2,765 matches
-
Este cunoscută existența unui corpus de Evanghelii, Fapte, Epistole și , care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. Înțelesul literal al termenului "apocalipsă" este acela de "ridicare a vălului", de dezvăluire. Apocalipsa este un gen literar revelator, în care descoperirea voinței divine este făcută cunoscută oamenilor fie prin intermediul viselor sau viziunilor profetice, fie prin intermediul unor mesageri cerești, cum ar fi îngerii. În general
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
cunoscută existența unui corpus de Evanghelii, Fapte, Epistole și , care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. Înțelesul literal al termenului "apocalipsă" este acela de "ridicare a vălului", de dezvăluire. Apocalipsa este un gen literar revelator, în care descoperirea voinței divine este făcută cunoscută oamenilor fie prin intermediul viselor sau viziunilor profetice, fie prin intermediul unor mesageri cerești, cum ar fi îngerii. În general autorii apocaliptici au încercat să adune și să ordoneze
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
istorice, apocrifele umplu anumite lacune și completează datele lipsă din scrierile canonice; prin aceasta ele se aseamănă cu apocrifele Vechiului Testament. Ca și acestea, ele aduc uneori mărturii referitoare la cursul unei întregi tradiții, sprijinindu-i în bună măsură supozițiile. Apocalipsele apocrife prezentate în acest corpus pot fi considerate dovezi ale modului de gândire predominant într-o epocă hotărâtoare pentru dezvoltarea creștinismului. Ele sunt importante atât din această perspectivă istorică, cât și din aceea a influenței puternice avute asupra literaturii și
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
text apocrif al "Noului Testament", atribuit Sfintei Fecioare Maria și, care a circulat în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii. Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea mai veche variantă în limba greacă - identificată în manuscris în Biblioteca Bodleiană), a fost publicat de "M. R. James" în 1893. Acesta a atribuit manuscrisul secolului al XI-lea și a emis supoziția că originalul ar
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
atribuit manuscrisul secolului al XI-lea și a emis supoziția că originalul ar aparține secolului IX. Însuși textul original, ar fi fost de fapt o compilație târzie efectuată fără îndemânare, ce a avut la bază atât "„Legendele Răpirii”" cât și "„Apocalipsa lui Pavel”" Varianta etiopiană a fost publicată în limba latină 1909 de către Chaine.. Spre diferență de manuscrisele în limba greacă, textul este aproape în întregime împrumutat din "Apocalipsa lui Pavel", fiind - în opinia lui Chaine o variantă arabă tradusă tot
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
fără îndemânare, ce a avut la bază atât "„Legendele Răpirii”" cât și "„Apocalipsa lui Pavel”" Varianta etiopiană a fost publicată în limba latină 1909 de către Chaine.. Spre diferență de manuscrisele în limba greacă, textul este aproape în întregime împrumutat din "Apocalipsa lui Pavel", fiind - în opinia lui Chaine o variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în "„Testamentul lui Avraam
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
latină 1909 de către Chaine.. Spre diferență de manuscrisele în limba greacă, textul este aproape în întregime împrumutat din "Apocalipsa lui Pavel", fiind - în opinia lui Chaine o variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în "„Testamentul lui Avraam”", cât și în "„Apocalipsa lui Pavel”", "„4 Ezdra”", "„Apocalipsa lui Baruh”", "„Apocalipsa lui Ezdra”" și "„Apocalipsa lui Zedra”".
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
în opinia lui Chaine o variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în "„Testamentul lui Avraam”", cât și în "„Apocalipsa lui Pavel”", "„4 Ezdra”", "„Apocalipsa lui Baruh”", "„Apocalipsa lui Ezdra”" și "„Apocalipsa lui Zedra”".
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în "„Testamentul lui Avraam”", cât și în "„Apocalipsa lui Pavel”", "„4 Ezdra”", "„Apocalipsa lui Baruh”", "„Apocalipsa lui Ezdra”" și "„Apocalipsa lui Zedra”".
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în "„Testamentul lui Avraam”", cât și în "„Apocalipsa lui Pavel”", "„4 Ezdra”", "„Apocalipsa lui Baruh”", "„Apocalipsa lui Ezdra”" și "„Apocalipsa lui Zedra”".
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru cei ce sunt osândiți, este regăsită atât în "„Testamentul lui Avraam”", cât și în "„Apocalipsa lui Pavel”", "„4 Ezdra”", "„Apocalipsa lui Baruh”", "„Apocalipsa lui Ezdra”" și "„Apocalipsa lui Zedra”".
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
prizonier obișnuit, fiind lipsit chiar și de apă. 4. Distracția țarului. Heinrich von Staden construiește un "lagăr de tortură", unde urmau să fie chinuiți prizonierii pentru distracția țarului. În timpul inspecției lagărului de către țar, bufonul regal Vassian citează un verset din Apocalipsă, comparând-o pe Maria Temriukovna cu o curvă din Babilon, motiv pentru care monarhul poruncește arderea lui de viu pe rug. Între timp, Filip, aflat în lanțuri la o mănăstire, primește darul de a face vindecări și previziuni. El îl
Țarul (film) () [Corola-website/Science/326236_a_327565]
-
este o carte apocrifă a Noului Testament. Textul în limba greacă al apocalipsei "Adormirea Maicii Domnului" (I, II, III) a fost tradus în diferite limbi atât din Răsărit cât și din Occident și este editat pentru prima dată de Tischendorf. Acesta datează documentul nu mai târziu de secolul al IV-lea. O carte
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
din secolul al XI-lea. Prima formă latină este editată pe baza a trei manuscrise italiene, cel mai vechi fiind din secolul al XIII-lea. A doua formă latină provine dintr-un manuscris venețian din secolul al XIV-lea. "", în "Apocalipse apocrife ale Noului Testament", Traducerea textelor și îngrijire ediție: Gheorghe Fedorovici, Monica Medeleanu, Editura Herald, Colecția Manuscris, București, 2007, ISBN 978-973-7970-62-6, pp. 117-165.
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
Newton l-a îndemnat și să manifeste mai mult interes față de cronologia și doctrina Bibliei. Newton era un om religios. Ca unul care credea cu ne-strămutare în Mileniul biblic, el a scris pe larg despre profețiile din Daniel și Apocalipsa. Totuși, aproape nici una dintre aceste scrieri nu a fost publicată în timpul vieții sale. El a respins doctrina Trinității. Dar când a sosit momentul să-și publice dovezile împotriva Trinității, „Newton a bătut în retragere, de teamă ca nu cumva concepțiile
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
realizată de Whiston. Ea a fost publicată în 1745, respectiv în al 78-lea an al vieții sale. Whiston a tradus cele patru evanghelii și Faptele apostolilor după Codex Bezae, scrisorile lui Pavel după Clermont Codex, iar celelalte cărți, inclusiv Apocalipsa, după manuscrisul din Alexandria. Lucrând atent, el nu a inclus fragmentul din 1Ioan 5:7. Whiston a ales aceste trei manuscrise grecești din antichitate, considerându-le drept cele mai bune la data aceea. Motivația evidentă a lucrărilor lui Whiston a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
1858:76), doctrina Trinității era un rod al marii apostazii. J. Loughborough a afirmat (RH 5 Nov 1861) că doctrina Trinității este contrară bunului simț, contrară Scripturii și de origine păgână, fabuloasă. Uriah Smith (1865), în faimosul său comentariu la Apocalipsa explica, după traducerea KJV la Ap 3:14 („the beginning of the creation of God”) că Christos este „prima ființă creată”. Și Smith a înțeles bine logica traducerii clasice (făcută de trinitarieni!). Vorbind despre Spiritul Sfânt (RH, 28 octombrie 1890
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
la Isus Cristos. Vezi: http://www.thestudiesinthescriptures.com/Pages/Romanian/Rom%20V5/Rom%20Vol%205%20Ch%202.htm Iar ulterior, studenții Bibliei, în cartea „Taina Împlinită” susțin că Isus este Dumnezeu Atotputernic, și că aplica în mod greșit pasajul din Apocalipsa 1:8 la Isus. În ce privește Spiritul Sfânt, Ruseell credea că este o putere, este spiritul unei persoane, și nu o persoană, observați ce spunea el în VOLUMUL V Studii în Scripturi: „În lumina Scripturilor putem înțelege că Spiritul sfânt înseamnă
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în iunie 2013. Flimul are planificate două continuări. Cartea a fost publicată de editura Trei în colecția "Epsilon". Ea a fost lansată cu două coperți diferite, una dintre ele similară formatului seriei, cealaltă conținând o reclamă a filmului "Ziua Z: Apocalipsa". Ambele versiuni au același număr de pagini și ISBN.
Războiul Z (roman) () [Corola-website/Science/329635_a_330964]
-
joacă personajul Violetta Castillo. Stoessel cântă melodia tema a seriei, lansată pe 5 aprilie 2012, si intitulată „În lumea mea”, si de asemenea, versiunea în limba italiană, intitulată „Nel mio mondo”. Pentru acest rol a câștigat un premiu pentru „Actrița Apocalipsa” în ediția din 2012 a „Kids' Choice Awards' Argentina” și a fost, de asemenea, nominalizată pentru versiunea americană, „Nickelodeon Kids' Choice Awards”, la categoria „Artista Latină Favorită”. De asemenea, a participat la programele de televiziune U-Mix. În 2011, ea a
Martina Stoessel () [Corola-website/Science/329900_a_331229]
-
1970 formația promovează ultimul album iar Vangelis lucrează pentru prima sa coloana sonoră. Pentru a menține ritmul hit-urilor, formația lansează în august 1970 piesă "Spring, Summer, Winter and Fall". Spre sfârșitul anului 1970, incep înregistrările pentru adaptarea muzicală a Apocalipsei după Ioan din Biblie, intitulată "666". Între timp, Koulouris termină stagiul militar și se alătură formației. Albumul "666" este conceput de Vangelis, cu textier extern, Costas Ferris. Muzică creată de Vangelis pentru acest album are o nuanță accentuat psihedelica spre deosebire de
Aphrodite's Child () [Corola-website/Science/327653_a_328982]
-
Turcia din zilele noastre, la 26 km de Marea Egee, pe un promontoriu din partea de nord a râului Caicus (acum Bakırçay). Orașul a devenit capitala Regatului Pergam în timpul perioadei elenistice sub conducerea dinastiei Attalide, 281-133 î.Hr.. Pergam este citat în cartea Apocalipsei ca fiind unul dintre cele șapte biserici din Asia. În prezent, siturile arheologice principale ale anticului Pergam se găsesc în nordul și vestul orașului modern Bergama. Aici a fost inventat pergamentul, a cărui denumire provine de la numele orașului. În prezent
Pergam () [Corola-website/Science/327664_a_328993]
-
viu pe Sfântul Antipa, înăuntrul unui taur în flăcări, reprezentându-l pe zeul taur Apis. În primul secol d.Hr., biserica creștina din Pergam, adăpostită în interiorul clădirii principale a Basilicii Roșii, a fost una dintre Cele Șapte Biserici descrise în Apocalipsa 2:12. Curtea interioară este în continuare susținută de către podul din Pergam, cel mai lung pod din antichitate, măsurand 193 m.
Pergam () [Corola-website/Science/327664_a_328993]
-
Albert Schweitzer a arătat că Isus a fost un profet apocaliptic, pregătindu-și neamul pentru apropiatul sfârșit al lumii. De fapt Schweitzer Îl vedea pe Isus drept un fals Mesia, a cărui etică era potrivită doar pentru scurtul timp dinaintea Apocalipsei. Mulți istorici sunt de acord că Isus a fost un profet apocaliptic, cu precădere Paula Fredriksen, Bart Ehrman și John P. Meier. E. P. Sanders îl prezintă pe Isus ca așteptând să preia funcția de „vicerege” în Împărăția lui Dumnezeu, el
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
venirea Fiului Omului pe norii cerurilor, în calitate de judecător divin, considerând că referințele biblice la Fiul Omului care suferă nu sunt autentice. Acest punct de vedere era odată cel mai popular în cercetarea nord-americană, și anume că Isus nu profețea o Apocalipsă iminentă. Istoricii asociați cu Jesus Seminar, cum ar fi John Dominic Crossan, aderă în mod obișnuit la acest punct de vedere. Ei resping ideea că Isus ar fi fost apocaliptic, afirmând că regatul prezis era deja prezent și accesibil tuturor
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]