3,051 matches
-
Sovietice până la un an. În Basarabia au fost organizate două lagăre la Bălți, unul obișnuit, altul de concentrare. Cel de-al doilea avea cam 45.000 de prizonieri, între care aproximativ 35.000 de români, (din care aproximativ jumate erau basarabeni și bucovineni), 5.000 de germani, restul fiind unguri, italieni, cehi, polonezi și alții. Condițiile foarte grele din lagăr au făcut ca numai cei mai rezistenți prizonieri să supraviețuiască, doar pentru a fi trimiși în lagărele de muncă din interiorul
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
casele lor în 1941. În condițiile în care Armata Roșie înainta spre România, temându-se de deportări precum cele din 13 iunie 1941, până la de oameni s-au mutat spre vest pe restul teritoriului României, lăsând aproape goale marile orașe basarabene și bucovinene. Acești refugiați erau în principal profesori, ingineri, medici, avocați, practic oricine putea fi calificat intelectual, dat fiind faptul că aceasta era una dintre țintele predilecte ale persecuțiilor sovietice. A trebuit să treacă 25 de ani pentru ca în Moldova
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
arestărilor, persecuțiilor politice, deportărilor, condamnărilor la muncă silnică, 703.000 dintre ei pierind.. Ultimele cifre includ și cele 298.500 de victime ale foametei din perioada 1946 - 1947 și cei aproximativ 100.000 de prizonieri de război români de origine basarabeană și bucovineană, care au murit în lagăre. Restul sunt victime ale execuțiilor, masacrelor, deportărilor și ale gulagului. Aceste politici au avut ca țintă elitele basarabene și bucovinene, care nu se refugiaseră în România în 1940 și între 1944-1945. Printre cei
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
perioada 1946 - 1947 și cei aproximativ 100.000 de prizonieri de război români de origine basarabeană și bucovineană, care au murit în lagăre. Restul sunt victime ale execuțiilor, masacrelor, deportărilor și ale gulagului. Aceste politici au avut ca țintă elitele basarabene și bucovinene, care nu se refugiaseră în România în 1940 și între 1944-1945. Printre cei vizați de politicile sovietice se aflau învățătorii, profesorii, doctorii, preoții, avocații, foștii polițiști și jandarmi și cadre active ale armatei regale române, proprietarii de pământ
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
țărani înstăriți și mijlocași, care respingeau tacticile sociale sovietice. Ucrainenii din regiune care și-au exprimat opoziția față de regimul sovietic au avut aceeași soartă cu românii persecutați. În perioada de după ocuparea Basarabiei și Bucovinei din 1940, 82.000 de germani basarabeni și 40 -45.000 de germani bucovineni au fost repatriați în Germania la cererea guvernului lui Hitler. Unii dintre ei au fost colonizați forțat în Polonia ocupată, pentru ca, în 1944 - 1945, aceștia să fie nevoiți să se refugieze spre vest
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
enenimentelor antisovietice și anticomuniste din 1988 - 1992. Aceste rivalități au fost un important factor declanșator al războiului din Transnistria din 1992. Colonizarea a afectat în mod special orașele din Basarabia, Bucovina de nord, regiunile rurale din Bugeac, (de unde emigraseră germanii basarabeni), dar în mod special orașele din Transnistria. În ciuda imigrației masive, recensământul din 1959 a arătat o scădere semnificativă a populație față de situația din 1940, ceea ce arată cât de dramatic a fost afectată populația locală de evenimentele din 1940 - 1956. După
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
moderne de cercetare a limbii, literaturii și folclorului românesc. Tot după 1990, s-au intensificat relațiile de colaborare cu instituțiile de profil din România și din alte state europene. O colaborare specială s-a stabilit cu ilustrul savant de origine basarabeană Eugen Coșeriu. Directori ai Institutului de Istorie, Limbă și Literatură au fost consecutiv: În cadrul Institutului la diferite etape au activat personalități de seamă ca Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, Nicolae Raevschi, Vasile Coroban, Eugeniu Russev, Gheorghe Bogaci, Ion Vasilenco, Vasile Badiu
Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei () [Corola-website/Science/309203_a_310532]
-
(n. 30 iulie 1927, Bălăbănești, azi în Raionul Criuleni, Republica Moldova - d. 10 noiembrie 2007), a fost un filolog, lexicolog și lingvist român basarabean, unul din membrii titular al Academiei de Științe a Moldovei, specialitatea lingvistică romanică (în special română) și slavă (în special rusă), cercetător știintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lîngă Academia de Științe a Moldovei. Este fondator al școlii moldovenești
Silviu Berejan () [Corola-website/Science/309494_a_310823]
-
Iași, care permite livrarea gazelor naturale în ambele sensuri. Gazoductul are o lungime de 43,2 km, din care aproximativ 11 km în Republica Moldova iar costul total al proiectului a fost de de 26,5 milioane de euro. Pe partea basarabeană, suma necesară pentru construcție a fost de 8,29 milioane de euro, dintre care 5,29 milioane de euro au fost oferite de Guvernul României, iar 3 milioane de Comisia Europeană. Interconectorul va avea o capacitate anuală de 1,5
Gazele naturale în România () [Corola-website/Science/310422_a_311751]
-
naționale moldovenești, mai ales că ei dintotdeauna își spuseseră „moldoveni”. Această nouă interpretare a identității locale a umplut golul pe care îl lăsase eșecul administrației românești care, în numai 22 de ani, nu avusese timp să fructifice în mentalul colectiv basarabean un sentiment puternic al românității, ca în celelalte regiuni românofone rămase în cadrul României după 1945. Astfel, la aproape 2 secole de la ocuparea Basarabiei de către Rusia Țaristă, în Republica Moldova, deși există o semnificantă parte a populației (mai ales printre cei tineri
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
prevedea recompensare bănească. Prețul de răscumpărare a unei desetine de pământ din moșia Telenești era: teren arabil - 180 ruble; pădure - 180 ruble. În perioada interbelică în Telenești exista un spital cu 4 clădiri. Despre aceasta relatează Mihail Sadoveanu în „Drumuri basarabene”. În conformitate cu legea învățământului primar și secundar care prevedea obligativitatea învățământului de 7 ani, în Telenești s-au deschis câteva școli: Telenești - Târg - 3 școli, Telenești - Vechi - o școală. În anul 1940, Basarabia a fost încorporată în URSS. Din localitatea Telenești
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
din Cluj, la moarte. După ocuparea Bucureștiului în toamna anului 1916, Onisifor Ghibu se refugiază la Iași cu soția și cei trei copii (cel mai mare de 4 ani), iar din martie 1917 la Chișinău, unde devine motorul acțiunii revoluționare basarabene din 1917-1918. Împreună cu câțiva fruntași basarabeni întemeiază și organizează Partidul Național Moldovenesc. Conduce efectiv vasta acțiune de organizare a învățământului în limba română, inexistent în 1917 și reușește deschiderea de școli românești în toată Basarabia, începând cu toamna anului 1917
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Bucureștiului în toamna anului 1916, Onisifor Ghibu se refugiază la Iași cu soția și cei trei copii (cel mai mare de 4 ani), iar din martie 1917 la Chișinău, unde devine motorul acțiunii revoluționare basarabene din 1917-1918. Împreună cu câțiva fruntași basarabeni întemeiază și organizează Partidul Național Moldovenesc. Conduce efectiv vasta acțiune de organizare a învățământului în limba română, inexistent în 1917 și reușește deschiderea de școli românești în toată Basarabia, începând cu toamna anului 1917. Tipărește apoi ”Ardealul” (de la 1 octombrie
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
antumă foarte vastă a lui Onisifor Ghibu are ca subiecte principale: pedagogia și educația, problemele școlare, unirea celor două biserici românești, politica religioasă și minoritară a statului român față de politica dușmănoasă și revizionistă a unor organizații laice și călugărești, problemele basarabene. Bibliografie realizată postum (1974-2010) Prin grija în special a fiilor săi, Octavian și Mihai Ghibu, s-au publicat postum, până în 2010, 33 de volume mari, din manuscrisele rămase după moartea lui Onisifor Ghibu. Între acestea: Amintiri despre oameni pe care
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
un diac și un dascăl. La 27 iunie 1813, la un an după eliberarea Basarabiei de sub jugul turcilor de către Rusia, cinci țărani din Tețcani (Ioan Vornic, Agapi Buță, Ion Șchiopu, Grigore Popa și Vasile Matveev) s-au plâns Guvernului regional basarabean asupra serdarului de Orhei, care îi mâna la munci istovitoare de corvoadă. Ei lucraseră gratuiit 13 zile la fortificațiile de la Hotin, căraseră bîrne din pădurea Teleșeu la Chișinău și Chilia din pădurea Frumoasei la Mogilău. Potrivit recensământului din anul 1859
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
de comună din sectorul Buiucani, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Trușeniul se află la 12 km de orașul Chișinău. În 1545 apare prima mențiune documentară în hrisovul lui Petru Rareș, în legătură cu stabilirea hotarelor mănăstirii Căpriana (Regest publicat de L.T.Boga în Documente Basarabene, pag. 11, 1929). În Dicționarul statistic al Basarabiei, București 1923, pag.286, se vorbește că satul Trușeni ar fi existat încă din 1510. La început (sec.XV) satul era situat pe niște coline prin preajma cheilor Bîcului, numit Turluiești (de la turlă
Trușeni, Chișinău () [Corola-website/Science/305128_a_306457]
-
distrusă, construindu-se pe banii lui Toader Șerban una nouă de cărămidă, pe locul celei vechi rămânând doar o movilă de piatră cu o cruce mare pe ea. Odată semnat (Tratatul de la Paris (1856)), Crihana Veche, împreună cu localitățile din județele basarabene Cahul, Bolgrad și Ismail, revine în componența Principatului Moldovei, participând în 1859 la Unirea Principatelor sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Face parte administrativ din România (până în 1866 Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei) până în 1878 (Tratatul de la Berlin), când Imperiul
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Ismail, revine în componența Principatului Moldovei, participând în 1859 la Unirea Principatelor sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Face parte administrativ din România (până în 1866 Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei) până în 1878 (Tratatul de la Berlin), când Imperiul rus reocupă teritoriul basarabean al României până la Prut și Dunăre. Primul deputat al cahulenilor în Parlamentul de la București a fost Bogdan Petriceicu Hasdeu. În 1864 a fost reînființată vechea eparhie a Ismailului, așezând în fruntea ei pe eruditul episcop Melhisedec Ștefănescu, care deschise pe lângă
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
locuiau 3260 de persoane,dintre care 3075 se numeau români, 23 ruși, 108 ruteni(ucraineni),47 evrei, 7 țigani(Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.) Bibliografie L.T. Boga. Documente basarabene.Vol. XX. Chișinău, 1938. Cercetări istorice. Revistă de istorie românească (1929-1931). Iași, 1932. Catalogul bibliotecii societвții istorico- arheologice basarabene din Chisinău, 1924. Chișinău, 1925. Radu Rossctti. Pămîntul, sătenii și stăpînii în Moldova. București, 1907. Ziarul "Viata Nouă". Briceni, 1972-1989. NOTA
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.) Bibliografie L.T. Boga. Documente basarabene.Vol. XX. Chișinău, 1938. Cercetări istorice. Revistă de istorie românească (1929-1931). Iași, 1932. Catalogul bibliotecii societвții istorico- arheologice basarabene din Chisinău, 1924. Chișinău, 1925. Radu Rossctti. Pămîntul, sătenii și stăpînii în Moldova. București, 1907. Ziarul "Viata Nouă". Briceni, 1972-1989. NOTA DE UZ ACTUAL Cod postal - MD-4726. Tel. primăriei - 0-247-48-336; 0-247-22-613.
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste din ținutul Codru, așadar, satul fiind menționat documentar pentru prima oară în 1808. Anatol Eremia afirmă în „NOTE DE TOPONIMIE BASARABEANĂ” că toponimul Sadâc, „corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de „credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
sovietice în 1940, satul Baraboi este inclus în raionul Râșcani din județul Bălți. Sistemul județean a fost menținut până în anul 1947. Dezastrul cauzat de război, seceta din anii 1945-1946 și, mai cu seama, colectarea forțată a produselor agro-alimentare de la țăranii basarabeni, au provocat o seceta fără precedent, ce a curmat viața multor locuitori ai Basarabiei, inclusiv a celor din Baraboi. După combaterea secetei, cu intenția de a-i intimida pe țărani și a-i obliga, în acest fel, să accepte colectivizarea
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
librărie, o cafenea și o brutărie. La ultimul recensământ sovietic din 1989 în sat erau 1460 de gospodării cu 3734 locuitori. În contextul transformărilor socio-politice de la sfârșitul anilor 80 ai secolului XX, mișcarea de renaștere și eliberare naționala a românilor basarabeni, a 27 august 1991 Republica Moldova își proclamă independența. Conform legii privind organizarea administrativ-teritorială a republicii din 1994, satul (comuna) Baraboi a continuat să facă parte din raionul Dondușeni. Iar, conform celei din 1998, când e instituit sistemul județean, satul e
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
1861 la Sankt-Petersburg, a fixat în Leonardovca, zisă și Limbenii Noi, 71 de case, fără școală și biserica. Suportînd cîteva epidemii de holeră, așezarea nouă de pe pîrîul Suvet continuă să crească furtunos. În 1897 ea a intrat în lista localităților basarabene care depășeau 500 de persoane. Zamfir Arbore, în „Dicționarul geografic al Basarabei" (1904), ne-a lăsat moștenire următoarea informație: Limbenii Noi, sau Leonardovca, sat în jud. Bălti, voloștea Fălești, așezat la nord de satul Limbenii-Vechi, pe țărmul părăului Ustea. În
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
cișmeaua de lângă familia Bercea, care se păstrează si până astăzi. Având pământuri mănoase, bogate în humus și izvoare, noua așezare de pe moșia boierească se extinse repede. Către sf. sec. XIX, la recensământul din 1897, Mărăndenenii au intrat în condica așezărilor basarabene ce depășeau 500 de suflete. În acel an satul număra 1270 de oameni (647 de bărbați și 623 de femei), dintre care 1260 erau ortodocși. La 1904 Zamfir Arbore văzu localitatea cu ochi de geograf și statician: ,Mărăndeni, sat mare
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]