2,894 matches
-
în gît! blesteamă femeia. Pornesc la drum cu sacii de iută pregătiți și înjură amîndoi birjărește. Înjură tot, mamă, tată, frate, sfinți, diavoli și cam tot ce le vine la gură. Cînd ajung la iaz este întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o exagerată "dare de mînă" aveau acces la niște chestii pe care nu pot să le spun. Parșivu, spaima cuțitarilor, pistolarilor, ninjiștilor și parșivilor, a căzut lat, inert ca un tăbîltoc, în plasa drăcoaicei Rodica. Hai cu mine la Soare Apune, o ruga Ceaun cu o voce seacă, ieșită dintr-o gură uscată. Și mama? Doamne, s-o las pe mama singură, fără nimeni pe lume? Această poziție fermă l-a făcut pe Parșivu să accepte și nenorocitul de arest din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spus. În ghid scrie că există un golfuleț izolat, cam la douăzeci de minute de mers pe jos depărtare de tabăra noastră, plin cu stânci uriașe, dintre care unele seamănă cu niște animale. Ghidul spune că golful ăsta este la apus unul dintre cele mai romantice locuri din toate insulele Ciclade și mai amintește, într-un fel surprinzător de direct, că este un loc minunat pentru a face sex în aer liber. — Bine, zise Clio. Uite ce propun: luăm unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai importante de făcut. Ceea ce știm cu certitudine este că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial - încăpățânat și neîmblânzit ca întotdeauna -, Ward își găsise un post de ofițer în armată. Însă Marele Război nu semăna cu nici unul dintre războaiele trecutului. Era Brigăzii Ușoare apusese de mult, despuiată de mândria și alămurile și poemele și picturile ei. Războiul era acum industrializat, lumea întreagă era despărțită în două mari mașinării de finanțare a zilnicei zdrobiri a milioane de corpuri omenești. După cum am spus, Ward nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să intru, am văzut șase ființe ciudate ce aveau picioare de țap și bust de om, iar lângă ei erau doi oameni. Nu am avut curajul să intru, așa că am ascultat ce vorbeau: — Cum adică?! Să fac că soarele să apună mai târziu decât trebuie? Asta nu se poate, Dionysos! — Trebuie! Eu și satirii vrem să petrecem mai mult și nu pe întuneric! Te rugăm! Tu ești singura posibilitate! Apoi i-am văzut pe satiri cum dădeau din cap, asta însemna
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
al NATO nu reprezenta un semn de ostilitate la adresa lor. Din becuri curgea lumină naturală de cea mai bună calitate, mereu aceeași, ca a unei dimineți cețoase. Ea nu venea Însă de la un soare care, ca toți sorii, răsărea și apunea, schimbându-și astfel intensitatea razelor și unghiul, ci se aprindea și se stingea brusc, la ore fixe, ca și cum Creatorul ar fi avut un comutator cu ajutorul căruia despărțea ziua de noapte. Dacă priveai În sus, nu vedeai tavanul, pereții dispărând treptat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adâncul se măsoară-n înălțime; Mă-ntreb mereu, de ce numărăm anii, De ce mă simt adesea pripășit, Pe care drum nu întâlnesc dușmanii, De ce viața are un sfârșit?... De ce, din jocul zbuciumat al vieții, Cu remușcări și glasul tremurând, Când vor apune anii tinereții, Va trebui ca să plecăm pe rând?...
DE CE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83773_a_85098]
-
atâta lumină, încât Sophie nu se mai distinge și dispare fără urmă. # Tatăl lui Hans Sepp provenea din mișcarea muncitorească și a fost ucis pe treptele morții de la Mauthausen. Ca și când n‑ar fi văzut niciodată asemenea lucruri, lumina soarelui ce apune se răsfrânge strident, cu mult mai multă forță decât la răsărit, în ferestrele de pe Kochgasse. Ești nevoit să închizi ochii în fața violenței naturii. Ești orbit. Locatarii din zonă sunt obișnuiți să închidă ochii în fața multor lucruri. Peste drum se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune ca de atâtea alte ori, iar Maria Andergast cântă în duet cu cineva de care nu‑mi amintesc, că doar n‑o fi fost Attila (Paul) Hörbinger? Peter Alexander cântă în duet cu Caterina Valente. Caterina cântă cu Silvio Francesco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
singur, în sala imensă. Ridică privirea. Alături, colegul îl așteaptă, zâmbind. De multă vreme, amicul nu îl mai așteaptă după terminarea lucrului. Ora cincisprezece și unsprezece minute. Vineri. Foaia flutură pe calendar : soarele răsare la ora șapte și unsprezece minute, apune la ora șaisprezece și șase minute, luna răsare la ora cincisprezece și două minute și apune la ora cinci și douăzeci și trei de minute. Ce s-a întâmplat în vară ? Celălalt zâmbește oblic, roșește, scoate ramele aurii de pe nas
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îl mai așteaptă după terminarea lucrului. Ora cincisprezece și unsprezece minute. Vineri. Foaia flutură pe calendar : soarele răsare la ora șapte și unsprezece minute, apune la ora șaisprezece și șase minute, luna răsare la ora cincisprezece și două minute și apune la ora cinci și douăzeci și trei de minute. Ce s-a întâmplat în vară ? Celălalt zâmbește oblic, roșește, scoate ramele aurii de pe nas, regăsește vocea cuvenită : — Am să-ți spun. Își îmbracă paltoanele. Un palton gros, negru pentru domnul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ai lui Israel, ci să mergem pînă la Ghibea." 13. A mai zis slugii sale: "Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să rămînem acolo peste noapte. 14. Au mers mai departe, și apunea soarele cînd s-au apropiat de Ghibea care este a lui Beniamin. 15. S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămînă peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat, și s-a oprit în piața cetății. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
avut atâta putere ca să țină neamurile Închegate În jurul lor dacă oamenii și femeile ar fi aflat, cu toții, cuvintele. Erau prea puțini Vindecători ca să țină piept atâtor vorbe, of, of. Prima noapte m-a prins la ieșirea din munți. Soarele nu apusese Încă. Era miezul verii și copacii cei mari abia se clătinau În bătaia vântului molcom ce cobora de pe culmi. Cred că prin acei copaci se ridica apa din pământ, năpădindu-le crengile și frunzele. Mă gândeam la asta. Apa curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi zise Minos. L-am urmat. Am coborât printr-o pădurice deasă până la o apă care curgea mereu, șerpuind vijelios printre copaci și smârcuri. Minos mă duse până În apropierea unor tufe frumos mirositoare, Încărcate cu flori de culoarea soarelui ce apune la sfârșitul verii. Lângă flori: o lespede de mâl uscat, o cărămidă cum i-ar fi spus Dilc. Era cam cât mormântul unui prunc născut mort. În cărămidă erau Înfipte trei pietre ascuțite, iar peste acestea era pusă o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi zise Minos. Iată ce-au Început să facă vorbele lui Moru. Pfuuh. Și asta se Întâmpla Încă de pe atunci, când Încă prea puțini Începuseră să vorbească. 18. Au trecut multe-multe zile de când părăsisem satul lui Minos, mergând mereu spre Apus până când am dat din nou de Marea cea mare și am fost nevoiți s-o luăm spre Miazănoapte. Soarele a răsărit apoi de atâtea ori cât toate degetele mele și, după aceea, iarăși s-a făcut numai pământ așa Încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se asemuiau cu ceea clădisem eu când se născuse Unu, numai că erau mari, frumoase și pline de tot ce le făcea trebuință. Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii, nu ieșeau din case decât după ce apunea soarele. Bogăția lor cea mai jinduită era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de rouă adunate peste noapte pe piei Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
patru pietre Înfipte În ea, iar cea pe care avea s-o pună deasupra, aștepta alături, pe jumătate Îngropată În nisip. - Știi Încotro e Marea cea mare? l-am Întrebat pe N’jamo. Făcu semn că nu. Dar știi unde apune soarele? Ridică o mână și făcu un gest larg, care parcurgea cerul, afundându-se apoi Între copaci, către Apus. - Acolo, spuse. - Atunci, uite-te bine la asta, i-am arătat eu acel lucru făcut de Enkim. Când vom pleca, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care i-am văzut, n-am știut să rostesc În mintea mea de ucigaș nici cuvântul mii, nici cuvântul ani. Aveam să le aflu, la rândul meu, de la alți Vindecători. 29. Pe noul venit Îl chema Barra. - Soarele o să apună de atâtea ori, Îmi arătă el trei degete de la mâna moale până să ne prindă ei din urmă. Dacă vrei, am putea să-i Înfruntăm aici. Oamenii mei sunt câtă frunză și iarbă, iar vânătorii tăi sunt tare dibaci, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
continua drumul Într-acolo unde ți-e lăsat, iar asta am aflat-o chiar În ziua În care m-ai făcut mamă, se bucură ea. Așa a fost. Soarele, care abia dacă se mai târa pe cer, n-a mai apus În ziua aceea - s-a apropiat de marginea cea mai Îndepărtată a ghețurilor și a Înțepenit acolo pentru scurtă vreme, Înainte să urce din nou În văzduh, de parcă n-ar fi dorit să ne scape din ochi. Cât despre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și ne-au zis că gheața era bocnă și că avea să ne țină pe toți fără să crape, m-am Întors spre ceilalți doi și i-am Întrebat: - Și acum, noi Încotro o luăm, că nu mai știu unde apune soarele? Barra a spus să ținem tot timpul către locul În care soarele coborâse cel mai jos - zicea el că acolo trebuie să fi fost Apusul. Logon a zis că nu, că să ținem tot timpul aproape de Marea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Scept avea niște iscoade foarte dibace, care Îi spuneau ce și cum făcea Krog și pe unde o luase. Ajunseseră și ei pe puntea de gheață și porniseră pe drumul lung, văzuseră și ei că soarele nu mai izbutea să apună și, cu toate că nu se zărea nici o urmă a trecerii noastre, Scept continua să-și conducă vânătorii drept Înainte, fără să se abată nici Într-o parte nici În cealaltă, de parcă tot timpul ar fi știut ce cale luase Krog. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
paharele Înalte, aburite, din mîinile voastre scot un clinchet plăcut, orașul gigantic strălucește sub ochii tăi Într-o panoramă uimitoare proiectată pe cortina turnurilor presărate de stele, Împodobite cu pulberea de diamant a milioane de lumini, dincolo de care soarele a apus iar lumina roșiatică a zilei se stinge și Întinzîndu-se peste rîu - cuprins de o bucurie Înălțătoare, vezi cum trec bărci, remorchere, șlepuri, și arcuirea ca de aripă a podurilor -, s-a lăsat noaptea și acolo sînt vapoarele... sînt vapoare... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o fată din grupul nostru. Ne-am oprit o zi și la Oxford. Acolo am avut o vreme frumoasă și n-a plouat deloc. Apoi am stat o zi la Stratford-on-Avon, locul de naștere al lui Shakespeare, dar, după cum a apus domnișoara Webster, casa s-a schimbat mult față de vremea cînd locuia el acolo. În dimineața cînd m-am dus la Stratford-on-Avon, n-a plouat, dar a Început să plouă cînd ne Întorceam. A plouat aproape tot timpul cît am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și mă mir uneori că nu-mi vorbesc. Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat, care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
intacte, ba încă au devenit și mai costisitoare. Să luăm, de exemplu, una dintre cele mai controversate femei din România, Elena Udrea, care într-o publicație centrală (Libertatea), declară cu zâmbetul ei blond că are rețete secrete pe care le apune în aplicare ca să arate bine, iar asta implică aur și argint (platină nu, fiindcă e criză monșer). Ministrul Turismului de gen feminin, își menține greutatea bând ceai de slăbit, iar lupta împotriva ridurilor, o duce cu ajutorul măștilor de aur și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]