2,924 matches
-
polizărilor formale și a selecțiilor tematice. Dacă manierismul de structură dovedește că autoarea este capabilă să își esențializeze discursul până la a fi înglobat în tipare geometrice, ornamentale, manierismul de substanță erodează din inerție locuri comune ale modernismului (jocul elementelor naturii, angoase metafizice ș.a.) ori ale tradiționalismului cu tente de religiozitate (eroism haiducesc, relația dintre națiune și apostolat). Frecvent bilingve, traducerea în engleză aparținându-i autoarei, în mai multe cărți de versuri se practică retorica oximoronică de tip concetto, în altele suporturile
ŢARANU RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
-ți coboară/ Vulcanicei plângeri...” (Îndemn). Frecvent simbolismul cedează locul unor aluzii sociale mai precise, cum ar fi în Jurnal 1941: „Cea mai de sus spânzurătoare/ Pe-al meu l-a ales dintre popoare”. Peisajul apocaliptic, sentimente precum ura, dezgustul, revolta, angoasa predomină și alcătuiesc un tablou alegoric terifiant al războiului. Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Și aici peisajul este apocaliptic, populat de strigoi, fantome
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
o perioadă pe care o trăisem eu Însumi intens, la oameni pe care Îi cunoscusem sau de care fusesem apropiat. I-am scris, subliniind ceea ce Îmi plăcuse și evitând să menționez prea multe obiecții. Nu de asta avea nevoie În angoasa pe care, se deducea, o trăia. Nu menționasem, de pildă, neîncrederea pe care mi-a insuflat-o, treptat, importanța acordată de autor „luptelor” de la Uniunea Scriitorilor sau necazurilor personale legate de plecările În străinătate. Doar nu avusesem În România ceaușistă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mircea A. Diaconu, Dinu Flămând. Poezia cetății umane, CL, 1999, 2; Cistelecan, Top ten, 145-147; Dicț. esențial, 313-315; Țintă fixă - Dinu Flămând, VTRA, 2001, 6-7 (număr special); Petraș, Panorama, 294-295; Popa, Ist. lit., II, 579-580; Tudorel Urian, Un olimpian al angoaselor, RL, 2003, 29; Mircea Iorgulescu, Echinoxiștii, „22”, 2003, 713; Dicț. analitic, IV, 155-156. A.C.
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
dramatic, revelând dezorientarea individului când Dumnezeu își întoarce fața de la el. Tonul este mereu ambiguu, jocurile de cuvinte încearcă să abată atenția de la atmosfera sumbră, disperată. Ca un menestrel pe post de clovn, autorul oscilează dureros, îndrăzneț, sensibil, acut, între angoasă și plenitudine. În Schimbarea limbii nu înseamnă Schimbarea la față! (2000), abordează o problemă extrem de subtilă: apartenența sau nonapartenența la cultura română a scriitorilor care scriu în altă limbă. Lucrarea discută două aspecte: modul în care un scriitor se situează
FROSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287101_a_288430]
-
Republica Moldova și Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trece cu pletele răsfirate prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
de film. Este distins cu Premiul pentru proză al revistei „Luceafărul” pe anul 1967. Primul său volum, Hanimore (1969), se înscrie între coordonatele mișcării onirice, aspirând să sondeze lumea din perspectiva irealului și a fantasticului. Astfel, în Catedrala, lumina determină angoasa mistică, populând trăirea cu mii de suferințe ale omenirii, experimentate în același timp și în vis. Să nu uitați vinul de Condado este descrierea și analiza visului unui deținut care își imaginează lumea din afară, iar b Mare, B mic
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
1940) aduc unele semne ale maturizării poetice, chiar dacă F. nu reușește să-și individualizeze întru totul profilul liric. Lumea e privită ca deșertăciune, iar conștientizarea propriei valori nu face decât să-l arunce pe poet în nesfârșite trăiri generatoare de angoase, structurate, din păcate, în jurul acelorași imagini convenționale, întotdeauna antitetice: apele luminoase ale oglinzii Vieții stând față în față cu reversul ei opac, Moartea. Inspirat din istoria și destinul poporului lui Israel, ciclul Ahasver, litanie și meditație cu sumbre deschideri vizionare
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
spiritul, divinul, dar și imaginea omului scindat: „un intrus se află în corpul meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale, izvorâtă din angoasa și contradicțiile lumii contemporane. Romanul Ademenirea (1995) pare să aparțină literaturii de sertar, exploatând o structură romanescă des vizitată: povestirea în povestire. Poetul, ajuns nu se știe cum în „umbra turnului Eiffel”, este un fel de confident, întâi al unui
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
Cu sufletul înfrigurat de spaima trecerii și a morții, cu spiritul tragic debusolat de lipsa oricăror repere certe, poetul vede un remediu doar în călătoria spre starea de dinaintea genezei, unitară, coerentă, esențială, neclintită și nemăsurată de timp. Cu anii, această angoasă se mai estompează, viziunea tenebroasă se mai limpezește și în următoarele volume - Integrare în vis (1967), Al acestei memorii (1984), Clepsidra tăcută (1988) - D. pare tot mai pătruns de armonia luminoasă a naturii și cosmosului, de consubstanțialitatea omului și a
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
1968) și editorial, cu volumul Tăgade, apărut în 1970. A colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. A tradus în periodice din Ana Ahmatova, Aleksandr Blok, Valeri Briusov, Evgheni Evtușenko. În versurile din prima sa carte, poetul, bântuit de angoase, proiectează un univers morbid, un univers în descompunere, unde, „de-atâta ploaie și ploaie, îți pot crește gheare și ruginește iarba în gura morților”. Ca laitmotive apar ploaia, zăpada, gerul, cu aceeași semnificație: izolarea totală. Pe bună dreptate, Mircea Scarlat
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
viitorul postuman imaginat de autor, nu aduce cu el fericirea. Neo-omul este o ființă ataraxică, Înstrainata de ceea ce se cunoaște prin conceptul de pasiune, cu praguri de durere și rezistență mai ridicate, a cărei moarte nu provoacă nici un fel de angoasă, atîta vreme cît destinul ei este reîncarnarea veșnică (desigur, trebuie avut grijă cu termenul de veșnicie, nici Pămîntul nu e veșnic, nici sistemul solar dar, În fine, la scară umană, timpul cosmic este infinit). Persistă În neo-uman o nostalgie a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la stabilirea unei valori a sinelui liber convertibilă, poartă măcar iluzia unei astfel de valori, pînă la capăt. Dintotdeauna, realizarea de sine fie că vorbim de un om, de o comunitate religioasă sau națională a presupus agonia (luptă, dar și angoasă, În grecește). Apetitele naturale au fost mereu satisfăcute, pînă de curînd, prin diverse forme de violență. Societatea occidentală a Închis, de la o vreme, mai toate căile de descărcare a libidoului, cvadrilînd spațiul locuibil și locuit, Întronînd un "cîine" al democrației
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lor anterioare, bolnavi. Ceea ce era diagnosticat În anii 1930-50 ca boală metafizică, ori măcar „umană”, dar investită de o valoare transcendentală subiacentă, acum devine ceva nenumit, un fel de „petits maux” epileptice, aleatorii, bruște, sau nici măcar atît: presentimente, jene, scurte angoase Înghesuite Într-un cotlon de conștiință. Boli psihice, am spune, dar e prea mult: manifestarea unor urme, consecințele psiho-fiziologice ale unei absențe: doar o muscă - prea puțin pentru a fi ceva. Singur, protagonistul romanului minimalist, avatar al celui existențialist, reîncepe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înșel, dă-mi timp, ca-ntotdeauna / Să pot cădea, vreau iarăși înălțime. / Să m-ofilesc, cer iarăși prospețime. // Eu, lanțuri iar, și iarăși Tu - cununa. Tu - iarăși adevărul, eu - minciuna.” Sunt numeroase expresiile aforistice care sintetizează starea de contradicție și angoasă, transpusă în vers. În Israel, C. este receptat mai ales pentru poemele sale inspirate din realitatea istorică și politică imediată, scrise pe un ton pamfletar și deschis angajat (pe care nu le-a selecționat pentru antologiile publicate în țara noastră
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
Conformismul social-politic e mult atenuat. Convingătoare sunt, și aici, tentele de prospețime, viziunea contemplativ-baladescă, crochiurile elementelor de faună și floră, peisajele animate de foșnetul sălbăticiunilor sau vibrând de fiorul legendei. Condiție emoțională a feminității, iubirea - senină sau umbrită de vagi angoase - oferă materie unor poeme în care sentimentele de dragoste sunt iscodite cu discreție și oarecare complicație. În general, observația peisagistică e încărcată de lirism, iar introspecția e susținută cu recuzită de peisaj. SCRIERI: Primejdii lirice, Iași, 1973; Cartea anotimpurilor, București
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
puțin tolerat, și-a pus o amprentă adâncă asupra operei sale în întregul ei”. Poemele lui românești pot fi aproximate cu dificultate prin recursul la referințe din spațiul modernismului autohton. Puternicul lor caracter de stranietate, amorsat într-un spațiu al angoasei, în care logica sensibilității comune se frânge și se retrage pentru a lăsa loc inciziilor metaforice în carnea unui existent nesigur și terifiant, nu este epuizabil prin invocarea experiențelor suprarealiste care își trăiesc în perioada imediat postbelică o a doua
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
Marea). Aici C. se apropie uneori de paroxismul din câteva poeme ale lui Emil Botta, de la care pare să vină și alternarea solemnului și a colocvialului, a lamentoului cu imprecația sau accesele de umor negru, macabru. Circumscrisă, în fond, aceleiași angoase zguduitoare este și lirica iubirii ce se destramă, din ciclul Tei tăiat, reluată, amplificată și rafinată într-o expresie personală în volumele Plopi fără soț și A treia noapte după răstignire, unde câteva laitmotive sunt turnate în tiparul colindelor. Efectul
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
Scriitorilor Români. Debutul lui este găzduit în 1925 de revista „Gândirea”, fiind vorba de poezia Singur, ce va apărea și în placheta Adânc împietrit, din 1932. C. este un poet, chiar dacă unul în proces de autodefinire, cu trăiri entuziaste, cu angoase și incertitudini pe care le analizează detașat, consecință probabilă a structurii sale de om de știință. Din orice vers răzbate temperamentul violent al unui om mândru, bătăios, adesea cu o atitudine sfidătoare, de respingere a divinului. Chiar din titlu se
CIOCALTEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
construiește o lume coerentă care se dezvoltă de la un roman la altul, după ce s-a revelat publicului în nuvele. Cititorul nu are niciodată impresia arbitrariului, atât de prezentă este, ca și în coșmaruri, impresia de realitate. Tatăl trucat dezvolta o angoasă profundă și personală, capabilă să provoace teroarea plecând de la tema, banală în epocă, a invaziei extratereștrilor. Mai târziu, Dick va respinge ideea, abordând tema simulacrelor pentru a demonstra că lumea pe care credem că o cunoaștem și în care credem
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și biotehnologiile ne înghit și ne transformă cotidianul, așteptând instaurarea unor societăți născute din folosirea nanotehnologiilor. Aceste texte nu sunt deci pur și simplu ludice; ele încearcă să confere o imagine, pentru a oferi un sens, întrebărilor noastre, curiozităților și angoaselor noastre în fața acelor frământări care sunt deopotrivă tangibile și impalpabile. Iată semnele că am intrat, fără să ne-o fi dorit cu orice preț, în lumea tehnoculturii. Acel hard science fiction anterior se situa în spațiul și ideologia revoluției industriale
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Alien. Mutantul se aseamănă cu extraterestrul prin apariția imprevizibilă, dar iese din interiorul speciei umane, ca un monstru. 4.2. Mutanții din SF Această figură nouă permite SF-ului să exploreze zone diferite, ambigue ale raportării oamenilor la alteritate, la angoasele stârnite de ea și la metaforele pe care ea le generează sau le reactualizează. Vom distinge mutanții nativi și creațiile umane. Mutanții pot fi, după caz, monștri sau supraoameni, pe plan fizic sau prin puterile lor. Percepția oamenilor despre ei
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Tipul de poveste cel mai des agreat de SF, abordând raporturile dintre oameni și mutanți, trimite la dificila coexistență, în societățile noastre, cu cei care nu se încadrează în "normă". Pe oameni, mai ales pe occidentali, îi cuprinde o mare angoasă la gândul că ar putea să nu mai existe ca specie ori civilizație, ba chiar să fie depășiți pe calea evoluției de ființe rezultate din propriul lor genom. În cazul acesta, mutanții pot fi reprezentați ca homines superiori, care, miloși
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
construiește astfel, în mod necugetat, o imagine pe care o arată celuilalt "sălbaticul", "colonizatul", pretinsul "sub- om", imigrantul venit din sud sau individul pe care norma îl condamnă din cauza orientărilor sale sexuale. Mai mult decât în fața extraterestrului, diferit prin esență, angoasa și teama sunt cu atât mai puternice cu cât mutantul este apropiat fizic de omul "normal". SF-ul nu se mulțumește așadar să reformuleze diferit vechi probleme antropologice; figurile pe care le aduce în scenă și cărora le exploatează potențialitățile
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
mass-media, care face de prea multe ori, un veritabil cult pentru divertismentul facil și senzaționalul oripilant, expune publicul unor infuzii nesfârșite de orori, violențe și dramatisme de tot felul. Este și motivul pentru care trăim neîncetat într-o baie de angoasă. Invocând același autor, vom observa că această formă de intervenție își începe cariera în anul 1983, prin J. Mitchell, care a inițiat un asemenea demers pentru uzul personalului de la ambulanță, utilizând termenul critical incident stress debriefing (CISD). Ulterior, adresabilitatea strategiei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]