9,963 matches
-
în care se vedea metalul rece al unui încărcător. S-a așezat comod, plin de importanță, pe scaunul împins politicos de Gabriel, după care a vorbit și mai plin de el: - Am venit cu necazu’ băiatului acesta, ăl mare, a apăsat el pe cuvinte, făcând o pauză pentru a le da un plus de greutate, în timp ce își plimba privirea pe fețele lor rămase ca încremenite la auzul celor spuse... Mă gândesc eu că n-o să vă bucurați, dar trebuie să-mi
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
morală fiind sentimentul unei solidarități, o armonie pe care o simți, uneori o cauți; ea este măcar simpatia, dacă nu dragostea socială; ea este dragostea de țară care trebuie să ne înstăpânească inimile. Pot dormi liniștiți oamenii necinstiți? Nu îi apasă greul păcatului? Să ajungi un om serios și cinstit, trebuie în primul rând să fii călăuzit de principii și valori. Cinstea nu este o vocație, dar este o opțiune dobândită prin educație, prin voință; defectele de caracter se pot corecta
CINSTEA – FLOARE RARĂ, MULT CĂUTATĂ, MULT DORITĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357861_a_359190]
-
întocmai cum a fost rânduită, fără nici o abatere, chiar cu prețul vieții noastre. Finalitatea celor impuse de Dumnezeu este venirea lui Mesia pe pământ, care se va naște în sânul poporului nostru și de aceea este o răspundere uriașă care apasă asupra noastră, însă este și o mare onoare care se face poporului nostru. De aceea trebuie să recunosc un singur fapt, și anume acela că nu pot spune încă cine este acest Iisus din Nazaret, însă pot spune ce nu
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
de bună credință, dar ea, când și-a dat seama că este o sarcină și încă mare, a început un consult mai ceva ca la vite. Cu o mână pur și simplu strângea și apăsa uterul, iar cu cealaltă, mă apăsa cu forță pe abdomen. Nu am rezistat, era să leșin de durere și i-am spus: -Ce fel de consult e acesta, că doar nu sunt vită? După care m-a lăsat și mi-a răspuns că mai are o
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
podoabe dăruite de Dumnezeu acestui popor”. Azi, când și eu sunt bunic, trăiesc bucuria sufletescă pe care și bunica o simțea, dar îi înțeleg acum și temerile, grijile din vremea aceea, de după război și apoi din anii când poporul era apăsat pe grumaz de cizma roșie a comuniștilor. Dar să revin la timpul când eram elev. Învățătorul a rămas surprins de răspunsul meu. M-a invitat să stau jos și, din teamă, m-a certat blând, spunându-mi să uit acea
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
Adevăr - căci aceasta este adevărata veselie și libertate -: De ce nu v-ați gândit la Mine deloc? Este, fără îndoială, în mod logic, că așa va fi suna această întrebare. Și mă tem că vom răspunde foarte greu. Noi, ortodocșii, nu apăsăm pe pedala cunoașterii atât de mult, cât neapărat pe trăire, pe această formare interioară a noastră, de smerenie, pentru ca să fim scriși și noi sus, în cartea cea mare. Și omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adevărat
PRO MEMORIA – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357835_a_359164]
-
Acasa > Versuri > Iubire > RONDELUL ÎNCURAJĂRII DRAGOSTEI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 534 din 17 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Fie-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! Nu mai plânge la-ntristare, Nici la greul ce te-apasă! Doar iubirea-i alinare Și-ți face viața frumoasă... Fie-ți ochii-n lăcrimare Doar din dragoste duioasă! Și de-ar fi oricât de mare Răul lumii nu-i angoasă Când iubirea-i sărbătoare Pururea victorioasă! Fie-ți ochii-n
RONDELUL ÎNCURAJĂRII DRAGOSTEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358318_a_359647]
-
încheie un an cu șampanie, pocnitori și artificii ... de la un timp bucuriile au devenit ca timpul: trec repede. tot așa se încheie un ciclu de 4 ani în care trebuie să votăm ... simțim doar schimbarea în noi, amețiți de promisiuni, apăsați de nevoi, nu mai avem timp să tragem linie și să ne contabilizăm realizările. cum a trecut viața? ne întrebăm când ajungem să încheiem socotelile cu ea. ce tristețe ne apasă când visele ne-au fost înăbușite de timp! o
REFLECŢIE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358328_a_359657]
-
votăm ... simțim doar schimbarea în noi, amețiți de promisiuni, apăsați de nevoi, nu mai avem timp să tragem linie și să ne contabilizăm realizările. cum a trecut viața? ne întrebăm când ajungem să încheiem socotelile cu ea. ce tristețe ne apasă când visele ne-au fost înăbușite de timp! o, Doamne, și câte mai aveam de făcut, de învățat! să nu uităm să ne hrănim sufletul cu frumos și să ne bucurăm de viață; să știm să deschidem ochii și la
REFLECŢIE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358328_a_359657]
-
lasă fantomele să apară: „Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare” (Sonet). În liniștea serii „adâncii”, substantivizarea adjectivului este voită și nu întâmplătoare, omul devine umbră a fiindului său, iar pământul își schimbă culoarea, negrul confundându-se cu noaptea care apasă grea, ca plumbul, destinele pierdute în visele ce, cândva, au mai fost visate însă puține trecute în fapta materială a existenței fiindului. Eul este viața din idei ce se zbate ca un muribund între ceea ce știe și ceea ce se pierde
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
le vede continuu în descompunere. Pentru Bacovia negru înseamnă pământul, spațiul provizoriu de observație pentru că adevărata lui meditație are loc în încăperile umede ale dedesubtului teluric: „Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / O grea mizantropie” (Ego), ce altceva decât singurătatea străfunzimilor, de unde vocile răgușite ale celor trecuți într-o altă stare de existență, așteaptă rânduirea spre celest. Apocalipsa apare ca o ars poetica încă din poezia sa de geniu „Plumb”, pentru că el
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
cînd a sunat celularul, l-a apucat plină de sine cu mîna dreaptă și stînga și-a încleștat-o pe volan. Era Gabriela. Disperată. Plînsă. Cu vocea sugrumată de emoție! Vino repede, s-a întîmplat o nenoricire. Și Adelina a apăsat pe accelerație, nervoasă. Doamne, ce s-o mai fi întîmplat? Inginerul Marcu fusese arestat de poliție cu mandat pentru douăzeci și patru de ore. Cîțiva dintre muncitorii din subordinea lui furaseră o tonă de cupru. Cu camionul. Și el aprobase ieșirea mașinii
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
playing hard Cu străzi, grădini și parcuri și glas de copilași We remember we were young, memories of working hard Revocând tinerețea, și prietenii și casa We remember everything we used to do ... Inima-mi bate tare și dorul mă apasă... George ROCA: Frumos poem! L-am citit în totalitate în carte. În el se regăseșeste sufletul și simțămintele dumneavoastră... dorul de casă, de locurile natale! Pentru înțelesul cititorilor noștri care nu cunosc limba engleză mi-am permis să fac printre
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
diametru, dintr-un material plastic dur, transparent și luminat în interior cu o lumină roșie pâlpâitoare, reprezentând simbolic Pământul Interior, pe care era scris cu alb “ Pământul Gol “, adus special de Doamnele de bine la congres. Cu mâna dreaptă, femeia apăsă obiectul rotund, încercându-i parcă rezistența, apoi, printr-o mișcare sigură de acrobație, încălecă sfera, puse mâinile pe genunchi, își îndreptă coloană și cu o privirea pătrunzătoare și tăioasă ca un laser scrută pentru câteva clipe întreaga asistență. Rămasă așa
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
oamenilor. Să ne amintim de celebra epopee Mahapharata, unde chiar Ei îi cer zeiței Ganga și mamei noastre primordiale, Diana Sancta Potentisima: „O, Ganga, (n.n: sau: O, Gaia! O, Geea! O, Diana, Sancta Potentisima! ) blestemul grozav al marelui sfânt apasă asupra noastră. Fii milostivă cu noi: îmbracă haină omenească, naște-ne și ucide-ne apoi numaidecât în sfintele tale valuri, ca să putem scăpa cât mai curând de chinul de-a fi muritori.” Și zeița Ganga (care între timp a intrat
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
continua iluzie că dansatorii pot zbura în aer. Costumele dansatorilor lungi, de culoare neagră, cu volane ca niște aripi par a avea rolul de a ajuta - ușura zborul dar și de a îngreuna aterizarea care se face totuși, precum ai apăsa surdina unui pian. Par niște lilieci - mamifere zburătoare ale căror aripi sunt de fapt niște mâini. Este o luptă între libertate și lanțul cu care este omul pironit. Am avut, pentru o clipă, senzația că văd bărci ancorate la mal
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
a “căzut” în Munții Tatra). Părinții săvârșiseră ceea ce, atunci, era socotit o “mezalianță” (acesta este titlul primului capitol); “nu se cădea”, spuneau rudele: mama, nemțoaică, tatăl, român. Copilul crește cu nostalgia protecției paterne, într-o atmosferă tensionată de consecințele războiului, apăsată de precaritate, datorată multiplelor evenimente și schimbări, și în cvasi-absența mamei, care muncea din greu cu ziua pe la alții. În acest climat apăsător, dar care urma încă normal cursul obișnuit al cutumelor rurale, apare un semnal, un câine, nu se
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
Am luat cartea și i-am dus-o pustnicului. A primit cartea și a plecat în pustie. În pustie a stat două luni, apoi a plecat și a venit la chilia mea și mi-a spus: - Știi, avvo Ioane, mă apasă gândul că am luat în dar cartea. - Nu te frământa degeaba, i-am spus eu; avva Petru este bogat și bun și-i face plăcere s-o primești în dar. - Totuși nu mă simt linisitit, a spus iarăși pustnicul, până ce
LIVADA DUHOVNICEASCA (44) de ION UNTARU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357535_a_358864]
-
depășindu-te pe tine însuți, ca în final să ajungi tot un om depășit. Concursul de schi cu săritură de pe trambulina, din Alpii austrieci, abia începea. Toată lumea avea costum de schi indiferent dacă era concurent sau spectator. Frigul nu-i apasă de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febră așteptării creștea pe masura ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
depășindu-te pe tine însuți, ca în final să ajungi tot un om depășit.Concursul de schi cu săritură de pe trambulina, din Alpii austrieci, abia începea. Toată lumea avea costum de schi indiferent dacă era concurent sau spectator. Frigul nu-i apasă de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febră așteptării creștea pe masura ce timpul se îngrămădea.Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
ceva” și tot caută și caută. Au uitat demult că au înlăuntrul lor ceea ce caută: steluța din inimioară. Acolo sunt stocate gândurile lor frumoase, de iubire, gânduri care nu se pot vedea până când oamenii nu emit un „bip”, așa cum ai apăsa pe butonul unei telecomenzi. Toți pământenii suntem „călători” și avem o steluță ascunsă în piept și am venit cu „invitație”atrași de undele gândurilor, „numai de iubire”, chiar dacă unii nu mai găsesc când ajung aici, câteodată nici una. Atunci... e „nașpa
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
pe Elena. Porțile de fier forjat ale locuinței lui Teo erau încuiate. Mioara a smțit o strângere de inimă,iar discuții interminabile, amenințări și cuvinte dezagreabile. În atâția ani de căsnicie se săturase de ele, chiar nu le mai suporta. Apăsă avocatul pe sonerie, după câteva minute Sergiu ieși val-vârtej din casă. In urma lui apăru și Teo cu o geantă mare burdujită. Și, cum nu se putea să scape așa cu una cu două, ascultă încântata perorația lui... - Cred că
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
ce-i zicem toți - ACASĂ. ACASĂ se rosti întâi în Eden Apoi, cu oamenii odată, Mlădiță de cuvânt crescu în semen Și-ACASĂ prinse-n lume roadă. De-aceea-ți ies în suflet flori de Rai Când dor adânc de Mamă te apasă, Când ești departe-n luna mai De raza magică de-ACASĂ. Referință Bibliografică: ACASĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 472, Anul II, 16 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ACASĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357677_a_359006]
-
grădină liliacul!” Ferestrele-s curate și-i casa primenită Un coș cu ouă roșii așteaptă-n colțul mesei Mușcata-i înflorită, zâmbind, cârciumăresei Îi cade-o frunză-n glastra de doruri năpădită. De Paște-i gata totul, dar dorul o apasă Și-așterne lin privirea spre zări, căci știe bine... Suntem departe, mamă, mereu gândim la tine Noi te purtăm în inimi, venim la anu'-acasă! Te-mbracă mândru, mamă, cu sufletul curat Du-te să iei Lumină și pentru toți
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
o dimensiune în alta. Prin timpul durerii sale înăbușă, în singurătatea obscură, strigările eului și lasă în noapte umbrele palide să-și depene prin acțiunile lor amintirile din viața ce au dus-o: „O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era” (Umbra), și nu se vede în viața lumii de ziuă. Inițiat și parcurgător al unei dimensiuni ce nu era cea pe care profanul o observa, ci sesizabilă doar eului elevat, poetul
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]