2,854 matches
-
să găsească bucurie și în mijlocul durerii. Dacă astăzi le-ași putea vorbi, i-aș ruga, în primul rând, să mă ierte pentru tot ce nu am făcut la timpul cuvenit pentru ei, pentru toate câte le-am înțeles prea târziu. Aurica Ne cunoaștem cu Aurica de câțiva ani, aproape în fiecare duminică ne vedem la biserică, dar niciodată nu vorbisem ceva mai mult decât cuvintele de salutare. După chipul ei, este greu de spus exact ce vârstă are. Este tânără, dar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în mijlocul durerii. Dacă astăzi le-ași putea vorbi, i-aș ruga, în primul rând, să mă ierte pentru tot ce nu am făcut la timpul cuvenit pentru ei, pentru toate câte le-am înțeles prea târziu. Aurica Ne cunoaștem cu Aurica de câțiva ani, aproape în fiecare duminică ne vedem la biserică, dar niciodată nu vorbisem ceva mai mult decât cuvintele de salutare. După chipul ei, este greu de spus exact ce vârstă are. Este tânără, dar se pot observa unele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Andrieș se vede că e mai mare decât ceilalți...”. Eu o priveam și mă miram de felul ei de a admira copiii. Sufletul ei era plin de dragoste, dar ochii lăsau să se vadă o tristețe ușoară. - Îți plac copiii, Aurica, așa-i? Chipul tău vorbește despre aceasta, o întrebasem eu. Ea nu se grăbi să-mi răspundă. Mai privi puțin copiii, apoi, clătinând capul afirmativ, zise: - Foarte mult, doamnă! Foarte mult îmi plac! Și din zi în zi, tot mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
târziu să-i ai, doar că poate fi târziu pentru a-i putea vedea mari, a te putea bucura de ei, de nepoți, dacă îi ai la o vârstă mai înaintată. E bine să se facă toate la timpul lor, Aurica. Nu zise nimic. Tăcea, dar tăcerea ei vorbea. Eu nu îndrăzneam să o mai întreb ceva, cu toate că simțeam că avea ceva de spus. Totuși, nu rezistasem și i-am zis: - Ai vârsta când ar trebui deja să ai copii, doar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doamnă! De-ați ști cât de mult îmi doresc... Credeți-mă, acesta și este motivul pentru care vin în fiecare duminică aici. Mi-am pus toată nădejdea în Domnul și în Maica Lui cea Sfântă. - Te rog să mă ierți, Aurica, nu bănuiam nimic, am răspuns eu cam încurcată, regretând, a câtă oară, că lăsasem limba să o ia mai înainte. - Nu ați făcut nimic pentru ce ar trebui să vă pară rău sau să vă cereți iertare. Sincer să vă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu a Lui. Acum, am înțeles că am greșit mult și că pentru păcate și greșeli se plătește. Totuși, nu-mi pierd speranța și încrederea că Domnul îmi va ierta nepriceperea și greșelile mele din tinerețe. - Dar ce spun medicii, Aurica? Poți avea copii? - Da, medicii nu găsesc nicio pricină, pentru care nu i-aș putea avea. Mi-am înțeles greșeala și știu că toate stau doar în mâna lui Dumnezeu, numai de voia Lui depinde. - Nu te va lăsa, vei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Simțeam că aceasta este bogăția adevărată și cea mai mare avere pe care o poate avea omul în viață, copiii. Îi mulțumisem Domnului și mă rugasem să mi-i păzească de toată răutatea. Nu uitasem să mă rog și pentru Aurica, ca să-i dăruiască și ei Domnul această bogăție și fericire. De atunci, în fiecare duminică, când intru în biserică, privesc la locul unde stă permanent această tânără doamnă, o salut și mă stărui s-o încurajez cu un zâmbet. Mâ
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că sunt fetița lui amețită, iubită, pilită. Alteori cântam trează și Greg îmi spunea Regina de pe Planeta X. Doamne-Dumnezeule. Ce vremuri bune au fost alea, unchiule Nat. Câd nu câștigam destul cântând, mă duceam și furam din magazine. Îmi spuneau Aurică fără Frică. Treceam pe culoarul supermarketului și băgam fleicile sau puii sub palton. Pe vremea aia, nimic nu era serios. Într-o săptămână eram îndrăgostită de Greg. Săptămâna viitoare eram îndrăgostită de Billy. Mă culcam cu amândoi și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l privește și el țintă, cu ochi de oțel. Ochii aceia de oțel și-i aduce aminte. ─ Ci-rip! Ciiip! spune. Cip-cip-ci-rip-cirip! și sare într-un picior, pe o tulpină de aurică. Își desface aripile, gata să-și ia zborul. Se mai uită odată la Iliuță, cu ochii lui cafenii, isteți. Apoi zboară. Frrrr! Și dus e. ─ Norocul tău c-a-nviat, Mureșe. Hai, bine, dă laba. Pace pace, între două dobitoace, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
remarcat că doi fii ai lui Bucănos au murit de tineri, rămânându-le odrasle fără tată. Costache Cristescu Costache Cristescu a avut următorii copii: Vasile, Jenică, Gheorghe, Ion și Aglaia, care a murit de mică, apoi a mai avut pe Aurica, Maria cea mai mică și Costache, penultimul dintre băieți. Iar cum Dumnezeu nu rămâne niciodată dator, a început să-i ia copiii lui Cristescu, unul câte unul. Întâi i l-a luat pe Jenică, că era rău ca para focului, cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
crâșmă. Are o mică turmă de oi a lui și câteva văcuțe, deci e om gospodar, la locul lui. Gheorghe al lui Costache Cristescu s-a stins și el tot de tânăr, de oftică, rămânându-i și lui copii mici. Aurica era șchioapă de un picior, că-l avea mai scurt și din această cauză n-o mai lua nimeni și a fost nevoită să o mărite cu Beșoi al lui Harapu, care păștea vitele satului. Și cum în acea vreme
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cauză n-o mai lua nimeni și a fost nevoită să o mărite cu Beșoi al lui Harapu, care păștea vitele satului. Și cum în acea vreme era la modă plecarea la muncă la mină, a plecat și Beșoi cu Aurica lui. Cu el a plecat și Costache al lui Costache Cristescu. Aurica și-a găsit obștescul sfârșit la Petroșani, tot de oftică. De menționat că acest Cristescu avea o covată mare de doi metri și jumătate de lungă și lată
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mărite cu Beșoi al lui Harapu, care păștea vitele satului. Și cum în acea vreme era la modă plecarea la muncă la mină, a plecat și Beșoi cu Aurica lui. Cu el a plecat și Costache al lui Costache Cristescu. Aurica și-a găsit obștescul sfârșit la Petroșani, tot de oftică. De menționat că acest Cristescu avea o covată mare de doi metri și jumătate de lungă și lată de vreo 80-90 cm, pe care o ținea pe prispă. Mulți morți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu pot să vadă și nici nu ajung după colț, șiʹn plină stradă se sărută lung. - „Tineret fără rușine, nici nʹașteaptă seara. Zău cumătră, ai spus bine: vine primăvara! Dar cine îi spune, măcar, astăzi „dragăʺ, și lui Aurel Leon? AUREL LEON LA „CUVÂNTUL ȘI SUFLETULʺ Pentru că „Cuvântul este revelația lui Dumnezeu, iar sufletul este cel care primește revelația lui Dum nezeuʺ, iar „fără cuvântul lui Dumnezeu și fără suflet nu i posibil ă nici cultura și nici cultul, adică religiaʺ
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
prinde contur: dacă vietatea subterană ar fi fost libertină și pe vremuri, s-ar fi desființat TR-ul. Sau popota, cu toate că-ntr-o tabără de munte, locotenent-colonelul Sturza găsește-o femeie. „Între toți, aici, o femeie!” Ramona! Nu. „Este bucătăreasa Aurica Todoruț.” Ce face ea aici, Într-o tabără de munte, nici cu gîndul nu-ți Închipui. Ea face sarmale. „Vor fi puse la fiert, de mîinile ei harnice, peste 400.” Pentru că ni s-ar putea părea cam multe, Aurica ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bucătăreasa Aurica Todoruț.” Ce face ea aici, Într-o tabără de munte, nici cu gîndul nu-ți Închipui. Ea face sarmale. „Vor fi puse la fiert, de mîinile ei harnice, peste 400.” Pentru că ni s-ar putea părea cam multe, Aurica ne lămurește din spatele șorțului: „Soldații depun mari eforturi, aerul de munte, vremea schimbătoare cer hrană consistentă”. Înțelegem că vremea-i schimbătoare și soldații sînt Înconjurați de un fel de apă, din pasajul următor: „Plescăitul proiectilelor de calibru mic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Am făcut rost de un casetofon abia în '72. Aș putea să-i povestesc multe și mărunte despre reporterul socialist, care convorbea cu omul muncii, în fraze-șablon. Cu betonistul, cu oțelarul, cu minerul, cu excavatoristul, cu Ilenuța tractorista și cu Aurica turnătoarea. După "dezghețul" șaizecist, cenzura acceptase și dialogul cu scriitorul. Sigur că nu oricine accesa la microfon: cenzorii erau cu ochii în paișpe. Ia să se fi omis referința obligatorie la documentele de partid, la "teze". "Iordana, mă lua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
matlasată, inscripționată pe spate Ride me. Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî ș-o suflat trii. Cum trii, tu? Aurica o mai gratulează o dată cu "fă proasto": Di vin, ăi! Divin mai sună moldoveneasca. Așa vorbea și profesoara de patruzecioptiști, Crizantema Bîzgă. Șî l-o scos, tu, Auricî? L-o scos, fă, că alholiștii au Dumniezău' lor. Dacă beau îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Înviere să iau Lumină și vreau să mă rog atunci când o să merg la biserică. - Pot să mă rog la Înviere?... - Da, sigur că da, poți să te rogi atunci când vom merge la biserică, doar te-ai mai rugat pentru bunica Aurica și pentru familia noastră... - Nu-nu-nu, acuma când vom merge cu toții la Înviere vreau să mă rog la Doamne-Doamne ca să învie mai repede fiul lui. 4 ani și 9 luni Poveste neterminată În sticluța asta este un Duh! Pune-ți o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
jurnalul său, apoi Marin Preda care ar fi vrut să rămână la Paris, dar și-a dat seama că nu era cazul și iarăși Zaharia Stancu cu o nouă propunere de comemorare a lui Eugen Lovinescu în România. Vin apoi Aurel Baranga, Horia Lovinescu - singurul sosit fără mesaj, apoi Nicolae Manolescu care și-a dezvăluit convingerea că acerba campanie anticomunistă împotriva lui Eugen Lovinescu a fost provocată de emisiunile lui Virgil Ierunca privind experimentul Pitești. Despre Adrian Păunescu se afirmă că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
întors fără un dinte gură și cu mâinile tremurând, îl lătra și câinele, nu-l mai cunoștea. Și, dintr-odată, spre fiu-său : Însoară-te, ce stai ? Mai întindem o palmă de acoperiș, că loc în curte mai e. Uite, Aurica. Fată muncitoare. N-o fi ea frumusețea pământului, dar mie, dacă am fost frumoasă, la ce mi-a folosit ? Petrache oftă, făcu trei cruci repezi, de mulțumire, și se ridică. — Mă duc până la bodegă, spuse. Mai povestesc cu cumătrul Fandarac
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
statuia. Oftă, ca și cum și le știa el pe ale lui : Am plecat, zise, punând niște mărunțiș pe masă. Mama nu adoarme până nu mă întorc. — Vii și mâine ? strigă după el Fandarac. Mai schimbăm o vorbă... — Mâine mă întâlnesc cu Aurica. O duc la Moși. Poimâine e Vinerea Mare și Moșii se închid. Spusese ultimele vorbe mai mult pentru sine, când ieșea, așa că nici măcar Șofronică, cititorul de semne, nu-l desluși. Într-adevăr, vremea se răcise brusc, se așternuse o liniște ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rupse, o clipă, rânduiala resemnată a siluetelor cu umerii încovoiați și capetele plecate. Făcu doi pași înainte și ridică mâna, dar trebui să o strige pe nume pentru ca fata să întoarcă privirile spre el și să iasă din rând. — Uite, Aurica... spuse bărbatul, desfăcându-și brațele, ca și cum ar fi vrut să se arate pe sine, în lipsa oricărei alte explicații. — Ai venit... — Ți-am zis c-o să vin... Ea își ascunse o șuviță de păr sub batic. — Așa zic bărbații, promit multe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
brațele, ca și cum ar fi vrut să se arate pe sine, în lipsa oricărei alte explicații. — Ai venit... — Ți-am zis c-o să vin... Ea își ascunse o șuviță de păr sub batic. — Așa zic bărbații, promit multe... Petrache o luă înainte. Aurica aruncă o privire spre colegele ei, care continuau să meargă în ritm uniform, legănat, și-l urmă. Merseră în tăcere până la prima întretăiere de drumuri, el încercând, stângaci, să-și micșoreze pașii după ai ei, femeia căznindu-se să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arăt, nu-i mare lucru. Am fost țintaș bun, loveam nouă din zece. O dată le-am nimerit chiar pe toate. — Ce loveai ? — Cartoanele alea. Uneori ziceai că-s oameni. Nu pot să fugă, stau așa, parcă ar avea picioarele legate. Aurica se opri în fața unei vitrine pline de ghirlande. Mane chinele, în rochii lungi și strâmte, priveau peste capetele lor. — Aia de-acolo, roșie și cu volănașe, e cea mai frumoasă, tânji ea. Parcă aș fi la nuntă, dacă aș îmbrăca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]