KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

nu-i din cele săritoare, și-i bună de lapte. DĂNILĂ: Atunci, ce mai la deal, la vale! Îți convine, ia carul și fă-ncoa capra. COSTEA: Bine, mai neamule, fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se vede, e destul de mărișor. Și-i trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-i chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
o parte și zi: ce vrei să faci aici? DĂNILĂ: Da' nu vezi? CODÂRLIC: Văd, da' nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, n-avea teamă; așteaptă numai pân-oi ridica clopotnița și-oi pune toaca. CODÂRLIC: Stăi, bre, nu te-apuca de năzbâtii. Iazul, locul și pădurea de pe-aici sunt ale noastre. DĂNILĂ: I-auzi! Și voi cine sunteți? CODÂRLIC: Eu îs Codârlic cel Isteț, mai marele peste doi draci și jumătate. Și alții, mai mari și mai mici decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
trebuie, Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie? Și ce duci în spinare? CODÂRLIC: Ce duc eu în spinare îți trebuie ție. Iaca ici (pune sacul jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să ieie bănetul, și gata. DĂNILĂ: Apoi, măi Codârlic, pune-ți-ar Sarsailă pielea la saramură, de câte ori ai spus că ba asta, ba cealaltă încercare a fi cea de pe urmă, nici nu mai știu. Ia, parcă-mi vine să te-apuc de coadă și să te fac morișcă (arată cum l-ar face morișcă) iac-așa, iac-așa, și când ți-oi da drumu', să nimerești cu nasu-n jos drept unde-a fi mai cald, în străfundurile iadului. CODÂRLIC: Ba să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
numai ochi și urechi. Vreau să văd și s-aud câte-s pe lumea asta, și mai ales vreau să aflu ce-ai de gând să faci cu paralele din burduf. DĂNILĂ: Apoi dă, cumnată, mă bate gândul să m-apuc de negoț, că ucenicia mi-am făcut-o. Dumneata ce mă sfătuiești? ANISIA: Mai ales eu aș spune să te-apuci de neguțat boi, cumnate, că acolo te miști mai în voie... DĂNILĂ: Bine-mi pare și mă bucur de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ce-ai de gând să faci cu paralele din burduf. DĂNILĂ: Apoi dă, cumnată, mă bate gândul să m-apuc de negoț, că ucenicia mi-am făcut-o. Dumneata ce mă sfătuiești? ANISIA: Mai ales eu aș spune să te-apuci de neguțat boi, cumnate, că acolo te miști mai în voie... DĂNILĂ: Bine-mi pare și mă bucur de-asemenea sfat! Iară din câte vrei s-auzi, cumnată, bag samă că prima o să fie cu cântec. ISPAS: Ce tot spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți râzi de mine? GÂND: Ciudate vorbe! Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
învăț și să-l șmotresc de dimineață până seară să vezi numai ce-aș scoate dintr-însul... Nu cum s-a întâmplat mai anțărț colo, la Mărul lui Adam... MAVRICHIE: Ei, s-a-ntins un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE: Las-o pe-aceea. Dar ți-a plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE: Las-o pe-aceea. Dar ți-a plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în iarbă și rostogolit către îngrăditură? MAVRICHIE: Da, aceea a fost chiar de poveste! Că până a prins sfântul de veste să alerge la el și să-i scoată bucățica mușcată dintre dinți, acela a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Vai de steaua sfântului care l-a avut în pază...! SISOE: Ba așa i-a trebuit, părinte Mavrichie. Când ai binecredincioși în seamă va să fii cu ochii în patru, că ce știu ei, săracii? Îndata mare culeg de pe unde apucă și bagă în gură tot ce le cade la îndemână... Mie nu mi s-ar fi putut întâmpla una ca asta! Să fi avut eu câțiva în grijă... MAVRICHIE: Geaba-ți răcești gura, Sisoe, că nu capeți nici un degețel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în palmă... SISOE: Nu mi-i mie de asta... HABACUC: Atunci ce facem? Jucăm țintar, sau de ce ne-am așezat aici? Ia mută! SISOE (se gândește, apucă un bob de porumb între două degete, îl scuipă bine pe toate părțile și-l pune pe tablă la întâmplare) Ei, ce zici? HABACUC: Bre, bre, bre, da' fie, că strașnic le mai învârtești! Nimeni nu se poate pune cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mut, în cinstea sfinției tale, bobul acesta de fasole, mai mare decât celelalte și stropit cu puchi roșii. (mută) PAFNUTIE (se lasă pe vine lângă Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l mai îmbăla atâta sfinție ta, că doar n-are să prindă rădăcini acolo! SISOE: De bună seamă! (șterge bobul de poala anteriului. Mută. Habacuc dă semne de nervozitate, mută și el. Pafnutie se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nas... Cel din dreapta are nărav de dă cu piciorul... SISOE: Asta n-o mai cred. La sfinția ta de ce nu dă? PAFNUTIE (continuă să joace): Pe mine mă cunoaște. SISOE: Ia să vezi cum mă cunoaște și pe mine! (îl apucă de nas pe cel din dreapta, mișcându-i încet capul într-o parte și în alta. Îi aliniază pe toți trei. Triumfător:) Vezi că n-a dat? (Oftează, ezită, vine către cei doi sfinți) Părinte Pafnutie, împrumută-mi-i și mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
fost de când lumea. PAFNUTIE: Aceea-i altă căciulă, prooroace! HABACUC: Da' de unde? Tot aceea-i. Ascultați-mă pe mine: creștinilor nu le mai place să muncească. Așa că s-au pus pe făcut sărbători. Tot mai adaugă câte una, de câte ori îi apucă. SISOE: Drept spui, Sfinte Habacuc? HABACUC: Cum nu se poate mai drept. SISOE: Și sărbătorile acestea nou-nouțe le țin creștinii ca și pe celelalte? HABACUC: Ba încă cum! Pe cele proaspete le cinstesc binecredincioșii cu trâmbițe, cu surle și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
RADA: Iaca-ți spun. Mai întâi și-ntâi pe Lina Todiresii, care-o adusese mă-sa astă iarnă la sfinția ta să-i cetești de ducă-se pe pustii... de era să moară de tot mai pe urmă, c-au apucat-o și mai rău năbădăile... BABA SAFTA (sare și ea cu gura): Și pe Catinca lui Pavăl, care i-a intrat astă vară un șarpe-n burtă când s-a culcat sub un copac, la umbră, cu gura căscată... PITAC

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Trâmboașcă, a' de fugise mai acu' doi ani cu Ionică, feciorul lui Nastase Pârlogea din Căpățâneni... care n-a mai vrut soacră-sa s-o primească pe urmă în casă, de zicea c-a asmuțit câinii după ea și-au apucat-o cu dinții de-un picior... NIȚĂ: De care picior? BABA LUȚA: Da' cine mai ține samă? Destul c-a încolțit-o! BABA SAFTA: Păi da! Și s-a rugat de ist călugăr și moș Sandu Țurlacu, socrul lui Ilie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos să ne uităm în gura sfinției sale când mestecă. (ies toate, trag ușa dintre cele două odăi. Se așază care pe unde apucă) BABA RADA: Ilincă fato, ascultă ici cu bagare de seamă: mort-copt, trebuie să-l oprim pe sfinția sa aici, la noi! I-am strecurat eu o vorbă, dar trebuie să mă ajuți și tu cu fapta... ILINCA: Ce tot spui dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

pe niște simptome comune. Am mai spus că singura abordare potrivită pentru anii aceia ar fi cea etnopsihiatrică. Pentru a se vedea cum nebunia încheagă o națiune. Mijloacele clasice de analiză vor scăpa mereu câte ceva din vedere. Revenind, pentru că am apucat să pronunț, „de la ei“ m-a fascinat întotdeauna. Era o enigmă cine se ascunde aici sub sintagmă. Când nu mergea televizorul, cineva zicea: „Aaaa, e de la ei!“ - și asta brusc avea darul să te liniștească și să explice derapajele. Știai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la Almanahuri ale umorului sau Perpetuum comic, cum parcă se numea și nu înțelegeam ce vasăzică asta, până la Cel mai iubit dintre pământeni, carte pe care o împrumutase de la maică-mea și nu apucase s-o citească. Atunci când citea o carte scria ordonat la sfârșitul ei: „Terminat de citit pe 27.04.1979“. Imediat lângă anunțul în cauză: „Cumpărat la data de 31.07.1976“. Sau, mă rog, orice altă dată. Cel mai iubit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Eugenia Ionescu nu poate evita o contradicție, fiindcă lângă citatul de mai sus, în 1985, adaugă: „Când vorbesc sunt proastă, când scriu sunt mai puțin proastă, dar când tac sunt foarte deșteaptă (din păcate, nu pot foarte des)“. S-a apucat de scrierea caietelor cu aproximație în anul 1970. Așadar, scrierea nu poate fi considerată un jurnal consecvent, cuminte. Un fel de jurnal retrospectiv, retroactiv. Titlurile posibile cu care ne înștiințează autoarea că a cochetat sunt: Adevărul vieții mele, Singurătăți, Zbor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
mă, ce pizda mă-sii? Mai văzusem baterii din astea monobloc. Am tras de aia în sus în jos, nimic. Mă, trebuie să fie o dandana aici. Am început să caut ventilele, mă, trebuie să aibă ventile de siguranță. Mă apuc, apăs pe butoane pe acolo, facem ce facem, dăm dumul la apă. Îi arăt fi-mii pe ce să apese. Ea n-a văzut probabil pe unde umblu io acolo. Până la urmă, a făcut ea sărăcuța ce-a făcut înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
într-un bloc cu totul automat și, când plecai de acasă, apăsai pe niște butoane și oprea gazul, apa, tot, lumina, plus că intra sistemul de securitate în funcțiune. Era o cămăruță, dar pentru noi era foarte bine, că ne apuca două-trei noaptea prin centru. Cât stați? 10 zile! Când terminați, veniți să-mi dați cheile. Milo din Venus și Casa fantomelor Prima zi s-au stricat ăștia mici la stomac că au băut apă menajeră. Francezii nu beau apă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]