3,362 matches
-
scribălău. Doamne, dar trebuie să fii de o lăcomie proverbială ca să accepți așa ceva, nu crezi? — Probabil. Dar să știi că toți sunt duși cu pluta și se pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind încotro bătea conversația. — Mi se pare mie... mie se pare că încerci să-mi vinzi mie ideea. Alice râse: părea sincer șocată de ceea ce sugeram. — Să ți-o vând ție? A, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zăvorât, ci împărtășit, un secret de care să te minunezi. Era un sentiment simplu și cald. Dar pe urmă, după ce a terminat de mâncat, Joan s-a întors pe spate și sătea întinsă la picioarele mele, sprijintă în coate, cu bărbia în mâini, oferindu-mi o vedere panoramică asupra despicăturii dintre sâni; și dintr-odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba să nu mă uit. Bineînțeles că mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
subțire, ca o peliculă de film care înconjoară sfera Pământului. E de un albastru delicat și trecerea de la acest albastru la negru se face foarte treptat și minunat.“ Fiona își puse jos cuțitul și furculița în timp ce vorbeam și asculta cu bărbia cuibărită în mâini. — Aveam poze cu el lipite peste tot în dormitor. Scriam și povestiri despre el. Și pe urmă, în noaptea în care a murit în accidentul de avion - am râs nervos - și nu e nevoie să crezi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Întâi pe „hold“. — Ea e, am șoptit speriată. Răspunde tu. Pentru Întâia oară Emily mi-a aruncat privirea aceea a ei. Nu era genul care să-și exteriorizeze emoțiile, dar era capabilă să-și ridice sprâncenele și să-și coboare bărbia Într-un fel care să exprime, fără nici un dubiu, dezgust și milă În proporții egale. — Miranda? Sunt eu, Emily, a zis ea, cu chipul strălucind de zâmbet, de parcă Miranda ar fi fost În stare să se strecoare prin cablul telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
primesc Cartea diseară, Emily, a aruncat ea În timp ce pășea Încrezătoare spre ușă și probabil că nici nu a observat cum un grup de trei femei care se aflau pe coridorul de afară s-a disipat urgent, la vederea ei, cu bărbiile În piept. — Da, Miranda. O s-o pun pe Andrea să ți-o aducă. Și asta a fost tot. Iar vizita care semănase panică generalizată În tot biroul, preparative frenetice, chiar și ajustări de garderobă și machiaj, durase mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întindeau și se Învârtejeau pe tot corpul Îi ofereau un camuflaj perfect pe plapuma ei verde cu bleu. Avea un belciug prins de o sprânceană, o grămadă de obiecte metalice Îi atârnau de urechi și două țepușe Îi ieșeau din bărbie. Din fericire, avea pe el niște chiloți, dar păreau atât de vechi și răpciugoși, Încât aproape - aproape - că mi‑am dorit să nu‑i fi avut nici pe‑ăștia. A scos țigara din gură, a expirat Îndelung și a adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru seara asta. Și, chiar dacă aș exagera spunând că meritase fiecare cent (dat fiind că toți cenții ăștia alcătuiau o cifră de zeci de mii de dolariă, arăta de‑ți tăia răsuflarea. Ea Însăși era un objet d’art, cu bărbia ridicată, cu mușchii perfect Întinși, un adevărat basorelief neo‑clasic În mărgele roșii pe mătase Chanel. Nu era frumoasă - avea ochii prea mici, părul pieptănat prea sever și fața avea trăsături prea dure, dar era uluitoare Într‑un fel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fotografiei cineva atașase - În chip expert - o coadă de șarpe cu clopoței exact acolo unde ar fi trebuit să fie picioarele. Efectul era o interpretare senzațională a Mirandei În chip de Șarpe: Își odihnea cotul pe bancheta de piele, cu bărbia dură proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În biroul meu Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de durere? — Se pare că nu mă pot descotorosi de ea. — Dar n-ați recurs la remedii false, sper? Domnul Mundy Își mișcă Încă o dată capul stînjenit. — Ei bine, recunoscu el după o secundă, puțină aspirină. Domnul Leonard Își retrase bărbia și-l privi pe domnul Mundy ca și cum ar fi vrut să zică Vai, vai! — Știți foarte bine, nu-i așa, zise el, cum este o persoană care folosește În același timp remedii false și tratamentul spiritual? E ca un măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o luă din loc. Viv era Îmbrăcată Într-o rochie ușoară din bumbac și un cardigan de culoarea prunei; avea ochelari cu rame deschise din plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe care și-l Înnodase sub bărbie. Baticul și ochelarii contrastau puternic cu părul ei negru și rujul roșu. Își netezi fusta, așezîndu-se confortabil, apoi coborî geamul din partea ei, și-și propti cotul pe marginea lui. Cu fața În calea curentului arăta ca o fată dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spună că-i e sete. Își puse haina pe bancheta din spate, dar o Îndemnă să-i caute În buzunar și să scoată o sticlă mică de Scotch. Îl urmări cum o duce la gură. Avea buzele moi și netede, bărbia și gîtul Îi erau proaspăt bărbierite, dar deja umbrite de puncte de barbă țepoasă. Bea stîngaci, pentru că se concentra la drum. La un moment dat, whisky-ul i se prelinse pe lîngă colțul gurii și trebui să-l oprească, punîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bluza sau altceva, cînd o primeai Înapoi avea altă culoare sau formă pentru că o vopsiseră sau Îi scoseseră mînecile! RÎse. Își mișcă picioarele o treaptă mai sus pe scara din metal - Își trase genunchii, Își vîrÎ fusta și-și sprijini bărbia În pumni. Apoi rîsul i se curmă, la fel ca Înainte. Privirea Îi deveni tot mai distantă și mai serioasă. Iar se lasă cortina aia... Își zise Helen. Dar, dintr-odată Viv Începu să vorbească. — E ciudat să te gîndești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu fusese deloc amuzantă. Helen se simțise ca o școlăriță prost Îmbrăcată, Însoțind o prietenă frumoasă la coafor... Îi ținuse geanta Juliei În timp ce fotograful o aranja și se Învîrtea În jurul ei, trebuind să privească În timp ce Îi dichisea părul, Îi Înclina bărbia, Îi lua mîinile În ale lui, pentru a le aranja mai bine. Pozele, așa cum au ieșit, erau, deși Julia pretindea că nu Îi plăceau; arăta fantastic În ele, dar nu atît de fantastic, se gîndi Helen, pe cît era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dacă ai fi un băiat ca lumea, te-ai duce acasă la el chiar acum... Deschise ochii și, brusc, Își Întîlni propria privire În oglindă. Părul era pieptănat cu grijă, cu cărarea aia dreaptă și albă, pijamaua Încheiată pînă la bărbie, dar nu mai era un băiețel. Nu avea zece ani. Și nici măcar șaptesprezece. Avea douăzeci și patru de ani, și putea face tot ce poftea. El avea douăzeci și patru, iar domnul Mundy... Domnul Mundy, Își zise el brusc, poate să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pentru o clipă chinuitoare, chiar crezu c-o să plîngă. Își ținu obrazul vîrÎt În gulerul lui, ca să nu-i vadă fața. Iar cînd Își reveni și putu să vorbească, Îi spuse: — Ar trebui să te bărbierești. Știu, răspunse el, frecîndu-și bărbia de fruntea ei. Te doare? — Da. — Te superi? — Nu. — Bravo. Să Încep acum cu aparatele de ras, m-ar scoate din minți! Dumnezeule! Am trecut prin tot felul de chestii mizerabile ca să ajung aici. Regreți c-ai venit? O sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i plăcea s-o scoată; trebuia s-o coboare pînă la buricul degetului și să curățe murdăria de desubt. După ce Își spălară cît putură de bine mîinile, Își scoaseră caschetele. Acolo unde fuseseră strînse În curele, pe frunte și sub bărbie, carnea era roz și curată, dar pilea dintre aceste zone era neagră-roșiatică din cauza prafului de cărămidă și a fumului, arătînd mai decolorată În locurile În care Își șterseseră sudoarea sau În șanțurile În care le cursese apă din ochi. Genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el În cap. Dă-mi fata, și O să te văd. Poate că și Fraser le auzea. Își schimbă poziția, se rostogoli pe spate și nu-și găsi locul. Acum că totul era atît de liniștit, cînd Își trecu mîna peste bărbia nerasă, cînd Își frecă ochii, chiar cu buricele degetelor - Duncan auzi... și suflă brusc. — La naiba, spuse el Încet. Aș vrea să fiu c-o fată, Pearce, chiar acum. O fată obișnuită. Nu genul de fată cu care mă Întîlneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tinerețe direct la maturitate. Ce să mai aștept? Marea Schimbare a Vieții, bănuiesc. Se spune că-i mai rău pentru femeile fără copii. Nu rîde! Tu, cel puțin, ai realizat ceva, Julia. Mă refer la cărțile tale. Julia Își retrase bărbia, zîmbind În continuare. — Astea! Semănă mult cu niște cuvinte Încrucișate. Pe prima am scris-o În glumă. Apoi mi-am dat seama că sînt bună. Habar n-am ce dezvăluie despre mine. Kay spunea că e o treabă ciudată - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
numele, ca nu cumva operatorul să ne asculte. Dar el Îi repetă numele. — Viv? Părea uluit. Băieții mi-au spus... — Știu. Tot o tărăganau și n-am avut altceva mai bun să le spun. — Cristoase. Îl auzi cum Își freacă bărbia și obrajii nerași. Unde ești? Cum ai dat de mine? Își depărtă gura. Woods, Îți jur că dacă-mi mai faci o poantă ca asta, te... Am sunat la Telefoane, spuse ea. — Poftim? — Am sunat la Telefoane. — Ești bine? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rază de speranță. Asta-i mai mult decît ți se dă pentru dezertare. Ea rîse din nou, apoi Își ținu respirația și-și clătină capul, incapabilă să vorbească. Rămaseră un minut sau două tăcuți. El Îi umbla prin păr cu bărbia și obrazul, și din cînd În cînd Își lipea gura de fruntea ei. Camera Începuse să se Încălzească. Durerea de stomac și spate cedă, pînă cînd o simți ca pe una obișnuită, pe care o avea În fiecare lună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi voie, spuse Julia. Prefer să vin, decît să rămîn aici, știi asta. Începu să se Îmbrace. Hainele-i zăceau amestecate pe podea; se aplecă și culese un sutien și chiloții, Își trase pe ea pantalonii și o bluză, coborîndu-și bărbia și Încruntîndu-se În timp ce-și Încheia nasturii. Se așeză În fața oglinzii și-și netezi fața. Helen stătea În continuare Întinsă și o urmărea, așa cum făcuse Înainte. I se părea extraordinar că putea s-o facă, era de necrezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capetele andrelelor ei atingeau șoldurile celor care stăteau lîngă ea. Una dintre ele - o fată În pantaloni - tocmai Îi spusese: — Nu vă supărați. Pantalonii ăștia n-au fost ieftini. Andrelele dumneavoastră or să-i găurească. Femeia care tricota Își trăsese bărbia. — Să-i găurească? Nu crezi că sînt alte lucruri mai importante la care să te gîndești? — Nu, nu cred. — Ei bine, aș vrea și eu să știu ce fel de pantaloni o să mai poți cumpăra dacă or să ne invadeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unul dintre canadieni. Sau, În caz extrem, tatăl fetei Înnebunite după cai. Dar cînd trase zăvorul și deschise ușa, apăru o mînă care reținea ușa de teamă ca ea să n-o Închidă iar. Apoi apăru mîneca aceea kaki, umărul, bărbia nerasă și ochii Înroșiți. — Domnișoară, spuse el. Își scosese chipiul. Vreți să mă ajutați? Controlorul e pe drum. Mi-am pierdut biletul și o să mă nenorocească... — Ies imediat, zise ea, dacă-mi dați voie. El Își scutură capul. O reținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta? — SÎnteți prima, vă jur! — Prima pe ziua de azi, vreți să ziceți. ZÎmbetul i se transformase În rînjet. Buzele i se depărtară și-i văzu dinții. Avea niște dinți derutanți: foarte regulați și albi, părînd și mai albi În comparație cu bărbia nerasă. Figura lui devenea brusc frumoasă. Îi observă ochii căprui și genele dese și negre. Avea părul brunet, chiar mai brunet decît al ei; Încerca să-l netezească folosind Brylcreem dar cîteva bucle răsăreau peste stratul de ulei și stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că sînt acasă - dacă mai e pe-acolo. Se sfătuiau să-l Împuște, ultima oară cînd am fost. Ziceau că statul la coadă pentru carne de cal le dărîmase. Își mai frecă o dată ochii Înroșiți, și-și trecu mîna peste bărbie. — Trebuie să fac o baie, zise el, trebuie să mă bărbieresc. Pe lîngă cherestegii de-acolo, arăt ca nenorocitul de Charlie Chaplin. Dar, oricum... Ezită, apoi zîmbi. Oricum, m-am blocat Într-o Încăpere c-o fată trăsnet, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]