39,601 matches
-
marele nostru prieten, Membru de Onoare al ACSR, distinsul profesor Claudiu Matasa ar fi împlinit 81 de ani. Îi mulțumim colaboratoarei noastre pentru ingeniosul REMEMBER trimis. Îi subscriem în mod aparte pentru acuratețea textului său poetic. Îl vom păstra în amintire, ori de câte ori se va apropia Ziua Ghioceilor!
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
căută pe Ursula, fără să răspundă. - Șaizeci de pesos, spuse ea. Medicul nu-și lua ochii de la colivie. - E tare frumoasă, oftă. Nemaipomenit de frumoasă. Apoi, îndreptându-se spre ușă, începu să-și facă vânt energic cu evantaiul, zâmbitor, și amintirea acelui episod îi dispăru pe veci din minte. - Montiel e foarte bogat, spuse. De fapt, José Montiel nu era atât de bogat cum părea, dar fusese în stare de orice ca să ajungă să fie. La câteva străzi de acolo, într-
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
cu alte documente sau lucrări memorialistice. Ediția a apărut, în ‘87 și în ‘93 la Editura Eminescu, iar ultimul volum în 2000, la Albatros. În condiții, cel puțin pentru prima ei parte, anterevoluționară, îndeajuns de chinuite - Tiberiu Avramescu are propriile amintiri din Bucureștiul deceniului nouă, amestecate cu secvențe din calvarul cenzurii și autocenzurii. E, așadar, un eveniment editorial revalorificarea și actualizarea ediției începute în anii ‘80, din care primul volum, deocamdată (1871- 1877) a apărut în seria Humanitas Vintage. Cu un
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
introductiv al lui Tiberiu Avramescu, în care-l recuperează, cu lux de amănunte, pe Bacalbașa aproape neștiutul, și cu două note asupra ediției (1987 și 2014). Pedanteria, în fond, a lui Bacalbașa, care nu și-a dorit o suită de amintiri lejere, ci un document, masiv și detaliat, e acum scutită de orice posibilă omenească scăpare. Putem lua ceea ce scrie drept etalon, verificat de cei doi îngrijitori ai ediției în arhivele epocii. Ceea ce se poate, dintru început, vedea este că timpul
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
peisaj morbid, sălaș al unei entropii lăuntrice, aparent fără leac. Vîrsta aurorală revine stăruitor în memoria lirică: „tăcerea i-a născut în inimă un monstru: umilința/ pe viață,/ nici măcar nu i s-a spus că mai are un tată:/ Dumnezeu” (Amintiri din copilărie). Ființa frustrată dă pe gît potirul cu păcură, paginile de jurnal pe care vrea să le afișeze în oraș poartă pete de sînge, fantomele îi mîngîie inima cu fierul de călcat încins. Sarcasmul avansează pînă la figurile automutilării
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
iar Achim a învățat-o nu să înoate, ci să schieze corect. Pe Achim nu l-am cunoscut de aproape. Cu noi, desăvârșit. Totdeauna amabil, totdeauna senin. La tenis, singurul care nu avea vanitatea de a se înfuria. Brusc, o amintire de acum doi ani, când cu imprudenta întoarcere târzie la Talence. Aproape de „rezidența” în care locuisem, s-a defrișat o parte dintr-un domeniu lăsat în paragină, apt pentru a-ți da voie să-ți imaginezi lumini de baluri. În loc
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2735_a_4060]
-
Liana Tugearu Am fost, de curând, la Timișoara, pentru a vedea un spectacol montat acolo de Răzvan Mazilu, la Deutsches Staatstheater Temeswar - Teatrul German de Stat Timișoara. Mai întâi, m-au năpădit amintirile, căci după terminarea Școlii de balet „Floria Capsali”, primul nostru angajament, al soțului meu, Ioan Tugearu, și al meu, a fost la Opera din Timișoara. Abia apoi am putut reveni la timpul prezent și m-am bucurat deplin de spectacolul
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
până azi. Puțini mai sunt cei care fac minimalul efort de a-și redacta memoriile. Majoritatea le oferă direct pe ecran, în toată splendoarea lor, eventual în direct (sub formă de reality show), nemailăsând nici măcar un elementar răgaz, necesar sedimentării amintirilor. N-am de gând să-mi arog o postură de procuror moral. Dimpotrivă, mi se pare aproape amuzantă îngrijorarea din tonul celor care se iluzionează azi că trăim (în premieră) vremuri decadente, făcând abstracție de faptul că, iată, și cu
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
Tiberiu Avramescu, oferă o utilă panoramare a gazetelor cu care, încă din tinerețe, acesta a cochetat). Beneficiar direct, așadar, al democratizării dreptului de exprimare. De altfel, o bună parte din informația acestui prim volum provine dintr-o operațiune hibridă, jumătate amintire, jumătate „colaționare”. Când propria memorie nu-l ajută îndeajuns sau când, pur și simplu, n-a avut acces nemijlocit la evenimentele consemnate, Constantin Bacalbașa apelează la arhive. Este cazul relatărilor despre Războiul de Independență de la 1877, ale cărui dedesubturi diplomatice
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
Ce altceva este rostul lumii decât o pensulă care nu-și găsește vopseaua niciodată pentru a picta imaginea adevărului? 1133. Valoarea este o notă din solfegiul amăgirilor fredonat de Dumnezeu la ceasul creației. 1134. Onoarea este o ruină a unei amintiri ce trebuie să fie valoroasă. 1135. Bunătatea este imaginea pe care am vândut-o demult Lui Dumnezeu pentru fericirea de a ne fi creat atât de absurzi. 1136. Nonșalanța este o filă din uitarea de sine nerecunoscută de nimeni. 1137
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
absurdului. 1138. Evenimentul este un timp care-și uită acasă propriul său ceasornic. 1139. Societatea este o rămășiță din ceea ce suntem fiecare dintre noi. 1140. Istoria care nu se repetă nu mai este istorie. 1141. Istoria este o succesiune de amintiri ce au avut norocul să poată fi înțelese de Iluzia Vieții. 1142. Care rai și-a uitat iadul acasă și mai este călcat de Dumnezeu? 1143. Ofranda este un mijloc de a-L mitui pe Dumnezeu pentru păcate. 1144. Depărtarea
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
a apropierii. 1145. Supărarea este curcubeul fericirii de a cunoaște patima lumii. 1146. Patima este o spărtură de Destin ale cărui cioburi se pot aduna doar cu abstinență. 1147. Numai rugina poate ști ce înseamnă fierul. 1148. Oricâte frunze ale amintirii vor așterne copacii sufletelor în țărână acestea tot țărână vor deveni și niciodată arbore. 1149. Mai lung sau mai scurt drum decât acela până la Dumnezeu nu este nici unul. 1150. Norii sufletului îți varsă ploaia lacrimilor spre a răcori arșița sentimentală
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
1159. Doar cel ce înfruntă morala poate ști cât de benefică este aceasta. 1160. Morala este piatra de hotar a limitei dintre fericire, suferință și răzbunare. 1161. Deznădejdea este o speranță bolnavă, încât abia mai poate lăsa pași Destinului. 1162. Amintirea de a fi a vieții este esența a ceea ce suntem noi azi. 1163. Sufletul este o amintire a propriului trecut ce s-ar vrea mereu viitor, devenind dor și astfel care suflet nu-și poartă dorul său? 1164. Pedeapsa este
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
de hotar a limitei dintre fericire, suferință și răzbunare. 1161. Deznădejdea este o speranță bolnavă, încât abia mai poate lăsa pași Destinului. 1162. Amintirea de a fi a vieții este esența a ceea ce suntem noi azi. 1163. Sufletul este o amintire a propriului trecut ce s-ar vrea mereu viitor, devenind dor și astfel care suflet nu-și poartă dorul său? 1164. Pedeapsa este o răzbunare a moralei. 1165. Doar cel ce cunoaște știe cât nu știe. 1166. Renumele este un
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
sado masochism meschin ce se vrea adeseori morală. 1184. Lingușitorul este o ființă nesigură pe sine ce vrea să se hrănească deseori cu forța celorlalți. 1185. Cât spațiu îi este necesar unei clipe eterne? 1186. Locul sufletului este în dor, amintire și speranță. 1187. Bine ai venit lumină a iubirii mele fiindcă am obosit de atâta întuneric meschin al societății. 1188. Societatea este forma supremă de sado masochism pe care a putut să o descopere omenirea. 1189. Doar cel ce caută
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
căutarea acestui personaj, scriitorii europeni din toate timpurile au pornit această cruciadă a "morilor de vânt". Participarea acestora la cruciadă conferă o demnitate unică, uriașă: conștiința de sine a quijotismului. Pe care o găsim și la Feodor Mihailovici Dostoievski în "Amintiri din casa morților" (unde descoperim noul proces de analiză psihologică din perspectiva interiorului uman). Nu are rost să ne întrebăm ce a lăsat Don Quijote culturii. Fiindcă acest "fenomen" ne-a lăsat o întreagă metodă, o complexă epistemologie, o întreagă estetică
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
Copilăria, bogată în trăiri și experiențe ce aveau să rodească prodigios într-o operă cu destin unic, i-a fost dominată de povești, mai cu seamă de legendele, credințele, superstițiile, întâmplările depănate de bunica și de slujitoarele indiene, și de amintirile din război ale bunicului, într-o sensibilă comuniune cu natura, dar și cu lumea celor morți care păreau că interacționează dezinvolt cu cei vii. Au urmat anii de școală, când descoperă poezia pentru care nutrește o admirație nețărmurită. În 1946
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
ori scrie, de pildă: "Binoclul mi-aducea imagini stranii", În plină iarnă, p. 57). Ele sunt ample desfășurări de fapte și obiecte, de situații și relații, de elemente și legi, de acte de cultură și civilizație, de resturi arheologice și amintiri, de istorii cu oameni și locuri, de cuvinte și plante, de idei și animale, de gesturi și întâmplări observate, decupate și descrise, legate intelectiv după principiul analitic. Și fapt extrem de important, pe care îl desemnăm metaforic. Fiecare poem își are
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
deapănă cu năduf povestea la conacul fermierului, prietenului gazdă care a rămas acasă, fără să ia în seamă prezența poetului-observator (ascuns "în scris") cu concluzia: "Unul fusese în război și s-a întors / Celălalt și-a înmulțit dolarii cu folos", (Amintiri nejugulate, p. 4); băiatul cu chitara, a cărui prezență cu cânt luminează coliziunea lumii: el "Trăiește în planeta lui de cântece și vis", iar ceilalți, trecătorii, care "Mai scot câte-un dolar și în pălăria mare / Îl zvârl" au "gânduri
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
în pălăria mare / Îl zvârl" au "gânduri abătute" cu derivarea logică: "Transformă-n evantai a lumii clipă stearpă", (Băiatul cu chitara, p. 6); "apașii năuci", ima ginați în "trenul cu circuit oval" de la gara din Chicago spre O'Hare, cu amintirea preriei, "privind prin geamurile securit / La turmele de animale pierdute sub beton" peste care vine tăietura bruscă și dureroasă a civilizației: "Călătoresc cu ei până la mecanicul de tren. / Aici, stupoare! Omul lipsește / Fantoma de apași și-ar fi dorit o
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
deloc scorțoasă sau intimidantă, era convivială, prietenoasă, te făcea să te crezi imediat egalul și confidentul lui, cucerindu-te pentru ideea pe care o apăra și pe care ajungeai să o consideri proprie. Această politeță, pe care o confirmă diverse amintiri, era dublată de capacitatea de a-și apăra părerile față de prieteni ajungând uneori până la o vehemență care, „în loc să jignească, acționa dimpotrivă, ca un lubrifiant, atâta era omul acesta de încântător prin sinceritatea și loialitatea lui”, cum spune Alexandru Paleologu în
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
implicarea lor în proces, el a încheiat spunând cu voce răspicată că nu a acceptat și nu va accepta niciodată sistemul de coercițiune și de represiune al comunismului”, ceea ce i-a adus pe „procuror și judecători într-o iritare paroxistică”. Amintirile lui Teodor Enescu și alte șase mărturii despre Dinu Pillat se pot regăsi pe acest CD apărut recent în îngrijirea Ancăi Mateescu, împreună cu șapte mici texte citite la radio de Dinu Pillat între 1967 și 1970; pentru a accentua, probabil
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
Ancăi Mateescu, împreună cu șapte mici texte citite la radio de Dinu Pillat între 1967 și 1970; pentru a accentua, probabil, așezarea lui Dinu Pillat sub zodia nefericită a romanului care a fost pretextul hăituirii sale, discul este intitulat Așteptând ceasul amintirilor. Cum se poate vedea, sfârșitul anilor șaizeci permite revenirea în viața publică a foștilor deținuți „politici” (Dinu Pillat este reintegrat la Institutul de Literatură al Academiei, alături de alți colegi, precum Cornelia Ștefănescu și Ov.Papadima, publică volume, vorbește la radio
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
febrile, deja vulnerate de drama războiului, dar decise să nu abdice în fața sorții: toți au trecut prin închisori, au făcut față unor condiții care nu se pot reconstitui decât fragmentar din documentele procesului (în volumul de la Editura Vremea) și din amintirile lor, câte au apărut (și ale Corneliei Pillat despre Dinu), și apoi au revenit, cu încăpățânare, cu speranță, la opțiunea dintâi: cultura, arta, literatura, viața de familie. Nu toți au avut, din păcate prilejul să vadă și zilele mai senine
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
Nicolae Mareș La 27 aprilie 2014, Biserica Universală va marca, exact de ziua Milostivirii Divine, canonizarea Papei de fericită amintire, Ioan Paul al II-lea. Sute de milioane de credincioși din întreaga lume vor fi cu ochii ațintiți spre Piața Sfântul Petru din Roma, acolo unde Papa Francisc va oficia ceremonia de canonizare a Papei Ioan al XXIII-lea - pontiful
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]