11,096 matches
-
publicată pe la 415, fără ca autorul, ocupat acum cu alte lucruri, să mai aibă timp să unifice părțile scrise mai tîrziu cu cele precedente. Foarte interesantă este interpretarea vieții primilor oameni în paradisul terestru, acest lucru permițîndu-i lui Augustin să exprime anticipat anumite convingeri asupra cărora avea să insiste ulterior, în perioada polemicii contra pelagienilor: semnificația concupiscenței, străină vieții angelice dinainte de păcat, grație căreia Adam și Eva, în paradis, ar fi dus o viață pur rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culturale, în special cu Orientul. De aici ariditatea care marchează în mod clar, în ciuda unor tentative recente de reevaluare, geniul organizatoric și taxonomic al lui Isidor. însă, pe de altă parte, capacitatea sa de a ordona și de a clasifica anticipează acele summae medievale, iar cultura sa e mult mai vastă și mai rafinată în comparație cu modestele dovezi lăsate de cei care l-au precedat, inclusiv de Martin de Braga, care trebuise să-și adapteze omiletica pentru un public ignorant și se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
preciza: "S-a renunțat la titulatura generală, falnică și infatuată, de Opere, adoptîndu-se una mai apropiată de obiect, Scrieri, drept ceea ce sunt. Opera, Creația, Măiestria sunt cuvinte care sperie munca și sfiala, monumentele, utilizate pentru mîngîierea minusculelor vanități, o arvună anticipată la statuie". Își propunea să fie o ediție definitivă după modelul celor din anii treizeci apărute la Editura Fundației Regale pentru literatură și artă. Ani de zile, pînă la moartea marelui poet (1967), redactorul Gh. Pienescu aducea textele dactilografiate de
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
a scopului urmărit, de preocuparea de a găsi în performanță soluții care sa corespunda realizării acestuia. Pentru a acționa în acest sens, procesul de instruire trebuie astfel organizat, încât să favorizeze dezvoltarea inițiativei, spiritului de observație, a capacității de a anticipa și generaliza. Jocul de fotbal favorizează dezvoltarea acestor procese și, în mod deosebit, a creativității, inițiativei și a capacitații de anticipare și decizie, deoarece participanții sunt obligați să aplice ceea ce cunosc în condiții mereu noi, reacționând spontan și găsind soluții
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
a scopului urmărit, de preocuparea de a găsi în performanță soluții care sa corespunda realizării acestuia. Pentru a acționa în acest sens, procesul de instruire trebuie astfel organizat, încât să favorizeze dezvoltarea inițiativei, spiritului de observație, a capacității de a anticipa și generaliza, lucruri care nu sunt realizabile fără a cunoaște principalele caracteristici ale jocului de fotbal școlar. Particularitățile predării jocului de fotbal în învățământul primar (clasele I - IV) Scopul unității de curs: Prezentarea principalelor particularități ale predării jocului de fotbal
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
scepticismul față de valoarea spirituală a literaturii în ansamblul ei, atitudine care poate fi regăsită în multe texte contestatare ale epocii. De fapt, unele idei conturate clar în scrierile lui I. de după 1950, cele care i-au adus recunoașterea internațională, sunt anticipate în literatura sa din anii ’30. Semnalând publicarea în germană a unei ediții de opere ale lui I., un reputat istoric al teatrului modern, W.D. Lange, îl numea pe dramaturg „un călător solitar”. Ceea ce era exact, în sensul că
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
o va crea mai târziu. Unele fără o legătură evidentă între ele. De pildă, realitatea unei lumi copleșite de proliferarea, necontenita aglomerare a obiectelor ce invadează spațiul, paralizând și anihilând făptura umană (ca în Les Chaises și în Amédée), e anticipată de cea din Elegii pentru ființe mici. Jucăriile din „țara de carton și vată”, venind - așa cum le identifică Ion Vartic - din „zona teatrului de marionete”, anunță dezolantul destin al personajelor - marionete sufocate, ca blajinul personaj din Le Nouveau locataire, de
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
fără profesor, scrisă în românește (după mărturia dramaturgului, a fost elaborată în 1943, înaintea pieselor în franceză). Necunoscută - prin firea lucrurilor - criticii străine, piesa este judecată, de cele mai multe ori, de comentatorii români în relație cu La Cantatrice chauve, căreia îi anticipează, e adevărat, nu numai unele efecte scenice, dar și viziunea parodică aplicată teatrului tradițional european. Poate că această piesă, singura scrisă în românește de I., ar avea dreptul să fie privită nu numai ca o punte de legătură între perioada
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
personaj „existențialist prin excelență”, el reprezintă creația unui romancier ce se distanțează de obiectul narației, ca și de sine însuși, prin stilul de o „ironie diamantină” al unui „pasionat glacial”, al unui „ironist tragic”. Eseista consideră că viziunile lui Musil anticipează fenomene psihice care își vor găsi expresia romanescă în scrieri precum Greața lui Sartre și Străinul lui Camus. Protagonistul romanului ce l-a impus pe Musil în literatura universală e un „om fără însușiri” pentru că „refuzând limitarea, nu poate alege
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
episcopatului, au același scop: să creeze concurență episcopatului pe cale de constituire. Iată, foarte pe scurt, cadrul istoric și teologic în care trebuie plasate cele câteva trimiteri la anticriști (foarte puternice, este adevărat), făcute de Ciprian. Anticristologia sa, esențial ecleziologică, o anticipează pe cea a lui Augustin, așa cum apare ea în al III‑lea tratat al Comentariului la Epistola întâi a lui Ioan. Silogismul lui Ciprian cuprinde următoarele trei etape: - „Există un singur Dumnezeu, un singur Cristos, o singură Biserică, un singur
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea înălțimilor nemuritoare”. Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeților Cercului Literar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de artă poetică - e transcendere a „umanei făpturi” sau a „omeneștilor ape”, o „sete mai mare, mai pură”, care „ne arde, ne
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
obsesie străbate, ascendent, Țara de foc (1943), amplă compunere scrisă în prozodie tradițională, apărută în colecția revistei „Meșterul Manole”. Poemul, o căutare a înălțimilor inaccesibile, „nu e conceput plastic, ci creat muzical-contrapunctic” (Ovidiu Papadima), folosind cu virtuozitate și eficiență laitmotivul, anticipând tehnica și chiar temele lui Ștefan Aug. Doinaș: „- Străine, ce vezi peste ape? / Afară tu singur nu sta, / Ci vino de noi mai aproape. Străinul nimic nu zicea”. Versurile din ciclul Elegii pentru Ardeal sunt tot niște laude, închinate de
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
în Franța către sfârșitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă; denumirea i-a fost dată în 1886 de Jean Moréas. Mișcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacție la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile unei societăți care, prin fetișizarea bunurilor
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
de dragoste dintre Alexandru și soția lui, Nora, este absorbit de romanul politic, iar îndoielile lui Alexandru privitoare la Nora și la trecutul ei trimit la personaje camilpetresciene. Pentru romanul Jocul (1984) critica avansează calificativul de realism magic (Constantin Crișan), anticipându-l pe acela din Vameșul ploilor (1987), caracterizat de onirorealism (Nicolae Bârna) sau de onirosimil (Adrian Dinu Rachieru). În Jocul vechiul motiv „viața e vis”, aplicat cu finețe intelectuală, constituie nucleul structurii romanești și determină nota acesteia. În compensație, personajele
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
a menține echilibrul dintre ele și către care aceasta tinde permanent. Așa cum vom arăta mai departe, latura morală este puntea prin care sfera psihologică tinde să se Întâlnească și să se unească cu sfera spirituală. Orice individ simte și acționează, anticipează și răspunde În relațiile sale cu ceilalți tocmai datorită naturii sale bipolare, psiho-morale. În orice acțiune, mobilurile sunt psihologice, pe când motivele sunt morale. Ele sunt inseparabile În starea de normalitate, iar disocierea lor, sau anularea dimensiunii morale, creează condițiile unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrucât nimeni nu-și poate planifica viața, nu poate ști ce și cum va fi, ce o va favoriza, ce o va amenința, ce schimbări pot surveni, când, cum și În ce fel. Nu putem cunoaște destinul, după cum nu putem anticipa din punct de vedere practic, cunoașterea Însăși a vieții, ca desfășurare a evenimentelor. Acestea vor fi cunoscute numai după ce se Împlinesc. Singurul mod În care putem anticipa felul În care se va desfășura viața ar fi compararea ei cu un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
când, cum și În ce fel. Nu putem cunoaște destinul, după cum nu putem anticipa din punct de vedere practic, cunoașterea Însăși a vieții, ca desfășurare a evenimentelor. Acestea vor fi cunoscute numai după ce se Împlinesc. Singurul mod În care putem anticipa felul În care se va desfășura viața ar fi compararea ei cu un model teoretic de referință, cu etape de desfășurare, cu posibilități și riscuri. Omul nu se poate opune, decât În foarte mică măsură, cursului propriei sale vieți. El
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o Întâlnesc și totuși va trebui să o fac, În virtutea unor obligații care-mi sunt impuse.' Acestea scot În evidență faptul că Întâlnirea, deși spuneam că este un contact exterior, are totuși un anumit substrat sufletesc și moral, care o anticipează. Acesta este legat de preferințele mele pentru anumite persoane sau mai exact pentru un anumit tip sau model uman pe care doresc să-l văd incarnat, prezentificat Într-o anumită persoană. Eu aștept această Întâlnire, o doresc, mai mult chiar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o parte, de instinctul de conservare, ca trăsătură Înnăscută, funciară, a ființei mele, iar pe de altă parte, este legată de nivelul meu de educație, de instruire și cultură, care-mi conferă capacitatea de a evalua situațiile vieții, de a anticipa atitudinile celorlalte persoane față de mine, acțiunile lor posibile, imediate sau la distanță. Considerată din această perspectivă, evitarea nu este numai o autoconservare, ci și atitudinea morală de prudență, de rezervă, pe care trebuie s-o adopt În raport cu tipul de situații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ipostază de Janus bifrons este specifică Eului și face ca acesta să realizeze „sinteza temporală” a existenței persoanei respective În planul conștiinței ei. Având o situație specială, la limita de demarcație Între trecut și viitor, Eul care reflectă trecutul și anticipează viitorul va dezvolta atitudini specific diferențiate față de aceste două etape ale vieții persoanei pe care o reprezintă. Acestea vor fi manifestate, În primul rând, prin sentimente sufletești și morale. Trecutul, cu evenimentele sale, Încarcă persoana. Aceasta interiorizează evenimentele trăite și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un preț scăzut. Am procedat astfel pe de o parte datorită sfaturilor prietenilor mei, iar pe de altă parte, potrivit propriei mele convingeri, Încredințat fiind că o asemenea proastă guvernare nu ar fi putut dura prea mult; Încercam atunci să anticipez ce avea să aducă viitorul. Nici măcar o clipă nu m-am Îndoit că la momentul oportun vor aduce În Lahore, ca trofeu, capul ministrului și al răului său sfetnic; supoziția mea s-a dovedit a fi Întemeiată. Fanaticii akali (nemuritori
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
le-a convenit să audă această declarație care implica faptul că fachirul era un débauché șdesfrânatț 242. Cu toate acestea, au fost Înaintate mai multe plângeri, pe baza cărora Ranjit Singh a intenționat să-l alunge din Lahore. Haridas a anticipat intenția, fugind cu o katrany (femeie dintr-o castă indiană) În munți, unde a murit și a fost Îngropat după obiceiul țării. Fuga lui cu această femeie poate servi ca o mărturie (În contradicție cu alte declarații) că nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aplicării remediilor, schimbărilor de aer”, cf. Laignel-Lavastine și Vinchon, „La médecine en Perse au XVIIe siècle”, op. cit., p. 616, conchizând că rolul astrologului este (Încă) egal cu cel al medicului (p. 621). 15. E demn de observat că aici Honigberger anticipează tocmai dezvoltarea indiană ulterioară a acestor două științe, sistemul său medical derivând parțial din homeopatie, În timp ce astrologia e puternic ancorată În culturile Indiei timp de câteva milenii. Un pasaj din A.L. Basham, ACultural History of India (Oxford, 20004) arată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Arion Roșu menționează numărul de 125.000 pentru personalul homeopat din India anilor 1980, cf. „Aperçu de l’histoire de la médecine indienne”, Annals of the Sergiu Al-George Institute IV-V (1995-1996) ș2002ț, p. 104 (sinteză citată mai departe ca Aperçu), anticipat de „Aperçu de la médecine traditionnelle indienne”, Cahiers de Laboratoires Mérieux de Lyon, 1990 (rezumatul unui curs la Faculté de médecine de Paris VI), și un articol cu același titlu În Tribune médicale din martie 1991. Pentru influența medicinei grecești, cele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de unde și numele bolii. 74. Joseph Wolff (1792-1862) - misionar anglican cu un curaj puțin obișnuit chiar și În această epocă de călători neînfricați, care a predicat (motiv pentru care a fost arestat) În unele dintre marile orașe ale Islamului. 75. Anticipăm importantele referințe la Wolff printr-un scurt portret al său, care are câteva apropieri de biografia lui Honigberger. Una dintre ele provine din caracterizarea similară pe care le-o face Bernard Le Calloc’h În studiul menționat și În nota
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]