8,316 matches
-
Îi văd, zise Dolly. Vasco se uită pe strada aglomerată și o văzu pe Dolly la capătul îndepărtat. Dolly avea douăzeci și opt de ani și o înfățișare perfect normală. Ar fi putut fi oricine: o contabilă, o prietenă, o secretară, o asistentă. Putea trece drept orice. În seara aceea era îmbrăcată în stil Vegas, cu părul blond pieptănat și o rochie sclipitoare, cu decolteu adânc. Era puțin supraponderală, ceea ce făcea ca impresia să fie perfectă. Vasco era cu ea de patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
minute. Ea nu apare la spital decât la 6:05 p.m. Patruzeci și cinci minute mai târziu. Ce a făcut tot timpul acesta? — S-a rănit singură? — Nu. Am pus câțiva experți să se uite la pozele de la spital, iar asistenta care a examinat-o era experimentată în traume. Pozele sunt foarte clare. Credem că s-a întâlnit cu un complice, care i-a produs acele răni. — Adică, un tip ... — Da. — Atunci, ar fi trebuit să își lase ADN-ul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lor bolnavă și perversă“. Asta, în ciuda examinării bine documentate de la spital, făcută asupra copilului. (Penisul lui Crowley era mic, dar produsese totuși rupturi semnificative în rectul bebelușului.) Era în toiul pregătirii frenetice pentru a treia zi de proces, când Amy, asistenta ei, o sună ca să-i spună că tatăl ei era la telefon. Alex răspunse. — Sunt cam ocupată, tată. — Nu te țin mult. Plec pentru două săptămâni. — OK, bine. Unul dintre ceilalți avocați intră și îi puse pe birou ultimele ediții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se ascundă mai bine? E prea mult de mers, zise Jamie, rămânând în urmă. Și prea cald. — Mergem pe jos, Jamie. Și gata, nu mai avem ce discuta. În timp ce mergeau, Alex își deschise telefonul și formă numărul de la birou. Răspunse asistenta ei, Amy. — Amy, vreau să verifici depunerile recente de dosare la tribunale. Vezi dacă apare numele meu ca acuzat, undeva. Este ceva ce ar trebui să aflu? întrebă Amy, râzând. Dar era un râs nervos. Ilegalitățile unui avocat puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe asistenții lui. Se întâmplase de câteva ori, recent. Nu, spuse Alex. Dar cred că am niște vânători de recompense pe urme. — Ai încălcat condițiile cauțiunii, pe undeva? — Nu, zise Alex. Tocmai asta este. Nu știu ce au în minte indivizii ăștia. Asistenta spuse că va verifica. — Ce este un vânător de recompense? întrebă Jamie, mergând lângă ea. De ce te urmărește, mami? — Asta încerc să aflu, Jamie. Cred că este o greșeală. — Au încercat să te rănească? — Nu, nu. Nimic de genul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vânător de recompense? întrebă Jamie, mergând lângă ea. De ce te urmărește, mami? — Asta încerc să aflu, Jamie. Cred că este o greșeală. — Au încercat să te rănească? — Nu, nu. Nimic de genul acesta. Nu avea nici un rost să-l îngrijoreze. Asistenta o sună. — OK, există o plângere împotriva ta. La Curtea Superioară, Ventura County. Asta era la o oră de Los Angeles, dincolo de Oxnard. — Care e plângerea? Este depusă de BioGen Research Incorporated, din Westview Village. Nu pot citi plângerea online
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
joci la groapa de nisip. Nu vreau. — Ba da. — E pentru copii mici. — Doar puțin, Jamie. El bătu din picior și se așeză pe marginea gropii de nisip. Începu să lovească iritat cu piciorul în nisip, în timp ce Alex forma numărul asistentei ei. — Amy, în legătură cu BioGen, compania care a cumpărat linia celulară a tatălui meu. Nu avem nici o moțiune în așteptare, nu? Nu. Mergem la Curtea Supremă a Californiei tocmai peste un an. Și atunci, ce se întâmplă? Ce proces intentase BioGen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu copiii mici. Aruncă o privire spre fotografiile cu fiii săi, de pe birou. Erau amândoi la colegiu, acum. Tad era în ultimul an la Stanford, Bill era la Columbia. Iar Bill participa la studiile premedicale. Un ciocănit la ușă și asistenta lui, Beverly, băgă capul înăuntru. — Îmi pare rău, dr. Bennett, dar nu ați răspuns la interfon. Și cred că este important. — Știu. Încercam doar ... să găsesc un mod în care să-i comunic. Se ridică în picioare, în spatele biroului. — O s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
urle, ca de obicei. Și era vorba de marea coborâre spre Market Street, din San Diego. Dar ei tăceau. Ca și cum își pierduseră încrederea în el. Billy Cleever fusese umilit în ziua aceea. Îl durea mâna groaznic. Îi spusese proastei de asistente să-i pună doar un plasture pe ea, dar ea insistase pentru o chestie mare și albă. O rupsese în clipa în care se terminase școala, dar, totuși. Arăta ca dracu’. Arăta ca un invalid. Ca un bolnav. Umilit. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Poate că o să meargă. Dar poate nu. Era șocată mai ales de cât de repede o localizase acel vânător de recompense. Fără îndoială că urmărise mașina ei spre nord, câteva ore, după care realizase că făcuse schimb de mașini cu asistenta ei. El și ai lui cunoșteau numele asistentei și aflaseră numărul de înregistrare al mașinii ei. Așa că acum știau ce mașină conducea Alex. Apoi, Alex își folosise cardul de credit, iar vânătorul de recompense aflase după câteva minute și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
șocată mai ales de cât de repede o localizase acel vânător de recompense. Fără îndoială că urmărise mașina ei spre nord, câteva ore, după care realizase că făcuse schimb de mașini cu asistenta ei. El și ai lui cunoșteau numele asistentei și aflaseră numărul de înregistrare al mașinii ei. Așa că acum știau ce mașină conducea Alex. Apoi, Alex își folosise cardul de credit, iar vânătorul de recompense aflase după câteva minute și îi reperase poziția, la un motel din San Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
porni. — Jamie! — Mamă! Alex începu să meargă mai repede. Nu erau la mai mult de șase metri de ușa din spate a centrului chirurgical, poate trei sau patru pași, nu mai mult, când începu totul. Iar Vasco Borden era iritat. Asistenta lui credincioasă se înmuia chiar sub ochii lui. Puștiul strigase „Mamă! „ și ea îi dăduse drumul. Stătea pur și simplu pe loc. Ca și cum ar fi înlemnit. Ține-l, fir-ar să fie, zise Vaco. Ce naiba faci? Ea nu răspunse. — Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nepotrivit acolo, solid și bărbos, îmbrăcat complet în negru, cu o pălărie neagră de cowboy pe care fusese nevoit să și-o tragă pe ochi, din cauza urechii retezate. Știa că arăta ca personajul negativ dintr-un film prost cu cowboy. Asistenta lui nu-l ajuta, nu-l potolea pe copil și nici nu-l împingea înainte, și știa că puștiul avea să o ia la fugă, dintr-o clipă-n alta. Vasco trebuia să preia controlul. Întinse mâna după armă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unde tot intra în necazuri. Firma de avocatură a lui Rodriguez prezentase către BioGen prima parte din cele trei facturi, pentru peste un milion de dolari. Voiau alte două milioane în avans, în lumina tuturor litigiilor cu care se confrunta compania. Asistenta lui Rick îl apelă la interfon. — Domnule Diehl, femeia de la BDG, compania de securitate, vrea să vă vadă. Rick se îndreptă pe scaun. Își amintea cât de energizantă era Jacqueline Maurer. Radia sexualitate și sofisticare. Se simțea mai viu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
față curajoasă. — Allah mi-a trimis un mesaj, a zis pe un ton neutru, știind că nu era bine să spună așa ceva unei familii ca a ei, Însă spunând-o oricum. Zac acolo anesteziată cu doctorul de o parte și asistenta de cealaltă. În câteva minute o să Înceapă operația, iar copilul o să dispară. Pentru totdeauna! Însă chiar În clipa În care sunt pe cale să-mi pierd cunoștința pe masa de operație, aud rugăciunea de după-amiază venind de la o moschee din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răspuns: “Dar nu sînt șocat, sînt trist și dezamăgit“. A-i telefona În cursul zilei era cu neputință. Nu părăseam sala de montaj și nu țineam să-i vorbesc, pentru prima oară de luni Întregi, În prezența monteuzei și a asistentei. Ar fi trebuit să merg la poștă. Însă e o mare diferență Între o convorbire la telefon pentru care te pregătești și o convorbire telefonică pe nepregătite. În răstimpul cît aș fi mers de la mine de acasă pînă la oficiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată realitate, o frumoasă însoțitoare sau o asistentă mereu aproape, cine este Angela de fapt?... Eu n-am pretenții prea multe... dacă ea mă iubește, asta e ceea ce vreau să știu. Asta vreau. Eu o iubesc oricum. * Ce ușor e să găsești fericirea dacă te-ai îndrăgostit și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a fost de acord. Spre surprinderea ei a venit singur să o ia, Într-o limuzină lungă, neagră. I-a spus că o plăcuse de când o văzuse și chiar mai mult după ce vorbiseră și că fata drăguță de la vizionare era asistenta lui. În afara programului avea un alt asistent personal, Ross, pe care i-l „suflase“ lui P. Diddy, după cum Îi plăcea să le spună tuturor. Așa Îl cunoscuse pe Roger Sayada, un tânăr cu o personalitate mai puternică decât viața Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unde s-a dus? Întrebă Kitty. — Presupun că s-a dus la hotelul unde e cazat, răspunse Pedro. Deci el stă la hotel? zise Kitty sarcastic. Credeam că ne sacrificăm cu toții și dormim În rulote. — Stă În aceeași cameră cu asistenta lui, zise Desert Rose, ca și când i-ar fi găsit o scuză. — Se și culcă cu ea? Întrebă Kitty. — Nu, nu o poate suferi. — Ce ciudat! — Îl copleșește, e o femeie destul de ușoară, zise Desert Rose, luându-i din nou apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se holbau la ele de parcă erau vedete rock. Charlie le studie și zâmbi. — Vai de mine, Desert Rose, arăți uluitor În seara asta! Apoi se Întoarse spre Kitty. Și tu arăți foarte bine! Apoi, văzând-o venind pe Tracy Lee, asistenta lui de la galerie, o chinezoaică tânără, destul de urâțică, Îmbrăcată În stil gotic, Într-o rochie Barbarella de catifea neagră, fără mâneci, Împodobită cu plasă și cu tone de cruci, brățări și lănțișoare, se Îndreptă spre ea și-i spuse același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de fapt, patruzeci, În noul sistem de referință. Desert Rose se uită la ea nedumerită, de parcă prietena ei s-ar fi Îmbolnăvit subit. Dacă vine, totuși, la petrecerea de la Viceroy, cere-i patruzeci de dolari pentru catalog și dă-i asistentei lui Charlie, când e și el prin preajmă. La scurt timp după aceea, tot grupul se strânse În fața rulotei, pregătindu-se pentru Încheierea serii. — Sunteți gata să mergem la Viceroy? Întrebă Pedro foarte jovial, adunându-i pe toți În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mulțumit, pentru că Înhățase cel mai bun loc În sala principală chiar de sub nasul lui Desert Rose, și pentru că reușise să petreacă Împreună cu Charlie mai mult timp decât toți ceilalți artiști, ceea ce Însemna, evident, că el era acum artistul principal. Tracy, asistenta lui Charlie, se ocupa de lucrările lui din sală, așa Încât, spre deosebire de Pedro și de Desert Rose, avea o grămadă de timp liber și și-ar fi dorit o companie amuzantă. În seara deschiderii o invitase pe Kitty la un tur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pentru a-i mina prestigiul. Și-l găsesc pe Nilus. Nilus era un călugăr rătăcitor care, Îmbrăcat În haine preoțești, rătăcea (ce altceva era să facă?) prin păduri, etalând o barbă mare de profet, două neveste, o fetiță și o asistentă sau amantă, ce i-o fi fost ea, toate neieșindu-i din cuvânt. Pe jumătate guru, din aceia care, la o adică, fug cu obolul strâns, și pe jumătate eremit, dintre cei care strigă că sfârșitul e aproape. Și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Numai dragostea adevărată Îi mai putea face bărbați adevărați. — Viitorul? Mitch se foi ca să stea mai confortabil. Mă Întorc la școală. Acum fac o grămadă de bani, dar ce o să se Întîmple cînd o să Îmbătrînesc? Mă gîndesc să mă fac asistentă medicală. Sau web designer. Ivan, ce-ai fost Înainte de a fi șofer de taxi? — Am fost arhitect arctic. Știi că, În tundră, clădirile se scufundă cam cinci metri pe an, astfel Încît etajul unu devine parter. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zbor. În timp ce se Încarcă fișierul În computerul ei, Wakefield Îi ascultă respirația. Își imaginează aerul coborîndu-i În jos pe gît, Încercuindu-i sînii, umplîndu-i inima cea Înflăcărat catolică, bulucindu-se către pîntecul plat, coborînd În pîlnie către pubis. Aude vocea asistentei ei celei roșcate, care vorbește la un alt telefon. „Crossroads Travel. Cu ce va pot fi de folos?“ și se simte confortabil Învăluit de un fel de domesticitate ciudată, creată de telefon. — Nu uita să respiri, Wakefield. Avem un pact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]