele erau coșulețe cu covrigei și suporturi pentru paharele de bere, ca să nu lase semne pe lemn. Scaunele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Unui amic de șah Lui Brad Nicușor Eu la grădină ziua mă distrez Și-l bat la șah pe un amic de umblă titirez. Mâncarea lui nu-i mai priește Și noaptea-n somn se zvârcolește. La ora trei visează ture Și
Unui amic de ?ah by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83198_a_84523]
-
Unui amic de șah Lui Brad Nicușor Eu la grădină ziua mă distrez Și-l bat la șah pe un amic de umblă titirez. Mâncarea lui nu-i mai priește Și noaptea-n somn se zvârcolește. La ora trei visează ture Și că încearcă alții ca să i le fure. Tresare-n somn, e agitat mereu, La șah nu-l mai ajută
Unui amic de ?ah by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83198_a_84523]
-
de mâncare, Te doare capul și cazi din picioare Și dacă tu, din întâmplare, câștigi câte-un pion, Te și vezi mare campion. Colegii sunt în mare sărbătoare Și-n cor îți zic câte-o urare. Și dacă au îndrăznit amicii să te bată, Să facă experiență câteodată, Nu cred că-n anul care vine O să mai fie pace pentru tine. De sărbători ar fi mai bine Să ai o carte lângă tine. Șahul să-l înveți mereu Și-atuncea n-
Campionul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83200_a_84525]
-
legată În așa fel Încât părea Îmbrăcată Într-un sarong, un șal origami, un sari, toate aceste iluzii vestimentare abia așteptând să fie Îndepărtate de o briză, o șoaptă de amor târziu În noapte. Firește, se temea ca nu cumva amicul Moff să aibă aceleași gânduri. Li se Întâmpla deseori când venea vorba de femei. Îi aruncă o privire lui Moff care chiar atunci se uita fix la Heidi care se Întinsese să-și ia o pernă pentru gât din suportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rațiunea grupului: —Prostii, nu cred nici o secundă că șeful minorității Bai are influența necesară ca să ne interzică accesul În alte locuri. Gândiți-vă și voi, poate el să intre pe internet și să le trimită o sută de e-mailuri amicilor lui? Sigur că nu. — Și totuși, avea telefon mobil, Îi aminti Moff. —Mă Îndoiesc că-și va irosi minutele prețioase ca să se plângă de isprava noastră. Ne-a amenințat doar pentru că era foarte furios, nu că nu ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bine să vină să-și vadă băiatul și eventual chiar să-l crească, decât să trimită flori și urări "mamei fericite"! îl apostrofă femeia. Vreți să-i transmit acest mesaj? întrebă Filip pus în încurcătură. Sunteți rudă cu el, sau amic? Nici una, nici alta. Sunt comisionar, încercă Filip să-și scuze parcă gestul atât de intim de a fi oferit flori unei femei străine. Pe domnul D l-am cunoscut azi-dimineață, la florărie. Era foarte agitat. Mi-a repetat de câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Nu pentru multă vreme, că m-am trezit din nou, tot singur, iar mâncărimile începuseră să mă cam sâcâie peste tot. Am coborât călcând cu grijă pe dușumeaua de lemn care scârțâia la fiecare pas și am ieșit afară, unde amicul Dănilă fuma de zor. - I-ai simțit și dumneata? - mă întrebă zâmbind. - Ce anume? - Puricii. Salteaua aia e plină de purici. Am prins vreo câțiva, dar cred că sânt cu sutele. Mâine îi spun moșului că dacă nu le schimbă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mi-am invitat soția la o scurtă călătorie în satul în care fusesem doi ani profesor suplinitor după absolvirea liceului. M-am oprit mai întâi la doamna Turcu, gazda la care împărțisem și bune și rele aproape doi ani împreună cu amicul meu Dănilă, profesor de sport și mare amator de poker pe bețe de chibrit, dar cu schepsis, pentru că la sfârșitul partidelor, din patru câți eram, primul care pierdea toți „banii”, era pedepsit să achite costul a trei kile de vin
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
unul dintre ei s-a oprit în dreptul unor arbuști mai stufoși, celălalt și-a continuat drumul. Văzând că merge cam în zigzag privind spre nicăieri, m-am bucurat că a trecut de mine fără să mă vadă. Speram ca și amicul lui, care părăsise locul ceva mai ușurat, să mă trateze cu aceeași indiferență, numai că bucuria mea se dovedi de foarte scurtă durată. După ce primul se depărtase vreo zecedoisprezece metri, se opri brusc, întorcându-și capul spre mine: - He, he
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
devreme și am pornit soneria ceasului. Vasilescu a sărit furios din pat pe jumătate adormit, s-a îndreptat ca un somnambul către etajeră, a luat ca un robot ceasul, a deschis geamul și când l-a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să-l întoarcă: - Băi, să nu spuneți că chiar l-ați aruncat! - se lamentă cu glas plângăreț Stelică. Noi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
după doar câteva luni, conform uneia dintre legile lui Murphy, m-am însurat, blestemând și azi nenorocitul de ceas al lui Stelică! DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE Mă întorceam de la Alba Iulia de la o expoziție națională de pictură, împreună cu încă patru amici expozanți, tot ieșeni, și cum mai erau vreo două ore și ceva pînă la sosirea trenului, ca să nu ne plictisim, ne-am hotărât s-o luăm pe jos până la gară, în șir indian, printre liniile de cale ferată. Mergeam încet
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
eu, fuge de mine! Și nu-nțeleg de ce, doar nu i-am făcut nimic! Dar n-o las eu așa! - zise și ieși din nou în căutarea lui George, care se retrăsese în compartimentul de alături unde mai erau câțiva amici de-ai noștri, acoperit de un pardesiu. Dându-și seama că nu putea sta așa ascuns ore întregi și cum doamna Mia nu părea în nici un caz să renunțe, se întoarse în compartiment. - De ce ai fugit de mine? Unde te-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
întregi și cum doamna Mia nu părea în nici un caz să renunțe, se întoarse în compartiment. - De ce ai fugit de mine? Unde te-ai ascuns? - îl și luă la chestionat. - Unde să fug? De ce să fug? Am fost la niște amici în celălalt vagon să-mi iau la revedere că urmau să coboare. Oarecum satisfăcută de explicație, doamna Mia se așeză din nou provocatoare în fața lui George, zâmbindu-i fără nici cea mai mică urmă de discreție. Parcă-l și vedeam
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
a artei, aprobate cu atâta grabă și împămîntenite imediat, nu fuseseră decât niște monologuri, Irina neavând decât rolul să-mi întreție elocința, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am făcut o excursie de elevi, și am avut multe peripeții și nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și cei câțiva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol să vezi aceeași bluză roșie cu panglicuțe colorate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îndoiau de pe atunci sub ordinele lui despote. În războiul de la 77 s-a jucat cu viața altora fără nici o considerație, ca și cum numai pentru distracția lui s-ar fi început un joc boieresc. A vârât groaza și în inamici, și în amici, și era convins că un glonte n-ar îndrăzni să-l lovească. Ca și cum ar fi avut dreptate, gloanțele nu omorau decât pe vecinii lui. Nici patriotism, nici instinctul datoriei, numai satisfacția de a porunci și de a-și cheltui energia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]