2,761 matches
-
dar și reconciliere, înțeles care i-a apropiat de înțelepții creștini și evrei. Așa a trecut lumea arabă prin milenii, lăsând în urmă zeii tribali până l-au aflat pe El (Allah), Spiritul Suprem care să-i însoțească peste tot aprofundându-le trăirea într-un Dumnezeu deschizător de noi drumuri și șanse, de perspectivele unei vieți care să le afirme prezența în lume. Trebuiau să se stabilizeze undeva. Peninsula Arabia este ca un continent. Condițiile stabilității le ofereau extremitățile ei. Aici
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
umanismul hipocratic și galenic cu cel medieval și renascentist, într-o armonie care se oferă lumii ca soluție de salvare. Medicina se înscrie în avântul general al sec. XV și XVI. Accesul la disecție pe cadavre umane a lărgit și aprofundat cunoașterea medicală. încercările din sec. XIV ale lui Gérard de Cremona, Mondino dei Luzzi, Chauliac, Mondeville și ale altora, de a pătrunde în secretele organismului uman direct, nu prin analogie cu rezultatele disecțiilor pe animale, au făcut posibilă cunoașterea mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Erasmus de Roterdam. Spiritului reformator paracelsian i se asociază cel al medicului filosof și matematician, Cardanus (Girolamo Cardano, 1501 - 1576). El este considerat unul din marii savanți ai Renașterii căruia i se datorează rezolvarea ecuațiilor de gradul 3. în 1560, aprofundând studiul urechii, detectează percepția osoasă a sunetului și susține posibilitatea educării surdo-muților. Preocupat de natura și cauzalitatea criminalității, Cardanus conturează o concepție psihiatrică asupra acesteia, delimitând nevrozele în psihopatologia generală. În 1536, distinge erupția de tifos de alte erupții ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai bine iatro-chimia, pe care Paracelsus a încercat să o desprindă de alchimie, care împreună cu iatro- fizica și iatro-mecanica pun în lumină sisteme medicale care restrâng manifestările fiziologice și patologice la fenomene chimice, fizice, mecanice (iatros = medic). Secolele următoare vor aprofunda și extinde speculația, ca și experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști ai Renașterii și ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
completă), tradusă în latină cu titlul De Continens, ca și în cărțile sale farmaceutice, mijloace din orizontul universal al cunoștințelor sale medicale și proceduri alchimice, adică substanțe chimice ca extracte vegetale. În sec. al XII-lea chimiștii și medicii arabi aprofundează procedurile practicate de Geber și Al Razi, realizează sarea de amoniac, alaunul, salpetru, acizii sulfuric, nitric, clorhidric, deci acizii minerali și unii acizi organici. Toate aceste produse au implicații în farmacopee, în prepararea sticlei, ceramicii, faianței, țesăturilor, coloranților, parfumurilor, dezinfectanților
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei face și medicul, fiziologul și poetul, de asemenea englez, Erasmus Darwin (1751 - 1802), recomandând extractul în cardiopatii hidropice. Chimia acestei plante va fi aprofundată în secolul următor. Chimia secolului lucrează cu acizi, baze, săruri, pe care le descoperă rând pe rând: 1702, acidul bazic; 1792, alcoolul absolut; se folosesc uleiuri analgezice și se prepară unguente, tonice, coliruri, soluții uleioase, prafuri etc. În 1773, Ronelle
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-se meteoric în anvergura celui pe treptele căruia destinul îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon și Paris, unde ajunge colaboratorul și prietenul vestitului anatomist și chirurg Pierre Desault. Face disecții în spitale, cercetează cadavre în cimitire, aprofundează studiul și are pasiunea cunoașterii profunde, complete. Elogiază chirurgia ca pe o bază esențială a oricărei cunoștințe medicale. Spirit excepțional, Bichat, amenințat de tuberculoză forțează timpul, își concentrează disponibilitățile și își uimește contemporanii publicând doar în 4 ani: Traité des
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aflându-se într un continuu schimb de cunoștințe și experiență cu medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și pasiunea pentru experiment. Rolul fiziologiei și patologiei ia amploare. Etiologia bolilor este aprofundată. Simptomatologia devine ghid în cunoașterea leziunilor anatomo-patologice. Toată experiența marilor clinicieni de oricând este fructificată, aprofundată, grație noilor condiții și competențe. Coeziunea fiziologie- patologie într-un tot funcțional este dublată de metodologia anatomo-clinică, edificată pe observația directă și pe experiment
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
țară, pasionat de studiu și cercetare în clinică, Bretonneau dobândește o bogată experiență, mai ales în febra tifoidă și difterie. La 37 de ani își ia doctoratul în medicină. În spitalele din Tours și Paris practică și chirurgia, face autopsii, aprofundează anginele maligne și publică Traité de la diphtérie. Doi din elevii săi și-au impus numele peste ani: Trousseau și Velpeau care, la rândul lor, vor deveni mari clinicieni și creatori de școală. Încă din prima jumătate a secolului, crește numărul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Scrie despre acțiunea stricninei, extrasă din plante exotice de Pelletier și Caventou (1818) ca și asupra emetinei, extrasă din planta ipeca. Magendie dezvoltă farmacologia experimentală, demonstrând că absența (carența) unor substanțe din organism creează dezechilibre generatoare de boli. Face studii aprofundate asupra sistemului nervos, acordă importanța dorită de Paracelsus, chimiei ca bază a fiziologiei. Prin adversitatea sa față de empirism și de speculațiile medicale fanteziste ale unor înaintași, Magendie se înscrie între creatorii medicinei moderne, dincolo de exagerările sale. Dacă în sec. XVIII
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în bulbul rahidian, rolul lichidului cefalo-rahidian ale rădăcinilor nervoase posterioare și anterioare ale măduvei, la care se adăugă și studiile englezului Charles Bell (m. 1842). Investigația clinică extinde dialogul de la bolnav la mediul său social. Se inspectează ambientul domestic, se aprofundează ancheta socială. În clinică se stabilesc simptomele prin metodele de cercetare obiectivă: palpație, percuție, ascultație directă și mediată (stetoscop), se analizează gama reflexelor, reacțiilor la diverși stimuli, a sechelelor și recidivelor, a traumelor cu efect în comportamente. Se afirmă neurosemiologi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
simulate histerice și paralitice autentice. Neurologia își perfectează metoda de investigație diferențiind tulburările de sensibilitate și cele de motilitate. Charcot, Parkinson, Romberg ș.a. descriu tulburări de echilibru și tonus, Ogle se ocupă de agrafie (1867), Exner de dislexii (1881); se aprofundează studiul paraliziilor oculo- motorii, se pătrunde tot mai mult în misterele sistemului nervos. Secolul XIX unește tradiția observației exterioare cu cea endoscopică. Lampa electrică miniaturizată de Edison (1878) face loc endoscopiei: Max Nitze realizează cistoscopul, atât de necesar urologilor, americanul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
profesor de fiziologie în New York, predă și la Dublin și Glasgow până în 1861, lucrând apoi în spitalul de epileptici și paralitici din Londra. își îmbogățește experiența de profesor, practician și cercetător, situându-se definitiv în Franța, ajunsă patria medicinei moderne. Aprofundează fiziopatologia nervoasă, publicând lucrări despre nervii vasomotori, sistemul vago-simpatic, asupra dinamicii constricțiilor și dilatării vaselor periferice, completându-l pe Cl. Bernard. Se afirmă ca specialist în studiul măduvei coloanei vertebrale, stabilind un sindrom care-i poartă numele (1855). Mai studiază
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sec. XIX apar catedre de anatomie patologică la Wuzburg și Berlin. Chiar Cl. Bernard publică în 1859 Cours de pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (18711878). Tratatul Die Cellularpathologie (1858) îi aduce un strălucit renume. Aprofundând studiul celulei el afirmă diversitatea lor care este de fapt diversitatea țesuturilor. Dezechilibrul celular este dezordinea tisulară, organică. Omne ovum ab ovo (Harvey) devine omne cellula ab cellula. Virchow se ocupă de îmbolnăvirea țesuturilor și cu aceasta, el se sincronizează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Studiul funcțiilor cerebrale, a localizării lor, s-a intensificat în sec. XIX și unii dintre cei mai mari neurologi își continuă activitatea în sec. XX. Așa sunt: Jean Marie Charcot (1867 - 1936) elevul neuropatologului Duchenne de Boulogne și cel care aprofundează localizările medulare, scleroza în plăci, afecțiunile cortexului, ale trunchiului cerebral, nervilor, mușchilor periferici, isteriei dar și crizele hepatice, reumatismele cronice (poliartrite, artroze degenerative etc.) devenind una din personalitățile complexe ale medicinei franceze și creierul școlii de la Salpétrière; Pierre Janet (1859
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
al cursurilor lui Charcot, făuritor de școală și de elevi care se vor distanța de magistru, devenind celebri prin originalitatea lor corectivă a freudismului: Alfred Adler (1870 - 1937) și Carl Gustav Jung (1875 - 1961). Freud teoretizează psihanaliza, devenind autorul ei; aprofundează isteria și, din 1896 se distanțează de concepțiile și metodele psihologiei și ale psihiatriei tradiționale. După concepția sa, la originea tulburărilor nevrotice se află dorințele refulate în raport cu complexul oedipian care irump din inconștient în conștient, mascate. El credea că dincolo de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
noi reflexe în cursul vieții. școala neurologică creată de Pavlov aduce contribuții importante în explicarea fiziologiei normale și patologice a sistemului nervos. Gh. Marinescu și A. Kreindler aplică teoria reflexelor condițioonate în explicarea isteriei, nevrozelor, afaziei etc. Metodologia electrofiziologică a aprofundat cunoașterea funcțională a formațiunilor neuronale ale creierului facilitând transferul acestei complexe funcționalități în mașini, apărând astfel cibernetica și medicina cibernetică, aparatură medicală electronică, ordinatoarele medicale etc. MEDICINA ROMÂNEASCĂ FONDATORI ȘI REPREZENTANȚI AI ȘCOLILOR MEDICALE DIN PRIMELE DECENII ALE SECOLULUI XX
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de continuitate, fapt ce a înlesnit înțelegerea dinamicii sistemului nervos, ca și ideea doctorului ștefan Odobleja de a transfera această complexă funcționalitate cerebrală în mașini, respectiv ideea cerebralizării mașinilor, imagine a ciberneticii. Întors în țară, de la Paris (1909), G. Marinescu, aprofundează studiul intracelular și al dinamicii fiziopatologice neuronale. Publicase la Paris, în 1909, La cellule nerveuse, cu observații detaliate, mereu actuale prin adevărul observațiilor făcute asupra reactivității degenerative și regenerative a celulelor nervoase în relația cu factorii de diverse naturi intra
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cercetător și al acțiunii patogene a dezechilibrelor metabolice. Acesta a dezvoltat fiziopatologia ieșeană denumită inițial patologie generală. Colaborator al lui C. V. McCollum beneficiar al unei burse Rockfeller abordează cercetarea pelagrei și al metabolismului nutriției. După 1933 Gr. Benetato, G. Moruzzi aprofundează cercetările în fiziologia sistemului nervos central ca și D. Danielopolu, N. Paulescu, șt. Odobleja toți continuați de I. Baciu, C. Oprescu privind stresul, adaptarea, integrarea componentelor reacției de apărare în hipotalamus. I. Baciu analizează experimental mecanismele nervoase endocrine și humorale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de parazitologie medicală. În 1904, I. Cantacuzino, ștefan Irimescu și M. Ciucă cercetează combaterea paludismului. în epidemiologia paludismului se remarcă Gh. Zotta care face cercetări în Delta Dunării, fiind numit secretar în Comisia Internațională de combatere a acestui flagel. Cercetări aprofundate de parazitologie mai fac: la Iași apoi la București V. Nitzulescu, în toxoplasmoză, C. Levaditi urmat de șt. S. Nicolau, profesori Gh. Lupașcu, Gh. Cadariu care lichidează ankilostomiaza în România. în 1962 este eradicată și malaria. Lupta continuă pe frontul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Martiriu parțial, beneficiază de o carieră politică (și, implicit, profesională) fulminantă, dar, dominat de nehotărâre și rigiditate, pierde această poziție, fiind retrogradat ca responsabil al „compartimentului sociologie de la un institut de cercetare. Într-o lume anormală, Liviu - incapabil să aprofundeze lecțiile predate de mentorul său, versatilul și experimentatul Cociuba, înotător abil în apele tulburi ale anilor ’40-’50 -, va cunoaște și eșecul familial. Apăsat de mentalitatea în care a fost format, el va alege (spre deosebire de soția sa, Aurelia) să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
a sa au constituit-o capilarele sanguine, în 1661. Aceasta a evidențiat elementul care lipsea din teoria circulației sângelui a lui William Harvey, arătând cum sunt conectate sistemele arterial și venos. Echipat cu un microscop, Malpighi a făcut primele studii aprofundate asupra măduvei spinării, rinichilor, splinei, creierului, pielii și limbii; a oferit descrieri minuțioase, unice, ale animalelor în stadiu embrionar și ale insectelor în fază larvară. Deși și-a consacrat cea mai mare parte a vieții activității de profesor la Bologna
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
cu 34 de ori mai rar decât libertate. O altă trăsătură identificată ca fiind comună celor două categorii de elevi (adolescenți și autonomi) este „inteligența”. „Puterea de decizie” a fost de asemenea identificată ca fiind o trăsătură a elevului autonom. Aprofundând analiza de conținut s-au constatat diferențe între răspunsurile băieților și cele ale fetelor. Este vorba mai mult despre particularități ale răspunsurilor celor dintâi. Astfel băieții par mai „duri” oferind răspunsuri de genul „nebun”, „rebel”, „vulgar” pentru a caracteriza elevul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
în terminologia numismatică și juridică, în denumirile calului, „dracului”); a rezolvat numeroase cazuri de etimologie populară (Glose românești în patronimice armenești din Ardeal, Contribuții onomastice, Din onomastica folclorică, Note de toponimie dobrogeană, Din toponimia românească: Abrud, Caransebeș, Lăune etc.). A aprofundat cercetarea elementelor orientale din limbă, a influențelor grecești, ungurești, a „urmelor bizantine”. A fost interesat de folclor (Cercetări de literatură populară) și de cărțile vechi, explicând termeni și grafii greșit interpretate (Pasagii obscure din Miron Costin, Contribuție la onomastica „Romanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
a prostituatelor stradale și din bordeluri. Le-am considerat meliorativ pseudocurtezane pe aceste "beneficiare" ale sexului plătit, din compasiune, întrucât își câștigă existența lor și a familiilor lor, expunându-se riscurilor de viol, boală, dispreț, prigonire, pedeapsă, crimă. Pentru a aprofunda și nuanța înțelegerea psihologică a comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane, am conturat câteva personaje din literatura universală și din literatura română pe care scriitorii le înconjoară cu înțelegere, admirație, compasiune, dar și cu ironie și dispreț. Hetairismul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]