4,072 matches
-
de ani vechime.” Victor Hugo 357. „Adevărata carte este ca un năvod, cuvintele fiind ochiurile de plasă. Puțin importă natura acestor ochiuri de plasă. Ceea ce contează este prada vie pe care pescarul a scos-o din fundul mării, acele străfulgerări argintii care încântă.” Antoine de Saint-Exupery 358. „Nu părerile altora mă învață și nici sfaturile nu mă ajută (cel puțin în stadiul actual). (...) Iată singura întrebare care mă neliniștește și mă apasă, singurul răspuns care m-ar putea însufleți, ajuta, servi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
trage cel mai mare folos!" Nel zâmbi cu gura până la urechi și ridică paharul, cu un deget de șampanie, în sănătatea iubitului ei învățător. "Acum, adăugă ea cu nerăbdare evidentă, să desfacem pachetele!" Caterina arătă spre două pachete în hârtie argintie, care așteptau pe bufet: "Da, Nicolae, sunt cadourile de la noi. Desfă-le!" Prieteni, sunt copleșit, spuse învățătorul. Desfă-le, desfă-le odată! își pierdu Nel răbdarea. În primul pachet era o pereche de mănuși tricotate, pe care învățătorul și le
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ceai și pesmeciori, doamna Dunin veni să se așeze în fața ei. Trupul ei, înotând în mătăsuri negre și cenușii, se mulă pe adâncitura berjerei ca într-un sipet, iar frumosul ei păr, înnodat în coc înalt, aruncă o sclipire argintie. Ești nouă aici, copila mea, ar trebui... Bătăi violente în ușă o întrerupseră. Făcu gestul de a-și astupa urechile, dar ridică vocea ca să poruncească, în românește de data aceasta, și cu un accent franco-rus: "Intră!" O fată de la bucătărie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
față de alta de o ostilitate pe care o hrănea sentimentul obscur al unei afinități secrete. Gabriela se duse drept în grădină și începu să citească. Din când în când, își înălța capul. Imaginea doamnei Dunin aluneca peste frunziș cu lucirea argintie a unei icoane, iar îndărătul ei apărea în filigran fața palidă, cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fire de iarbă de la nivelul solului, suntem ca în libertatea jurnalelor (cazul celor ce scriu și așa ceva) de a se sustrage convențiilor, suntem parcă invitați la nostalgii abisale ori la zboruri în univers. Alături, mica arteziană își aruncă discret stropii argintii în aer, după care, în cădere, dau naștere susurului de izvor. Cercetez fizionomiile celor doi bărbați, dotați cu bărbi diferite ca mărime, sunt acum tăcuți, relaxați și în așteptarea a ceva sau a cuiva. AMINTIRILE SE PIERD? Cu timpul amintirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
proteză în locul unui braț, care "zvîcnește monoton în timp ce el umple paharele cu Kirin". Dinții săi sînt "o combinație de oțel din Europa de Est și de smalț cariat de culoare brună" . Ochelarii lui Molly "sînt implantați chirurgical, acoperindu-i perfect orbitele. Lentilele argintii păreau să-i crească direct din pielea palidă și netedă de deasupra pomeților" . Armele sale par o prelungire naturală a corpului fizic și în scena introductivă, ea "își întinde mîinile cu palmele în sus și cu degetele albe ușor răsfirate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
am uitat în jur, o mulțime de băieți și fetițe. Care mai de care mai frumușei. Ce-i vorbă nici eu nu eram mai prejos. Aveam cămașă cu altiță, bundiță cu prim de astrahan și-o cătrincioară țesută cu fir argintiu și bete roșii ca macul. Mama mi-a împletit părul în codițe, strâns, că-mi simțeam fiecare fir din cap. Eu mi-am luat diademă cu funde albe, mari și eram ca de pus în poză. Deodată ușa s-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
modelul de la cămașa ei cu altiță. Ea avea niște gusturi deosebite. Se pricepea să armonizeze culorile, să pună "fluturii" și mărgelele pe ie, încât puține fete se puteau mândri cu costume ca ale ei. Catrința avea mult fir auriu și argintiu, înșirat discret între cele două bete, de culoarea macului. La serbările școlare eram mereu împreună. Și ei îi plăcea să recite poezii și să cânte în corul școlii. Când într-o iarnă m-am îmbolnăvit de pojar, Viorica venea zilnic
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
război, la Costișa erau cunoscute două formații teatrale: una condusă de finul mamei, feciorul lui Archip a lui Gheorghe și alta de Pascari I. "Malanca" sau "Mascații" erau cete din dragomani îmbrăcați militari sau în costume colorate viu, cu coroane argintii de împărați pe cap. Aveau un repertoriu adecvat timpului. Rețin câteva versuri: "Sus cu clasa muncitoare, Jos, chiaburii, la răcoare!". "Căprița", "căiuții", "ursul" erau alte formații de mascați, însoțite de obicei de fanfară. Fiecare avea jocul și programul lui. Fetele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mare. Apa era curată, nu se vedeau urme de sânge În ea. „Ce fericire să vezi apă. Apă curată, și nu sânge...“ fu primul lui gând Închegat și prima scânteiere de bucurie. Rămase așezat pe malul verde, privind țintă undele argintii. „Să mă duc la Bizanț, la marea cea albastră...“ Își spuse. Dar Își dădu seama că nu se mai putea. Amintirile zilelor liniștite de odinioară i-ar fi făcut viața de nesuportat. „Or mai fi și alte mări... și e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea războini că pentru nevinovata vânătoare la care avea aerul că ia parte. Purta o spadă uriașă cu mâner de bronz, pe care palma lui neobișnuit de mare o strângea neîncetat Într-o mișcare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
despletit, călărind peste o apă tulbure pe care pluteau la vale leșuri Însângerate. La celălalt mal stătea Bertold și-i făcea lui, Conrad, semne să treacă dincolo. Bertold, cu armura lui strălucitoare, era călare pe un armăsar alb cu harnașament argintiu. Dar fața nu i se vedea. Sub viziera ridicată a coifului nu se zărea decât o pată nelămurită. Tânărul prinț se trezi speriat. Se ridică dintr odată dintre pernele Înalte de mătase cu flori albastre și-și spuse că tre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apoi imediat cu gheța. Ce s-ar fi întâmplat dacă din spate venea un șofer neatent, care nu pătra distanța legală? Nici nu vreau să mă gândesc... Îmi amintesc că așteptam închiderea ușilor mașinii, mă prindeam cu mâinile de bara argintie, îngrijorat de un eventual demaraj brusc. Mă temeam, când frânam - dacă nu eram pe fază, riscam să intru cu nasul în tabla mașinii. Dacă autobuzul se angaja într-o depășire, pericol mare! Dacă îmi scăpau mâinile de pe bară, exact când
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Nu-l invidiam, chiar mă întrebam cum putea rezista mereu cu mâinile mai jos, cu spatele arcuit parcă nefiresc. Credeam (ca și acum, dealtfel) că o asemenea poziție pe bicicletă, este obositoare. Apăruseră prin oraș multe "Ucraina”, unele cu aripi argintii, altele albe sau la culoarea cadrului - verde, roșu sau albastru și, uneori gândeam că mulțumirea supremă ar fi fost să am și eu una. Plănuiam împreună cu Claudiu, ca-n vacanța dintre anul III și IV să facem o plimbare în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca niște mărgele diamantine și căzând sub formă de bobițe argintii la intervale egale. Din când în când îmi zâmbea și-mi spunea: Titi, mută ligheanul. Așa. Bine. Altădată priveam pe fereastră și uitam să-l mut în ritm cu ea. Ce faci, Titi? La ce te uiți? E frumos afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zărit de acolo, din deal. Eu veneam încet, cu cele două sticle de apă în plasa de nailon sprijinită de umăr. Lichidul din sticle se transformase într-un fel de limonada gălbuie, condimentată cu nisip scrâșnitor. Părul meu galben devenise argintiu, de unde și prima poreclă pe care mi-a făcut-o cadou Mircea: "Bălu". Nu-mi era tocmai bine. Stătusem câteva ore la rând în picioare, sub arșița soarelui. Mi-era foame, iar colbul drumului mă ardea îngrozitor. Eram aproape terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vest a Iowei Începe să fie mai slab populată. Fermele sunt mai mari. Precipitațiile atmosferice mai mici. Cultura porumbului Începe să cedeze Încet locul altor culturi de primăvară, precum și pășunilor. Trec pe lângă câteva ferme care se ocupă cu creșterea vulpilor argintii. Într-o regiune a porumbului, deci Într-o climă caldă, creșterea vulpilor argintii poate produce nedumeriri. Avem un exemplu că și la noi acest animal poate fi crescut În climă mai caldă. Între Ames și Denison terenul e puternic ondulat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Precipitațiile atmosferice mai mici. Cultura porumbului Începe să cedeze Încet locul altor culturi de primăvară, precum și pășunilor. Trec pe lângă câteva ferme care se ocupă cu creșterea vulpilor argintii. Într-o regiune a porumbului, deci Într-o climă caldă, creșterea vulpilor argintii poate produce nedumeriri. Avem un exemplu că și la noi acest animal poate fi crescut În climă mai caldă. Între Ames și Denison terenul e puternic ondulat. Șoselele sunt drepte ca un fir de panglică, evitând cât e posibil curbele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mic totuși văzut din avion, au început să cânte amândoi, cât îi țineau plămânii, ca să se poată auzi, dincolo de zgomotul infernal al motorului : Pentru tine am făcut nebunii Și credința în zei mi-am ucis ! Pentru tine-n clare nopți argintii Am țesut poezii și vis ! Și am strâns în inimă povara tot mai grea Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea... Pentru tine am făcut nebunii Și-am ucis primul meu paradis ! Oamenii nu-i puteau auzi, mulți nici nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau speranțe, calcule de tot felul sau false memorii, printr-un efort Încăpățânat, de nuanță absolut puerilă, uneori el, prezentul, poate fi adus, chiar și numai pentru secunde sau zeci de secunde, la suprafață, poate fi conștientizat - un animal iute, argintiu și extrem de sperios de orice lumină care cade asupra lui. „Numai zeii trăiesc În prezent!”, afirmă poetul care sunt uneori. Numai ei au această putere, acest ne-omenesc privilegiu. Zeii și, cum se poate deduce dintr-unul din exemplele epice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne familiarizăm cu o gamă largă de medicamente prescrise copiilor (stimulente, stabilizatori de stări emoționale, antidepresivul Lexapro, Adderall pentru deficitul de atenție/tulburări de hiperactivitate și alte varii anticonvulsive și antipsihotice). Vara construirii unui fort. Decorării prăjiturelelor. A unui robot argintiu pe care i l-am cumpărat lui Robby, a cărui reacție a fost: „Sunt prea mare, Bret“. În schimb a primit CD-romul de astronomie pe care și-l dorea. A fost vara în care am cumpărat o trambulină și vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
furnizeze detalii, se dezumflă și rămase tăcut. Mi-am revenit și m-am gândit la o întrebare care nu necesita nici o elaborare, dar chiar atunci apărură Sarah și Marta. Sarah purta un tricou cu franjuri și cuvântul lingerie în litere argintii alungite. Apoi Victor sări pe ea, fericit și dând bucuros din coadă, înainte de a se duce la ușa de sticlă, privind intens și foarte concentrat către un punct din curte și porni să latre de parcă turbase, iar eu îmi simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spirit, despre protecție și provocări, despre setea copiilor de a surprinde un înțeles mai profund al necunoscutului. Următoarea cuvântare a fost ținută de un pediatru behaviorist care avusese mai multe apariții la televiziune, un canadian cu vorba domoală și părul argintiu care la un moment dat a sugerat o zi în care Fiecare Aduce la Școală Animăluțul de Pluș Preferat. Și după aplauzele politicoase am purtat mici discuții cu profesorii. Ni s-au prezentat eșantioane ale lucrărilor de artă ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-o zonă care apărea a fi una foarte înstărită. Casele din jurul ei erau identice, iar imaginea părea anonimă și totodată familiară. Camera de filmat părea să fi fost postată peste drum. Ochii mei s-au oprit asupra unui Ferrari argintiu parcat oblic în fața garajului, roțile din față odihnindu-se pe peluza întunecată și ușor în pantă din fața casei. Și mi-am dat seama, cu uimire bolnavă, că asta era casa în care se mutase tata la Newport Beach după ce părinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am cunoscut cu acea ocazie, tăcut până atunci și lăsându-i pe adjuncții săi să mă „înghesuie”, care, cu un surâs și jucând pe insul degajat, a declarat că „la urma-urmei, aveam dreptate”. Era un bărbat nu înalt, cu părul argintiu, cu o față oarecare, nu neplăcută și, cum erau cu toții în civil, nu mi-am dat seama cine e și ce grad poartă. De cum a luat cuvântul au tăcut cu toții și fețele li s-au destins - din aceasta am dedus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]