89,637 matches
-
românească în colecția "Biblioteca Polirom". Romanul O casă la capătul lumii a fost, la rîndul său, ecranizat, într-un film foarte bine primit de critică, film care, probabil, va rula și la noi, iar traducerea cărții e în curs de apariție în aceeași valoroasă colecție "Biblioteca Polirom", coordonată de Denisa Comănescu. Dacă Orele s-au depănat în jurul iremediabilei singurătăți a trei femei de factură Doamna Dalloway, în romanul de față singurătatea, ineluctabila singurătate, e întruchipată de doi tineri, prieteni intimi din
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
primul punct al intervenției sale, reprezentanții MCC și ai MEC, secretarii de stat Ioan Onisei și Adrian Gorun, au fost invitați să răspundă, ținînd seama de recomandarea de la Întîlnirile...din februarie, de-a mări subvențiile pentru achiziții, pe seama celor pentru apariții. Ioan Onisei a precizat că MCC răspunde doar de Biblioteca Națională, rețeaua bibliotecilor școlare și universitare fiind subordonată MEC, iar a celor teritoriale Administrației Publice Locale. MCC are, însă, dreptul legal de-a cumpăra cărți pentru bibliotecile publice. Proiectele ministerului
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
a corpului care servește drept ecran de proiecție. În Ray, există personaje secundare care au loc să se dezvolte. În filmul lui Scorsese, doar personajul lui Cate Blanchett are ceva spațiu de manevră, restul sunt doar - împrumut termenul anglo-saxon - "camee", apariții episodice, nu personaje secundare, ci crochiuri. Întrebarea care se impune este: chiar ai nevoie de actori de talia lui Jude Law sau a lui Willem Defoe pentru astfel de roluri? Sau, paradoxal, un film biografic poate fi un vehicul pentru
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
că e doar o mașină care reproduce, fără să înțeleagă. în acest gest simplu, în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat tot universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
care nu ne-o putem permite? Nicidecum. Chiar și în zona săracă a culturii, banii se duc, cu nemiluita, pe tot soiul de "acțiuni" îndoielnice. Și atunci? Nu se dorește? Probabil: la Craiova, de pildă, oricând se găsesc fonduri pentru apariția unei noi publicații (vezi "Lamura"), dar pentru centenara "Ramuri", care se bucură de recunoaștere în lumea intelectuală - nu. Sau nu se știe cum? Probabil și asta. Am avut prilejul să fac parte efemer din comisia care a stabilit subvențiile acordate
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
națională: de la tradiționalele "România literară" și "Vatra", să zicem, și până la noile "Observatorul cultural" și "Dilema veche" sau "Suplimentul de cultură". Cu o formulare nu tocmai reușită aș spune că există douăzeci-treizeci de reviste literare de "importanță strategică", a căror apariție e inacceptabil să fie lăsată la voia întâmplării.
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
anilor �60 ai secolului trecut. Dimensiunea cosmică a luptei lui Oedipe cu destinul, a relației cu Sfinxul este demitizată și coborâtă la nivelul spațiului convențional, aproape de derizoriu, așa cum nu au imaginat-o George Enescu și libretistul său, Edmond Fleg. Sfinxul - apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor �40 - se străduie a-l devora la propriu pe eroul dramei tăvălindu-l într-un acces de furie și de sexualitate; iar aceasta după ce
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
a covârșit sala de peste o mie de locuri a teatrului; a fost, în fond, cel de al optulea spectacol al seriei dedicate operei enesciene. Date fiind semnificațiile, consistența artistică, dat fiind ecoul european al acestuia, evenimentul poate fi comparat cu apariția cu ani în urmă a ediței discografice realizate de dirijorul Lawrence Foster la conducerea formațiilor Operei din Monte-Carlo și în compania unei ilustre echipe de soliști; poate fi comparat cu realizarea mai recentă a coproducției susținute de cele două mari
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
cu varietatea discursului, cu energia retoricii. Libera circulație între tonul aulic și cel direct, familiar poate fi și unicul filon spre festinul postmodernismului, cu textualism sau ba. Critica, și mai cu seamă aceea practicată de poeți a salutat cu vigoare apariția fiecăruia dintre cele opt volume de versuri apărute ale dlui Gabriel Chifu, de trei ori deținătorul Premiului Uniunii Scriitorilor - două numai în decursul anului 2004. Mediatizat de Ștefan Augustin Doinaș ("atâtea și atâtea imagini cu totul noi"), de Gheorghe Grigurcu
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
sfera mondială a domeniului imaginii, icoana nu reprezintă un tip de imagine printre altele, sau alături de altele, ci, parafrazându-l pe Schmemann și celebra sa sentință dată creștinismului, este însuși capătul imaginii. Vocația ei profetică o face ca, încă de la apariția ei, să nu fi fost vreodată contemporană cu nici un tip, curent sau perioadă de artă care s-au succedat în timp. Nu aparține nici măcar Evului Mediu care a proslăvit-o inegalabil. Iată de ce orice instanță muzeală o va expune inadecvat
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
a proslăvit-o inegalabil. Iată de ce orice instanță muzeală o va expune inadecvat. Fiind capătul imaginii, icoana poate răspunde axiologic nu numai de arta actuală, ci de întreg parcursul istoriei imaginii, inclusiv de acelea care o preced sau îi vestesc apariția. Însă alianța posibilă dintre prestigiul icoanei, plasat onorific și referențial, și cadrul unei instituții muzeale poate selecta și cântări cu mult mai exact și mai puțin riscat cota de creativitate a uneia sau alteia dintre doctrinele estetice. Acest tandem poate
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
prin simplul fapt că la originea tainică a acesteia se află o cu totul altă instanță decât ideologia. Ca și icoana, capodopera nu este numai neideologică, ci esențialmente anti-ideologică. Proximitatea oricărei ideologii estetice o amenință mortal, o anulează, îi împiedică apariția. Iată de ce și fără a exagera, se poate spune că actualele versiuni masiv ideologizante ale instituțiilor muzeale dedicate stocării artei contemporane exhibă o îngrijorătoare penurie de capodopere. În pofida stocărilor abundente, să recunoaștem că astăzi am ajuns să avem de a
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
Alex. Ștefănescu Secretul succesului Fiecare nouă apariție a revistei APOSTROF reprezintă un nou episod din viața culturală a țării. Acolo, în Clujul atât de îndepărtat de București, Marta Petreu s-a instalat decis, încă de acum cincisprezece ani, când a înființat revista, în mijlocul evenimentelor literaturii române, ceea ce
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
o inventivitate care ar stârni și invidia lui Poe. Stilizarea vizuală e deci mai subtilă decât în Amélie. Apare montajul de fotografii, artificii în colțul ecranului, e drept, mai explicite decât cele ale lui Greenaway. Și-au făcut în schimb apariția efectele speciale, cu toate că ai senzația că Jeunet jonglează cu ele de ceva ani buni. De altfel, aceasta e surpriza cea mai plăcută pe care o rezervă regizorul/co-scenaristul: scenele de război. Sunt nu doar avizate din punct de vedere istoric
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
aveau să lucreze la un scenariu care să continue povestea cinematografică plină de succes a Cîinelui Andaluz, mica societate urma să petreacă o scurtă vacanță în sătucul de pe malul mării. În vederea întîlnirii cu Gala, Dali își pregătește cu sîrg o apariție ieșită din comun (scena este descrisă în autobiografia Viața secretă a lui Salvador Dali). Preparativele dau măsura renumelui de care se bucura Gala, iar osteneala lui Dali nu rămîne nerăsplătită. Muza nu se sperie nici de costumația, nici de mirosul
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
credea că cine se căsătorește cu Alma este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
dincolo de conjuncturile și presiunile politice, de piețele culturale, modele intelectuale etc. Textul rămîne: simplu, clar, transmițînd energia inconfundabilă a inteligenței veritabile. Sînt studii publicate între 1957 și 2003, dar chiar cele mai vechi nu par învechite; dimpotrivă, raportate la contextul apariției lor, frapează prin modernitate. Pornind de la datele tradiționale ale dialectologiei, Magdalena Vulpe s-a ocupat de limba vorbită, sociolingvistică, dialog, domenii care urmau să devină tot mai actuale, mai "la modă". Recitind aceste texte, îți dai seama că Magdalena Vulpe
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
iar celălalt la actul scrisului literar, care e intelectual și individual."( p.27) Savuroase, analizate cu finețe, sunt și portretele unora dintre doamnele care frecventau cenaclul Sburătorul, decupate din Memoriile criticului. Portretul Soranei Gurian sau acela al lui Bebs Delavrancea (apariție "mică, miniaturală, cu un cap mare, plin de zulufi, cu ochi franci") întrețin impresia că în cartea Elenei Zaharia Filipaș, scriitoarele-personaje sunt cel puțin la fel de interesante ca personajele de hârtie, prelungindu-și cumva existența dincolo de paginile cărților. Un alt capitol
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
tratarea ei aproape cinematografică. Vocea lui, atît cît a lăsat să se audă la avanpremieră - unde cîntăreții nu sînt obligați, conform contractelor, să cînte la justa disponobilitate - m-a tulburat. Ca și cea a mezzosopranei din Riga, Elina GaranČa. O apariție elegantă, fermă, de ținută. Se pare că acest personaj o lansează pe piața contractelor mari. Care continuă pentru álvarez. Am avut șansa să văd o echipă tînără, de mari profesioniști, de creatori pasionați, disciplinați, fascinați de ideile regizorului Andrei Șerban
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
din Sibiu. Dar dincolo de prezența personajului, profund, spectaculos și, de multe ori, incomod, Eugenia Iftodi rămîne un pictor cu totul special, un arhitect al formei eroice și, simultan, un caligraf al existențelor suave. Textul de mai jos, scris cu prilejul apariției albumului Chipuri și locuri, înceracă să surprindă tocmai fizionomia artistică a unui om care, cel puțin în ultimile decenii, își baricadase esența de plastician în spatele unei complexe și, de multe ori, vehemente retorici intelectuale. Trăind de multă vreme într-o
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
la Editura Univers enciclopedic. E o realizare considerabilă, o victorie culturală ce merită o atenție specială. Anul trecut am prezentat, elogios sau critic, câteva dintre aceste ediții. Până la sfârșitul anului 2004 au apărut 58 de volume, printre cele mai recente apariții fiind: primele patru volume din publicistica lui Tudor Arghezi, așezată în ordine cronologică; două volume care cuprind romanele lui G. Călinescu; volumul V (povești și teatru) din seria Slavici; primele volume dintr-o nouă ediție Macedonski. Ceea ce constituie o plăcută
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
Balzac, Dostoievski, Tolstoi, Proust, Camus, Hemingway, și cine doriți, au versiuni cinematografice mai bune sau mai proaste, apreciate sau contestate de public și de criticii de specialitate. Există însă și cazuri - e drept, mult mai rare - în care filmul precedă apariția romanului omonim. Singurul exemplu românesc ce îmi vine în minte, în acest domeniu al transpunerii literare a unui film, este publicarea romanului Prea tîrziu, de Răsvan Popescu, la destulă vreme după ce filmul lui Lucian Pintilie a făcut săli pline în
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
culoare locală; într-un roman ea nu mai are însă nici un haz, mai ales după ce ai văzut ambele filme). La cîțiva ani distanță, Răsvan Popescu reia într-un fel acest procedeu de transformare a unui scenariu într-un roman, după apariția filmului. Chiar dacă filmul Femeia visurilor nu a fost proiectat încă în cinematografe, regizorul său, Dan Pița, explică circumstanțele în care a apărut romanul: "Cu timpul, scenariul a devenit roman, adică literatură influențată de imagini filmice, de universul și psihologia cinematografului
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
propus-o" lumii. La niște ani distanță, Theodor Adorno se va întreba, continuînd, parcă, aceeași discuție, ce rost mai are metafizica după Auschwitz. Sigur că, de la Eliot încolo, s-a "aflat" că nu se mai poate scrie la fel după apariția unui scriitor mare, sau "interesant" într-o anume privință, și nici nu se mai poate judeca ca pînă la el tot ce s-a scris înaintea lui. Cum să nu te preocupe, atunci, ce efecte literare are un eveniment care
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Ion Simuț În programul său expansiv, întru totul lăudabil, de promovare a literaturii române, Editura Polirom a deschis o linie și pentru valorile clasice ale romanului, prin colecția "Canon", inițiată în 2004. Prima apariție a fost o selecție din povestirile sadoveniene. A doua alegere s-a oprit la Rusoaica lui Gib I. Mihăescu, datând din 1933, cel mai strălucit an al romanului românesc. Bucurându-se de șase ediții până în 1943, deci timp de un
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]