KorAP: Find »[drukola/base=bănui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...472 >

11,781 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

pur omenească, o teamă instinctivă că aici se pregătește ceva rău... n-aș putea să spun ce anume, e mai mult o presimțire neliniștitoare decât o certitudine... Plus responsabilitatea - te rog să nu râzi, nu e nimic de râs, deși bănuiesc că sună total tâmpit. M-am surprins deseori În ultimele zile asumându-mi din proprie inițiativă o Împovărătoare răspundere pentru ce va să se Întâmple cu Pământul, cu oamenii, cu lumea În care trăim... Mă suspectez chiar de pusee paranoide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
numită prostia asta În lumea jucătorilor. Peste mai puțin de cincisprezece zile, primește și lovitura de grație: ingenua Îl părăsește și pe el, și Franța, cu destinația America Latină, la braț cu dublul trădător, partenerul măsluit din devastatoarea noapte de pocher. Bănuiesc că recunoști secvența, ai văzut-o În nenumărate filme proaste... Cu puținii bani pe care Îi mai avea, descinde direct la cazinoul din Monte Carlo, fără a se mai osteni măcar de formă să Închirieze o cameră la hotel. Joacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
e adevărat, s-ar putea să aibă o valoare științifică uriașă, monedele, În special. Numismatica reprezintă un izvor istoric important. Eveline m-a fulgerat cu o privire enervată și m-a surprins cu un eșantion de vocabular pe care nu bănuisem niciodată că l-ar avea În dotare: - Mă lași cu fițele astea de om de știință emerit și dedicat nobilei sale profesiuni? Eu vorbesc despre ce poate Însemna acest bănet pentru un om, nu pentru un academician. Realizezi că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
individul care imita vocea doctorului Wagner? Bineînțeles că am observat. Și? - Ai Înțeles și de ce, presupun. - În primă instanță, nu, am fost prea surprins, deși mi-am propus de o mie de ori să nu mă mai mir de nimic. Bănuiesc că vocea Magistrului este cea care deschide poarta Încăperii ăleia. - Singura. Mâine-noapte coborâm din nou și trebuie să intrăm. Din cîte am auzit, până acum, Încercările lui Zoran și ale lui Bergman - așa Îl cheamă pe individ - n-au prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
dumneavoastră? Sunteți dispus să vă puneți, integral și necondiționat, În slujba Centrului? - Am de ales? - Firește. Important este să faceți alegerea corectă: libertatea de opțiune nu e un scop, ci o premisă... - Am senzația că Îmi propuneți o Înțelegere și bănuiesc că doriți un răspuns sincer, nu unul formal. Pentru asta e nevoie să fiu În deplină cunoștință de cauză În privința termenilor Înțelegerii. Așadar, ce Îmi cereți și ce oferiți? Jucam tare. Sau, cel puțin, vroiam să las impresia că o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
face un secret din asta, fiindcă n-am un răspuns. Poate fi vorba de o superstiție - știi foarte bine că savanții sunt o specie neîntrecută când e vorba de superstiții. Sau poate că Statutul nu cuprinde nimic din ce se bănuiește, dar, În timp, din neputință și disperare, s-a născut un mit fals, pe care misterul Îl fortifică, Îl stimulează, Îl face irezistibil. Probabil că sunt destui care Își imaginează că accesul la text Îi poate face peste noapte foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
care ajunsese s-o știe pe dinafară, ca pe o poezie. Am fost peste măsură de uimit, Însă n-am lăsat să se vadă nimic, n-avea nici un sens s-o fac pe deșteptul Într-o chestiune pe care o bănuiam a fi cel puțin gingașă. Totuși, ciudată treabă. Cu atât mai ciudată cu cât funcționa sincopat și aleatoriu: m-am convins atunci când, În reluare, profesorul a ajuns cu povestea la episodul manuscriselor. Am așteptat mai mult decât interesat să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
intru, așa e, dar acum, când faptul devenea posibil, era puțin altceva. Mi-am luat inima În dinți, și animat de fatalist-mobilizatorul „fie ce-o fi”, am trecut dincolo de prag. Primul reflex mi-a trimis instantaneu mâna către locul unde bănuiam că se află comutatorul: pe peretele din stânga, ca În orice Încăpere a cărei ușă se deschide către dreapta. Acolo era. Cu o fracțiune de secundă Înainte să apăs, m-am oprit fulgerat de o altă spaimă: dacă poarta nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
exclus s-o fi văzut eu În altă lumină, iar faptul să se datoreze sentimentului că domin situația În virtutea Împrejurării că dețin de unul singur secretul descinderii anterioare de care Eveline este complet străină, comportându-se ca atare, fără să bănuiască ori să simtă că o privesc amuzat și de sus fiindcă participa inocent la un joc cu final, pentru mine, cunoscut. Se Înțelege că mă străduiam să mimez cât mai convingător curiozitatea cuvenită și uimirile adiacente unei apropieri virgine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
să risc inițiative personale ori să mă aventurez În a propune soluții. O lăsam pe ea să fie cât de deșteaptă poftește. Chestia era: avea un plan? Gândise o strategie de căutare sau se Încredințase sfântului noroc? Dacă ar fi bănuit ce-mi trecea prin minte, ar fi fost, probabil, vexată profund: asta era, deci, părerea mea despre ea!? Bineînțeles că venise cu lecția pusă la punct, firește că avea un plan. Mi l-a expus succint și trebuie să recunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de o jumătate de oră de pseudocăutare. N-a comentat nimic, Într-adevăr, dar din cu totul alt motiv. Era furioasă. O furie seacă, amestecată cu revoltă și disperare. Doar un exercițiu de reprimare a reacțiilor, pe care l-am bănuit Îndelung și sever, a oprit eliberarea țipătului care Îi umplea toată ființa. Palidă și transfigurată, răsucea Între degete cele câteva foi de hârtie și șoptea privind În gol: - Nu se poate... nu e posibil... nu pot să cred... - Ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de eradicarea sărăciei și a subdezvoltării, de ameliorarea vieții oamenilor și de tot felul de chestii de-astea Înălțătoare, pe care le clamează politicienii lumii pe toate drumurile, de unde, În paranteză fie spus, și rezultatele globale și sectoriale pe care bănuiesc că le cunoști măcar În linii mari. Ești mulțumit? Nu-mi răspunde, sunt sigură că nu: vrei detalii, vrei să știi exact despre ce e vorba, cu dovezi și argumente, cu documente, acte și ștampile de la primărie... O să le ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

LA OSPĂȚ în vremea asta, în Moldova, datorită faptului că nu erau coapte încă toate condițiile socio-economice necesare trecerii la o nouă orânduire, ospățul lui Sima-Vodă era, din păcate, în toi. Cu acea inconștiență specifică claselor aflate pe buza prăpastiei, nebănuind că peste numai două veacuri vor fi înghițiți treptat de burghezie, boierii benchetuiau așa de veseli, de umani în fond, încât, dacă nu ți s-ar fi făcut milă de ei știind ce-i așteaptă, ți-ar fi fost mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
răspunse Metodiu. — Unde-s păduri - zise bătrânelul - cred că e și vânat. — Este din belșug - spuse Metodiu. — Și există la dumneavoastră obiceiul ca, fiind prins, vânatul să fie și fript? — Este primul lucru care se face cu dânsul - răspunse Metodiu. — Bănuiesc că se frige în cantități mari, îndestulătoare, nu? — Cu totul îndestulătoare - spuse Metodiu. — Păi atunci - spuse bătrânelul cu lacrimi în ochi - ce căutați aici la noi, fraților? Episodul 161 VISE îN SECOLUL AL XVII-LEA La întrebarea aceasta, Metodiu, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
încă pe la noi, dar îngăduie înalt-prea sfinția Voastră ca la răcoarea ei să intre cât de curând și câțiva dunăreni de-ai noștri. Socotiți numai ce lumină ar răspândi aceștia peste plaiurile noastre, după o ședere de un an-doi-trei aici. Bănuiesc că frumosului dumneavoastră gând - zise cardinalul Damiani - i se asociază și mica rugăminte ca scaunul papal să le ofere acestor tineri studioși și mijloacele materiale șederii aici. — încă o dată mă plec în fața adâncii dumneavoastră intuiții - răspunse Metodiu. Noi, chiar de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ceva foarte rar. Acordul meu greșeala dumitale așteaptă. Iată voluptatea umilinței. Episodul 210 DESPRE RETORICĂ — Dar cred c-am vorbit prea mult, frați dragi - zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la loc de verdeață, în odăile lor. Ne vom revedea mai târziu, la cină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
femeia nu căpătase amploarea, dimensiunile dezvoltării de astăzi, mărginindu-se, cu excepțiile bineștiute (vezi și A. de Souzenelle, Mission de la femme dans la perspective des anciensî la o medie de 1,58-l,60 metri. Ca să te convingi că ne bănuiești degeaba și că avem dreptate, treci într-o după-amiază pe la redacție. 4î Hans Kampf, Agnita, jud. Sibiu: - Da, deocamdată, nu. 5î Darie Popescu, Brăila: Formația pe care o simpatizați, Boca Juniors din Buenos Aires a fost înființată în 1931, poartă culorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spus ce ți-a spus, eu sunt omul lor... — Vai de mine - spuse Georgios - se poate?! Cum să mă gândesc la așa ceva? — Știu eu?... Poate faptul că turcul ți-a poruncit s-ajung teafăr la Brăila te-a făcut să bănuiești... — Dar nu e nici o problemă! - răspunse surâzător grecul. Chiar de m-aș fi gândit, pentru că într-adevăr mă puteam gândi că te-au pus să mă spionezi să știe dacă mi-a mai rămas ceva... Dar nu m-au pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

nu ieșim vii de-aici. — Și vitele? îl întrebă maică-sa. — Le ducem la munte, să lingă roua ce se depune în zori pe pietre, răspunse Gacel, prea puțin convins. Cu puțin noroc, cămilele și caprele vor rezista. Și oile? Bănuiesc că vom pierde o mare parte din ele, dar asta depinde doar de voința lui Allah și de când se vor întoarce cei care se duc după apă. Și cine ai vrea să se ducă? — Doi dintre cei mai buni călăreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
La naiba! Adunătură de imbecili! Nou-veniții se uitară unul la altul și, fără să-și spună vreo vorbă, ajunseră la concluzia că se aflau într-o situație destul de delicată, de aceea copilotul se strădui să se arate împăciuitor. — Bine! îngăimă. Bănuiesc că aveți dreptate și că într-adevăr locul ăsta nu e Sidi-Kaufa, deoarece conform hărții rutiere acolo este o oază cu peste cincizeci de palmieri... Cât vreți pe apă? — Pentru băut, nimic. — Și dacă nu e pentru băut? — Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Sidi-Kaufa, deoarece conform hărții rutiere acolo este o oază cu peste cincizeci de palmieri... Cât vreți pe apă? — Pentru băut, nimic. — Și dacă nu e pentru băut? — Nu e de vânzare. — Cum adică nu e de vânzare? se miră pilotul. Bănuiesc că are un preț. Aici apa reprezintă diferența dintre viață și moarte, de aceea nu are preț. Cinci sute de franci pentru zece litri? — Cu adevărat credeți că putem să bem cinci sute de franci? — Dar o mie? — Chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
se pare corect modul în care vreți s-o obțineți. Sechestrul este un delict foarte grav. — La fel de grav ca atunci când ameninți cu arma niște oameni pașnici în propria lor casă și otrăvești apa singurului puț din zonă? — Nu știu, dar bănuiesc că la fel de grav. — Ce s-ar fi întâmplat cu familia mea dacă n-ar fi apărut aceste mașini? Șansele noastre de a ajunge vii la cel mai apropiat puț ar fi fost minime. — Îmi imaginez și sunt fericit că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
știe. Și cum ți-am mai spus, sângele care-i curge prin vene e dinamită pură. — Care-ar putea fi punctul său slab? — Nu știu. Și unde ar putea să-i țină ascunși pe prizonieri? — Nici asta nu știu, dar bănuiesc că în munții aflați la nord de puț. — Ce știm despre munții ăștia? — Nimic. — Nimic? — Absolut nimic. Îți amintesc că se află într-un loc pierdut în deșert, cu temperaturi ce ating aproape cincizeci de grade la prânz, pentru ca apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
folosit mai bine acești bani, sute de pescari n-ar fi ajuns acum în pragul ruinei și mii de păsări marine ar fi continuat să existe... Am început să fiu sătul să fac parte din ceva ce mă scârbește și bănuiesc că acest incident mă va obliga să reflectez asupra adevăratelor mele priorități - oftă. Cu toate că, după ce-o să se termine totul, probabil conștiința mea o să se liniștească și la anul voi accepta din nou slujba asta... Era încă noapte când Nené

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nu e vorba de un simplu derbedeu. După cum știi, am prieteni peste tot și acum două ore mi-a sosit această informație. Jigodia asta de Milosevic a participat mult mai activ decât s-ar crede la războiul din Bosnia se bănuiește că în Kosovo a luat parte la diverse acțiuni în care au fost implicați și faimoșii Tigri ai lui Arkan, însărcinați cu epurarea etnică a regiunii. Și, la fel ca mai toți acești fasciști balcanici, îi urăște pe musulmani. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]