KorAP: Find »[drukola/base=baladă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...204 >

5,096 matches

Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

nota politică, de aderență la conformismul partinic al vremii, după cum mulți dintre poeții vizați au devenit între timp dizidenți sau persoane non gratae în contextul politic, și deci literar (unii au părăsit țara). Remarci ale autoarei, ca cele despre semnificația baladei ca gen literar: într-o "perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candeIe aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic", vin în sprijinul acestei idei. Proiectul de revizuire și actualizare

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
au devenit între timp dizidenți sau persoane non gratae în contextul politic, și deci literar (unii au părăsit țara). Remarci ale autoarei, ca cele despre semnificația baladei ca gen literar: într-o "perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candeIe aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic", vin în sprijinul acestei idei. Proiectul de revizuire și actualizare a studiului poetic al autoarei s-a reliefat la un moment dat, dar a

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
și o acumulare a unui sistem al împrejurărilor istorico-literare. Lirica anilor 1950-1960 se caracterizează prin entuziasm, prin "patos și angajare într-un discurs nediferențiat" cum spune Petru Poantă. S-a scris în această perioadă foarte multă poezie ocazională: imnul, oda, balada, satira devin specii frecvente. Poeți ca Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Maria Banuș, Nicolae Tăutu, Eugen Frunză au scris o poezie cu o anumită culoare a reconstituirilor, mesaj generos, suflu social impulsionat de revoluționarea realităților social-politice. Transcrierea poetică a

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
la Sibiu), s-au detașat poeți de valoare ca A. Doinaș, I. Negoițescu, Ioanichie Olteanu, Radu Stanca, care vor cultiva în "Revista Cenaclului Literar"și apoi în volume, o poezie nostalgică, discretă, în formule alegorice, în parabole, romanțe, pasteluri și balade. Poezia lor rezistă prin timp ca un act de cultură, în sensul că transpunerea ideii și a sentimentului se realizează într-o formulă viabilă. Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare în teritoriul poeziei; de la poza din "Corydon" a lui Radu

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
timp ca un act de cultură, în sensul că transpunerea ideii și a sentimentului se realizează într-o formulă viabilă. Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare în teritoriul poeziei; de la poza din "Corydon" a lui Radu Stanca 2, la care balada se fixează pe o armătură tradițională, dar paradoxală la Ioanichie Olteanu 3 și la Ștefan Augustin Doinaș, care liricizează balada într-o atmosferă cu misterios medieval, unde își face loc drama celui care a văzut idei3. Ștefan Augustin Doinaș "Cartea

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare în teritoriul poeziei; de la poza din "Corydon" a lui Radu Stanca 2, la care balada se fixează pe o armătură tradițională, dar paradoxală la Ioanichie Olteanu 3 și la Ștefan Augustin Doinaș, care liricizează balada într-o atmosferă cu misterios medieval, unde își face loc drama celui care a văzut idei3. Ștefan Augustin Doinaș "Cartea mareelor", E. P. L.,1964; Omul cu compasul", E. P. L.,1964; "Seminția lui Laokoon", Editura Tineretului,1967; "Ipostaze", Editura Tineretului, 1968

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
1967; "Ipostaze", Editura Tineretului, 1968; "Lampa lui Diogene", Eminescu, 1970; Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte", Cartea Românească, 1972; "Versuri", Eminescu, 1972; "Cele mai frumoase poezii", Albatros, 1973. Ștefan Augustin Doinaș se manifestă ca un poet remarcabil prin baladele scrise în perioada sibiană a "cercului literar" și republicate în volumul "Omul cu compasul", după ce editase "Cartea mareelor" 1964. Critica a remarcat observația subtilă, viziunea plastică, relatarea ca abordare a unei problematici foarte apropiate de realitate în volumul citat. Căzută

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
literar" și republicate în volumul "Omul cu compasul", după ce editase "Cartea mareelor" 1964. Critica a remarcat observația subtilă, viziunea plastică, relatarea ca abordare a unei problematici foarte apropiate de realitate în volumul citat. Căzută în desuetudine sub asaltul mișcării moderniste, balada redevine o specie productivă în poezia românească în deceniul al V-lea prin cei mai talentați constituenți ai cercului literar: Radu Stanca, Șt. Aug. Doinaș, Ioanichie Olteanu. Fiecare din aceștia o reactualizează în felul său: Stanca prin procedee specifice artei

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
aceștia o reactualizează în felul său: Stanca prin procedee specifice artei teatrale, Olteanu printr-un epos de sursă folclorică, Doinaș printr-o perfecțiune formală îndatorată marelui clasicism trecut prin Mallarmé, prin parnasianism, prin Ion Barbu, modernizat și prin Rilke. Universul baladelor lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran de un meșteșugar însetat de "forme perfecte". Baladele lui sunt meditații, elegii, poeme ale iubirii. Barbizând, Doinaș caută misterele eleusine: "unde-s

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
clasicism trecut prin Mallarmé, prin parnasianism, prin Ion Barbu, modernizat și prin Rilke. Universul baladelor lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran de un meșteșugar însetat de "forme perfecte". Baladele lui sunt meditații, elegii, poeme ale iubirii. Barbizând, Doinaș caută misterele eleusine: "unde-s țărmurile... Nu-s/ Doar azurul jos și sus/ datină pe valuri crețe/ tulburată frumusețe,/ ani de fum, bani de foc/ osie de vis a lumii/ ei

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
murind, aude un sunet de corn, asemenea eroului din "La Chanson de Roland", dar numai pentru o clipă: "Să suni până mor către cerul senin/ atunci asfinți după creștete luna/ și cornul sună însă foarte puțin." Un sentiment nostalgic cuprinde baladele, care sunt elegii ale neîmplinirii; fecioarele își pierd frumusețea în unde ("Elegie"); feciorul, sluga lui "Crai de ghindă", așteaptă, trist și tăcut, porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va fi răpus

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
are la origine desfacerea monadei umane, androginul; femeia face parte din trupul bărbatului, ea este jumătatea din om, dorită de cealaltă "ce se duce după ea". Tonul elegiac este alimentat de un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca un imperativ al cunoașterii sau al înfrângerii; grădinarul ("Trandafirul negru") va putrezi în mlaștini, Craiul de Ghindă este un mesager al morții dragostea lui este similară extincției: "Ucide copiii ce-mi seamănă mie/ să nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic. Depășind perioada baladelor, Doinaș se apropie tot mai mult, ca structură poetică, de Al. Philippide și G. Călinescu, nu numai în sensul organizării și

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic. Depășind perioada baladelor, Doinaș se apropie tot mai mult, ca structură poetică, de Al. Philippide și G. Călinescu, nu numai în sensul organizării și elaborării poeziei, ci și în conceperea actului poetic ca fenomen de cultură. Apar jocuri de cuvinte: "Cadavrul pelerin/ plutea

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Călinescu, nu numai în sensul organizării și elaborării poeziei, ci și în conceperea actului poetic ca fenomen de cultură. Apar jocuri de cuvinte: "Cadavrul pelerin/ plutea deasupra lumii balerin/ întins ca să-și purifice sandala,/ pe spini și pe cuvinte alandala". Baladele scrise în această perioadă 1 implică, asemenea celor precedente, dar cu mai multă meditație și poate mai gravă, mai metaforic exprimată prin cultivarea simbolului, a alegoriei, a parabolei. "Cerbul invizibil" reprezintă aspirația noastră spre absolut: "unde calcă el nu se

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
celor precedente, dar cu mai multă meditație și poate mai gravă, mai metaforic exprimată prin cultivarea simbolului, a alegoriei, a parabolei. "Cerbul invizibil" reprezintă aspirația noastră spre absolut: "unde calcă el nu se cunoaște./ Numai umbra lui în lună paște". Balada "Cerbul invizibil", scrisă în 1962 și publicată în 1974, pare a fi fost cizelată-n timp, pentru că îi lipsește epicul cu desăvârșire. Am mai putea cita "Hercule ridicând cerul pe umeri", "Măria sa puiul de cuc", "Orologiu de gheață", "Don Juan

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
fi fost cizelată-n timp, pentru că îi lipsește epicul cu desăvârșire. Am mai putea cita "Hercule ridicând cerul pe umeri", "Măria sa puiul de cuc", "Orologiu de gheață", "Don Juan în declin", scrise în 1942, 43, 44 și reluate în 1966. Baladele sunt mai rare în perioada 1965-75, deși sunetul lor se face auzit în poemele ale căror motive de meditație ar fi: izvorul și țărâna, luna și soarele, arderea, somnul, sărutul, vârsta. Scrie poeme despre Kandinsky, Delaunay, Chagall, Chirico, fără emoție

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
o, fragil străveziu,/ zilnic mi-l fură-n cearcănul unde-i/ marea, târziu." Poemele devin descriptive, fără strălucire, în perfecțiunea formei și a includerii ideii, dar și narative. Volumul antologic "Versuri" (1972) cuprinde poeziile grupate-n cicluri: "Cântece de dragoste","Balade", "Omul cu compasul", "Sonete", "Devorantul Cronos", "Voluptatea limitelor", "Paralele lirice", "Poeme", "Piscul sau descrierea poeziei", "Impresii din copilărie", titluri care confirmă înmănuncherea poeziilor în cadrul unui comentariu filozofic, a unei confesiuni ușor elegiace, sau simpla demonstrație distantă și rece. Critica a

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Poantă, "întoarcerea la surse și extinderea registrului liric". Dacă în prima perioadă poezia se caracterizează prin epic, consecință a schimbărilor istorice, expresie a contestării uneori violente, tipică romanticilor, în a doua perioadă poezia se liricizează. Asistăm la o resurecție a baladei și a poemului (balada își pierde epicul și primește accente de elegie, meditație, poeme ale iubirii vezi Doinaș); poezia devine un adevărat fenomen de cultură, livrescul capătă pondere și se cuprinde în lirismul existențial, nuanțând expresia, deschizând simbolurile și stratul

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
și extinderea registrului liric". Dacă în prima perioadă poezia se caracterizează prin epic, consecință a schimbărilor istorice, expresie a contestării uneori violente, tipică romanticilor, în a doua perioadă poezia se liricizează. Asistăm la o resurecție a baladei și a poemului (balada își pierde epicul și primește accente de elegie, meditație, poeme ale iubirii vezi Doinaș); poezia devine un adevărat fenomen de cultură, livrescul capătă pondere și se cuprinde în lirismul existențial, nuanțând expresia, deschizând simbolurile și stratul imagistic al structurii poetice

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Bărbați tineri, vremea îi face urmași bătrâni, cu barbă, pletoși și vagi ca magii, din veșnicie scoși./ Fără harnașamente pasc murgii triști prin iarbă/ Lovind copite-n osul albit și lins de ploi./ Iar pruncii beau din lapte istorii și balade/ În cartea de citire cu umbre de eroi/ Și paginile toate urcate în baricade." Vibrația poemelor lui Al. Andrițoiu o dă sentimentul trecerii timpului. Iată-l pe Ion Pillat din poemul,,Aici sosi pe vremuri" invocând trecerea generațiilor: "Și iarăși

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
prezent ca simbol al suferinței, al calvarului. George Alboiu caută "o lumină de ieri" care-a fost și care nu mai poate fi atinsă. (Lucian Blaga) Dumitru M. Ion "Iadeș", E. P. L., 1967; "Vânătorile",1966-1967, E. P. L., 1969; "Balcanice"100 balade 1966-1969, Editura Albatros, 1970; "Poeții de douăzeci de ani" (Covor românesc), Editura Eminescu, 1972; "Fals tratat de vânătoare" (1971-1972), Editura Eminescu, 1973; "Orgolii" (1968-1973), Editura Albatros, 1973; "Culoare și aromă, melancolii" (1969-1970), Cartea Românească, 1974. Dumitru M. Ion recompune un

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
doar sfârșitul unui ciclu și începutul altei existențe: "Un bătrân, moare el,/ Vine altul apoi/ și din tălpile lor se ia vara pământ pentru flori,/ Se bea vin și până la urmă,/ nunta se sparge-ntr-un ulcior." În poemul intitulat "Baladă" aflăm cine sunt "zeii neatenți" și care este simbolistica jocului lor. Existența este un joc de copii și vom muri adolescenți: "Bem apă toți din pietrele cu care/ Se joacă un copil/ și moare mâine un bătrân". Sau, ca-n

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
spre sfârșitul ei, demonstrează că "Țărmul rămâne zadarnic" și "Tinerețea fără bătrânețe" este doar un pretext pentru a ne vorbi de taina nașterii și a morții. Ștefan Augustin Doinaș crede în unicitatea faptelor pe care le va cânta în "lirica" baladă în care totul se desfășoară după un anumit ceremonial princiar, e fascinat de fata morgana în fantastica vânătoare a prințului din Levant, sau, exploatând parabola,deplânge perisabilitatea civilizațiilor. Nina Cassian aduce transfigurarea poetică a ideii, mișcân d-o cu fantezie

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
este evoluția de la poezia rimată și încadrată în strofe și rime, la versul alb (în perioada 1944-1947 și în cea de după 1960) ca apoi, în ultimii ani, să se revină la unii dintre poeți, la tiparele fixe. Reînvie în epocă,balada și poema(liricizate), parabola, satira, bocetul, cântecul-romanță, doina. Ne este tot mai clar faptul că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]