11,066 matches
-
Observase că lichiorul și căldura șemineului începuseră să-și facă efectul asupra tinerei. În fața ușii deschise, o luă de după umeri și o strânse la piept, fără ca aceasta să se opună. Cum fata nu-i ajungea decât până la umeri, bărbatul se aplecă și o sărută pe creștetul capului, aproape părintește. Gabriellé, care avea mâna în mâna lui, o strânse ușor, cu plăcere, ca o acceptare, privindu-l insistent în ochi. Intră imediat în baie, închizând ușa după ea. Aici trona o oglindă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
cameră. Se întoarse cu dezinvoltură spre gazdă și cu nonșalanța vârstei și a efectului băuturii suverană peste mintea sa, se adresă din prag: - Ce zici, Narcis, nu-mi dai niciun pupic de rămas bun? Condurache, surprins de tupeul fetei, se aplecă să o sărute pe obraz, numai că Gabriellé îl cuprinse cu mâna de după gât, îl trase spre ea și ridicându-se pe vârfuri, îl sărută pasional, cum nu o mai făcuse cu nimeni până atunci, lăsându-l perplex pe Condurache
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
l-a sărutat pe obraji și la îmbățișat cu mult dor, spunând că pe ea o cheamă Ana. La următorul a început să plângă, în timp ce fața îi râdea de bucurie. Când a ajuns la un coleg de lângă mine s-a aplecat și i-a sărutat picioarele, neputând să se oprească din plâns. - De ce plângi măicuță? - A întrebat-o el mirat, încercând să o ridice de la picioarele lui, jenat de această situație. - De fericire, dragul mamii, că aștept de ani buni să
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]
-
Buzele ei groase se deschid ca o insectă gata să decoleze. Perișorii de pe brațe fac drepți. Nu mai aude tropăitul cailor care se pierd pe șosea. -Ce, ce? Este tot ce poate să murmure. Iar profilul ei grec perfect se apleacă precum o crenguță de vișin într-un borcan cu murături. Referință Bibliografică: Cu autobuzul / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Zavati Gardner : Toate Drepturile Rezervate
CU AUTOBUZUL de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350440_a_351769]
-
tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
pentru a scrie cele mai frumoase cărți ale creștinătății. Și am căzut în genunchi în fața icoanei, sărutând-o cu smerenie. - Acum sunt pregătit să le scriu, Maică Sfântă, Împărăteasa lumii. Arată-mi minunile creștinești ale acestei lumi. Stăteam cu fruntea aplecată asupra icoanei, neîndrăznind să mă uit la chipul Ei, rușinat că n-am recunoscut-o. Am simțit cum mâna ei iese din icoană și se așează pe creștetul meu. M-a mângâiat pe păr așa cum mă mângâia pe vremuri bunicul
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
tot pasul se vede : în bazaruri, la Knesseth și Templul zdrobit; Irozi pretutindeni în loc de mireasă; v-ați izgonit Salvatorul, Un Mire ce-și plânge aleasa, părinți ce-au respins pețitorul... Te-ar fi înălțat înspre ceruri ; ai ales să te-apleci la pământ, De-ai mai putea repara stricăciunea, popor iubitor de mormânt! Ai două Golgote și rituri mulțime și sfeșnic și steme cu lei Dar nu-L ai pe Prințul iubirii de lume, de neamuri și de evrei. Ce soartă
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
minunat volum și pe care v-o redăm în cele ce urmează: “Mamă!/ Ce vis frumos am avut aseară!/ Se făcea că poporul român era demn/Voievozii circulau nestingheriți prin istoria noastră./ Iar dacă vreun străin cu suflet hain/ Se apleca spre inima unui copil/ Ca să i-o otrăvească/ Repede cobora de pe cruce un martir/ Și-l săruta pe frunte/redându-I lumina cea dintâi./ Ce vis frumos am avut, mamă!/ Se făcea că poporul român era demn.” Prin urmare, eu
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
hi, ai ho, suntem pitici cașto ... de ce scrii, mă întreabă o pisică, mă latră un câine, eu iubesc patrupedele, nu cunosc răutatea. Am văzut un om scriind pe patul de moarte, ca un soldat în tranșee, am văzut un copac aplecându-se pentru a mângâia, cu ramurile sale un pictor. În aer, pe pământ, sub ape există ritmuri și metafore de care noi habar nu avem. Un cântec se poate naște și dintr-o înfrângere. În lumina fulgerului se văd guri
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
pot fi mâncate. Mănânci până nu mai poți și tot ai mai mânca, pentru că nu prea țin de foame. Florile de salcâm le plac și albinelor. Am un unchi, fratele mai mare al tătucăi, care e prisăcar. Stă toată ziulica aplecat peste stupi ca un călugăr în mătăniile lui. Când mă mai duc pe la el, îmi dă să mănânc miere. E atât de dulce, că mai mult de două linguri nu pot mânca. De aceea îi cer faguri, da nu-mi
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
l-a școală, a încercat să-l lămurească noul nostru prieten. - A, so, da la voi acolo la Moldau nu este școală? - Ba este, se mai dezghețase Culiță. Da nu din asta. - A, so, repetase înțelegând moșu Klesch și se aplecase să-și scarpine pe spate câinele lățos. Când îl auzise prima dată, la cererea nepotului său, imitând o pasăre, moșu Klesch se oprise din scărpinatul câinelui și rămăsese cu ochii pironiți în gol. - Asta fost un Stieglitz! remarcase imediat bătrânul
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină se-apleacă și-ți bea ceașca de cafea! * Suav, îți zice "Bună dimineața!" și-un univers a-ncremenit privind iar tu, îți spui cât de frumoasă-i viața și te trezești fără să vrei zâmbind! * de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografică: De dragoste
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
Nicolae Sabău este nu numai cunoscutul și apreciatul artist vocal de muzică populară ci și un pasionat culegător de folclor, de melodii și texte în prelungirea cărora își așează propriul suflet.” ( Ion Burnar ); „Laudă ție, Nicolae Sabău, că te-ai aplecat și asupra spiritualității unor oameni ce se zbat cu întunericul subpământean creând ei înșiși una din cele mai frumoase comori ale poporului român - folclorul mineresc.” ( Pamfil Bilțiu ); „Trebuie neapărat spus că Nicolae Sabău crede în durata cântecului ales. Îl apără
ARTICOL DE GELU DRAGOȘ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348554_a_349883]
-
cu barba albă, împovărat de ani, de boli, dureri și suferințe, așteptând pe patul de spital o salvare mântuitoare. În aceste momente de așteptare, iată că se apropie o femeie zâmbitoare, cu fața senină, luminoasă și plină de viață. S-apleacă la urechea bătrânului și îi șoptește: dă-mi mânuța, tati! Într-adevăr, putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia este o valoare umană. Iată cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui om; să reușească să
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
răspundeam eu ridicând mâinile în sus, semn că odată ce îmi făcusem plinul, nu mai aveam chiar nici o dorință. Când aveam parte de unt cu mămăligă, ni se atrăgea în mod special atenția să nu ne lăcomim ca să nu ni se aplece. În zilele de sărbătoare mă mai trimiteau la prăvălie să cumpăr vin, de regulă o jumătate de litru. Vin roșu, aproape negru, sânge de iepure că unde cădea, rămânea pată. Negustorii mergeau să se aprovizioneze, treaba lor unde, vizitau crama
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
concluzie ajunsesem când tocmai recunoscusem o melodie de cu totul altă factură. Violoncelista dădea viață cântecului israelian „Țara noastră mică”. Am rămas să ascult, nu atât melodia îndrăgită de toată țara, ci jalea ce izvora din interpretarea ei. M-am aplecat spre cutie, am încurcat niște cuvinte între mulțumesc și pardon, cu intenția să dispar cât mai repede din acel perimetru. În ziua următoare, când am trecut pe Dizengoff în același loc, am traversat pe celălalt trotuar, prevăzătoare să nu mă
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
a mii de credincioși. Cei paralizați care zeci de ani fuseseră imobilizați se ridicau din scaunele cu rotile și le împingeau. Cei care aveu cârje le fluturau în aer ,alții care nu putuseră să-și miște mâinile sau picioarele se aplecau, fugeau. Se auzeau strigate: ,,am fost vindecat!”,, acum văd!”. Unii care nu au umbat de ani de zile sau poate niciodată plângeau de bucurie alții săreau de fericire, era o atmosferă cerească. În spatele a tot ce desfășura fusese multă suferință
IMPREUNA LUCRATORI CU IMPARATUL IMPARATILOR – FAMILIA SEMAN LIGIA SI TIBI de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348635_a_349964]
-
eu mai am puțină treabă, o să mănânc pe drum, după ce-l ducem pe Bobocel”. Ajunsă la aceste amintiri, Florica văzu cum adus de un val, plutea spre ea un trandafir galben. Floarea părea să valseze în ritmul valurilor. Florica se aplecă, întră doi pași în apă să prindă trandafirul. Îl scutură de apă. Contemplându-l, se gândea la Andrei și se întreba dacă era cu adevărat gelos în dragostea ce i-o purta? Apoi se întreba despre sine, unde și cu
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
fi viața ta”. Oare de ce nu-i dădusem lui Andrei să citească din înțelepciunile lui Dalai Lama? s-a întrebat Florica și, cu ambele brațe, își îmbrățișă genunchii legănându-și corpul ca-n anii copilăriei. Apoi, peste genunchii îmbrățișați își aplecă capul obosit. „Și totuși nu există religie mai mare ca adevărul”, rosti Florica, de parcă discuta cu Andrei. Celularul suna în poșetă... Șoșana o vestea că o așteaptă afară, la ieșire, și-o roagă să vină să le ia. ---------------------------------------------------------------------------------- * Din volumul
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
fost așternute pe pagini nesfârșite. Pe nimeni nu va emoționa confesiunile scrise, oricâtă curiozitate ar stârni cuiva. Străini de situații, de vremi, de legăturile care au dăinuit între mine și titularii epistolelor, chiar de va stârni cuiva interesul să se aplece peste acele rânduri, nu va putea cuprinde focul care a întreținut prieteniile noastre. La picioarele mele se ridica un morman de file rupte, risipite, vieți autentice mărturisite în scris și traversate în perioade diferite. Oameni așezați la scris în momente
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
lipsită de apărare, baba Leanca mai apucă să îl vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia și își dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea. Închid ochii și se lungește pe linoleum. Ghiță se apleacă asupra ei, o zgâlțâie și îi dă cu blândețe câteva palme: O stropește cu apă doar, doar și-o reveni. Nimic! - Te-am prins în flagrant pe viu și acum tot dumneata faci fițe? Dacă nu te trezești, te duc
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
inamicii mei numărul 1 insomnia mea cotidiană uneltele mele somnambule Hălăduiesc pe muchia dintre noapte și zi Domnule ministru permiteți Să-mi las poemele la garderobă Se poate domnule judecător Acesta-i sufletul certificatul meu de bună purtare Să mă aplec Să nu care cumva să iau înainte firmamentul Păi cerul e pălăria mea de zi Și n-am niciun motiv să mi-o ridic Scuzați expresia Dumnezeu Mai greșesc și eu Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică
EREZIA PROFESORULUI DE LIMBA ROMÂNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349286_a_350615]
-
una și aceeași atârnare, rătăcesc ignorând frontierele și determinările? N-aș putea să vă spun foarte exact, dar s-a întâmplat în sfârșit să sparg acea carapace de unde și mister care mă țineau captivă, când s-a întâmplat să-mi aplec chipul peste chipul adormit al bărbatului iubit, dureros de real și mai adevărat ca niciodată. Ore în șirîl priveam cum doarme. Întins pe spate, mâna stângă lipită de trupul relaxat, dreapta îndoită deasupra capului, cu degetele răsfirate pe pernă. Întotdeauna
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
însă, n-am fost atât de aproape de el parcă știind că va fi ultima noapte, niciodată veghindu-i somnul ghemuită lângă umărul lui. A trecut un timp, nu s-a schimbat nimic și mi-am spus că trebuie să mă aplec să-i sorb respirația, s-o unesc cu a mea și să pătrund în visul lui, eu care nu pot exista decât prin efortul imaginației sale. Eram foarte aproape de el, privindu-l în continuare intens, fremătând în adâncurile mele, de
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
eram deja în intimitatea viselor lui. Știam că îmi simțise prezența, și în clipa în care s-a răsucit din torentul somnului spre mine, când brațul lui stâng mi-a cuprins mijlocul, trăgându-mă spre el, obligându-mă să mă aplec mai mult și să mă lipesc de el, am început să tremur. Am lăsat pleoapele să-mi acopere ochii știind că era rândul lui să mă privească. Clipe măsurate prin imperceptibila apăsare a degetelor pe pielea întinsă a spatelui curbat
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]