4,476 matches
-
calului provenea de la mărimea capului său ori din faptul că pe spate avea un semn reprezentând un cap de bou. Bucefal este amintit de Plutarh și de Strabon. Alexandru a fost rănit într-o altă bătălie împotriva regatului Malhi, la asediul orașului Multan, din Pakistan. În urma revoltelor și în condiții climatice nefaste pentru invazia Regatului Magadha, Alexandru s-a hotărât în cele din urmă să se întoarcă și să continue expasiunea imperiului său spre apus. La întoarcerea spre Babilon, Alexandru pierde
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Sfântului Imperiu Roman. Carol a luptat incontinuu cu Imperiul Otoman și cu sultanul ei, Suleiman Magnificul. Marea înfrângere maghiară de la 1526, Bătălia de la Mohács, "a trimis un val de teroare asupra Europei". Totuși, avantajul musulman în Europa Centrală a fost Asediul Vienei din 1529. Pe de altă parte, lupta dintre Carol și Suleiman pentru stăpânirea Mediteranei a fost decisă în favoarea sultanului în ciuda victoriilor spaniole, cum ar fi cucerirea de la Tunis din 1535. Flota otomană a dominat Mediterana de est după victoria
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
-i pe polonezi din Ucraina și reușind mai târziu să rupă frontul sudic inamic. În cele din urmă însă, forțele bolșevice au suferit o înfrângere grea în bătălia de la Varșovia, în principal pentru că Budionîi și cavaleriștii săi rămăseseră prinși în asediul Lvovului. După ce armata sa a fost înfrântă în Bătalia de la Komarów, (una dintre cele mai mari lupte de cavalerie din lume), Budionîi a fost trimis să lupte cu Albii în Ucraina și Crimeea. În ciuda înfrângerii din Polonia, el a fost
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
un caz deosebit, deoarece a durat trei zile.) Cauza principală pentru durata scurtă a bătăliilor era în principal dificultatea de a asigura o aprovizionare corespunzătoare a armatelor pe câmpul de luptă. În mod obișnuit, motivele pentru prelungirea unei lupte era asediul. Îmbunătățirile aduse în transport și apariția războiului de tranșee, cu asemănările lui cu războiul de asediu, a făcut să crească durata luptelor la săptămâni sau luni, ajungându-se la cele mai lungi bătălii în timpul primului război mondial. Dar, în bătăliile
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
în principal dificultatea de a asigura o aprovizionare corespunzătoare a armatelor pe câmpul de luptă. În mod obișnuit, motivele pentru prelungirea unei lupte era asediul. Îmbunătățirile aduse în transport și apariția războiului de tranșee, cu asemănările lui cu războiul de asediu, a făcut să crească durata luptelor la săptămâni sau luni, ajungându-se la cele mai lungi bătălii în timpul primului război mondial. Dar, în bătăliile lungi, rotirea unităților din spatele frontului pe linia întâi făcea ca perioada în care fiecarea soldat o
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
august, cavaleria lui Budionnîi, străbătând zone slab apărate, a ajuns în dreptul orașului Zamość pe a încercat să-l cucerească. Cum în zonă începuseră să vină întăriri poloneze eliberate din fața capitalei după victoria din bătălia de la Varșovia, Budionnîi au pus capăt asediului Lwówului pe 31 august, încercând într-un târziu să vină în sprijinul forțelor sovietice care se retrăgeau după înfrângere. Forțele lui Budionnîi au fost interceptate de cavaleria poloneză la Komarów, lângă Zamość, în ceea ce este considerată cea mai mare bătălie
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
1680, hatman al Ucrainei, având curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii. Se încearcă și un complot împotriva lui, dar nu reușește. În aprilie 1683, merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății. În lipsa lui, dar și datorită insuccesului turcilor la Viena, boierii se răscoală la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polonezii și cazacii invadează țara. Duca este prins la întoarcere la 25 decembrie 1683 și dus în Polonia unde moare în
Gheorghe Duca () [Corola-website/Science/299433_a_300762]
-
genovez însă capturează portul Gibelet, oferindu-l drept recompensă unui căpitan genovez. Tot în 1103 revine asupra capitalei construind o fortăreață în imediata apropiere a zidurilor pentru a putea ține sub control inamicul. Qal'at Saint-Gilles, odată construit, inaugurează un asediu ce a durat 6 ani. Moartea lui Raymond de Saint Gilles în 1105, fără urmași legitimi, îl aduce în prim plan pe vărul lui, Guillaume de Cerdagne, numit "Jourdain", după botezul primit în apele Iordanului. Guillaume continua asediul singur până în
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
inaugurează un asediu ce a durat 6 ani. Moartea lui Raymond de Saint Gilles în 1105, fără urmași legitimi, îl aduce în prim plan pe vărul lui, Guillaume de Cerdagne, numit "Jourdain", după botezul primit în apele Iordanului. Guillaume continua asediul singur până în 1108 când în Palestina sosește, însoțit de un escadron genovez, Bertrand de Saint Gilles, fiul bastard al lui Raymond, recunoscut ca succesor de baronii din Toulouse în urma stingerii dinastiei conducătoare. Totul merge bine până la căderea orașului pe 10
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
a cere socoteală. Bohémond cucerește Gibelet însă este obligat de vasalii săi să-l restituie familiei Embriaco. Tot acest conflict se petrece pe fondul reluării ofensivei mamelucilor pentru recucerirea teritoriilor creștine. Pe 18 mai 1268, după numai două zile de asediu, garnizoana de 8000 de soldați predau Antiohia lui Bairbas I iar până in 1287 (când este cucerit ultimul oraș din principat, Laodiceea) anexarea este completă. Evident că după Antiohia urma comitatul de Tripoli. Pe 29 octombrie 1287, Bohémond al IV
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
un grup de 50 de armeni care au luat cu asalt fortăreața în care era captiv, sacrificându-se pentru eliberarea eroului care adusese prosperitatea și independența conaționalilor lor din Asia Mică. La scurt timp după eliberare, în 1125, participă la asediul Acrei, apoi ca urmare a contra-ofensivei emirului selgiucid de Mosul care asediază Zerdana, aflată pe teritoriul comitatului de Edessa, conduce armata comitatului în strălucita victorie de la Azaz. În 1131, participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
scurt timp după eliberare, în 1125, participă la asediul Acrei, apoi ca urmare a contra-ofensivei emirului selgiucid de Mosul care asediază Zerdana, aflată pe teritoriul comitatului de Edessa, conduce armata comitatului în strălucita victorie de la Azaz. În 1131, participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității acestei răni, în lumea musulmană deja se zvonise că ar fi murit, zvon ce a ridicat oștile emirului danișmenid Ghazi
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
despresura fortăreața, iar, refuzat de acesta, în ciuda rănii și a vârstei înaintate, preia el însuși comanda campaniei, dus pe brancardă ne mai putând încăleca. La auzul veștii că Josselin nu este mort și vine contra lui, Ghazi renunță imediat la asediu și face cale întoarsă. Josselin, moare ca un adevărat soldat pe marginea drumul spre Kaisun, obținând astfel ultima victorie. a fost căsătorit de două ori. Din primul mariaj cu Béatrice (n. c1170), fiica rubenidului Constantin I, rege al Armeniei Mici
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
devine astfel oraș imperial liber, titlu oficializat însă deabia în anul 1475. Războiul de 30 de ani, care a devastat Germania, nu a afectat orașul Köln, care prin tratative subtile și plata unor importante sume de bani a putut evita asediile și jaful diverselor armate în trecere. În plus realizează câștiguri substanțiale prin producția de arme și prin comerț. După ocuparea orașului de către trupele franceze în anul 1794, întreaga regiune renană de vest cu capitala la Aachen a fost anexată la
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
prin îngustarea deschiderii porții adăugându-se un perete de piatră spartă pe una din margini. Aceiași reparație ulterioară se observă la întregul colț sud-est al porții. Aceste reparții au fost făcute în cea mai mare grabă, probabil chiar în timpul unui asediu, căci materialele folosite, precum și tehnica de înbinare sunt absolut primitive neasigurând în nici un fel vreo duritate a lucrării. Pe latura de nord a incintei era situat un turn semicircular, apreciat ca având două etaje, folosit, probabil, ca donjon în prima
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
amănunte nu întotdeauna concordante; cert este că el s-a căsătorit cu Xantippe. Socrate a avut trei copii, Lamprocles, primul născut, Sophroniscos și Menexene. A luat parte la trei campanii militare în calitate de infanterist. La începutul războiului peloponesiac a participat la asediul Potideei, în Chalcidica, între anii 432 și 429. L-a avut ca tovarăș de arme pe Alcibiade, pe care-l salvează atunci când acesta, rănit, era cât pe ce să cadă în mâinile dușmanului. În 424, cinci ani după ciuma abătută
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
Mare Maestru, o poziție câștigată pe viață, deși luând în considerare natura militară a Ordinului, aceasta putea fi o perioadă foarte scurtă. Numai doi Mari Maeștri au murit în timpul mandatului, iar câțiva au murit în timpul campaniilor militare. De exemplu, în timpul Asediului Ascalonului din 1153, Marele Maestru Bernard de Tremelay a condus un grup de 40 de templieri printr-o spărtură în zidurile orașului. Atunci când restul armatei cruciate nu i-a urmat, templierii, inclusiv Marele lor Maestru, au fost încercuiți și decapitați
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
40 de templieri printr-o spărtură în zidurile orașului. Atunci când restul armatei cruciate nu i-a urmat, templierii, inclusiv Marele lor Maestru, au fost încercuiți și decapitați. Marele Maestru Gérard de Ridefort a fost decapitat de către Saladin în 1189, în timpul Asediului Acrei. Marele Maestru supraveghea toate operațiunile Ordinului, atât cele militare din Țara Sfântă și Europa de Est, cât și afacerile financiare din Europa Occidentală. Unii Mari Maeștri au fost și comandanți militari, deși acest lucru nu era întotdeauna înțelept: câteva defecte în
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
dominația spaniolă din Țările de Jos. Influența spaniolă se extinde și pe coasta de sud a Canalului Mânecii, unde Liga Catolică este puternică și expune Anglia la o posibilă invazie. Cucerirea orașului Anvers, de către Farnese în timpul verii anului 1585, după un asediu de un an, impunea o reacție din partea Angliei. În 1585, Elisabeta semnează tratatul de la Nonsuch, prin care promite sprijin militar olandezilor. Tratatul marchează începutul războiului anglo-spaniol care se va încheia în 1604 prin tratatul de la Londra. Chiar dacă a fost condusă
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
sa o armată catolică distruge restul armatei sale la Craon, în nord-vestul Franței în mai 1591. Două luni mai târziu, Elisabeta trimite o altă armată sub comanda lui Robert Devereux, pentru a-l sprijini pe Henric al IV-lea în asediul de la Rouen. Acest sprijin este neconcludent, Devereux se întoarce în Anglia în ianuarie 1592, iar în aprilie Henric al IV-lea abandonează asediul. Ca de obicei, Elisabeta I nu are controlul comandanților săi de peste mări: "unde sunt, ce fac, sau
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
altă armată sub comanda lui Robert Devereux, pentru a-l sprijini pe Henric al IV-lea în asediul de la Rouen. Acest sprijin este neconcludent, Devereux se întoarce în Anglia în ianuarie 1592, iar în aprilie Henric al IV-lea abandonează asediul. Ca de obicei, Elisabeta I nu are controlul comandanților săi de peste mări: "unde sunt, ce fac, sau ce vor face, noi ignorăm" Chiar dacă Irlanda este unul dintre cele două regate, o mare parte din insulă este virtual autonomă. Elisabeta se
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
Luptele pentru "Uzina de tractoare Octombrie Roșu" și pentru "Fabrica Baricada" au devenit vestite în toată lumea. În timp ce soldații apărau pozițiile dintre ruine, muncitorii reparau armamentul defect în imediata vecinătate a frontului sau chiar pe câmpul de luptă. În tot timpul asediului, s-au făcut presiuni asupra Statelor Majore ale trupelor Axei să facă eforturi pentru atingerea liniei fluviului, neglijând apărarea flancurilor. Astfel, Armata a 2-a Maghiară, constituită în principal din unități slab pregătite și echipate, a primit sarcina apărării a
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
locuitori în localitatea Bichiș, în toată regiunea dintre Gyulavari și Szent-Andras. 1711 - căpitanul Károlyi Sándor al lui Rákóczy Ferencz lovește puternic cetatea timp de 17 zile. Pe partea de nord-est a cetății încă se mai văd mari crăpături cauzate în timpul asediului. 1714 - încep să vină primii coloniști, 20 familii maghiare, care se așază pe locul cel mai înalt al orașului. 1715 - 49 familii în Giula. 1717 - conscripția comitatensă Bichiș/Békés din 1717 - "Nomina incolarum comitatus békessiensis secundum conscriptionem de anno 1717
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
un incendiu.<br>Orașul de astăzi s-a născut în anii următori, când au fost construite palate baroce care au înlocuit vechile edificii medievale. <br> Șopron a devenit sediu al comitatului Șopron. În anul 1683, în timpul celui de-al doilea asediu otoman al orașului Viena, locuitorii orașului Șopron, denumit "Ödenburg", s-au predat forțelor militare ale marelui vizir Kara Mustafa și, pentru că au fost cruțați, au trebuit sa plateasca impozite considerabile. După victoria trupelor imperiale austriece asupra trupelor otomane, locuitorii din
Sopron () [Corola-website/Science/297724_a_299053]
-
Spaniei, în care a avut de suferit mult. Din această nefricită participare s-a ales cu ocuparea de către spaniloi din 1567 până în 1629. Asediat în 1601 și în 1603 de Maurice d’Orange, a fost cucerit după 5 luni de asediu, în 1629, de Friedrich Heinrich. În 1648 în tratatul Păcii de la Vesfalia orașul a fost restituit Olandei și ca urmare va împărtăși pe viitor soarta acesteia. În 1794 l-au ocupat francezii până în 1814, când a fost cucerit de Prusia
's-Hertogenbosch () [Corola-website/Science/297738_a_299067]