4,866 matches
-
ei fuseseră respectate și o asemenea pată poate fi ștearsă de o purtare frumoasă În viitor și pe urmă pica e un sentiment omenesc și situa... — Bobby, cere-i iertare acestei domnișoare, porunci Juan Lucas. Bobby Îi spuse că fusese beat și că o roagă să-l ierte; Țanțoșa voia să ia din nou de la capăt teoria cu pica, dar Juan Lucas o Întrerupse din nou, spunînd că totul se lămurise, că nu trebuia să-i poarte pică și, tocmai cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
furios fiindcă dentistul Îi scormonise de o mie de ori nervul cu mașinăria aia... O opri pe Merceditas Într-o latură a marelui patio, În spatele caleștii care avea acum o roată ruptă, fiindcă Bobby, intrînd În urmă cu cîteva zile beat cu camioneta, o ciocnise În plin. Țanțoșa coborî prima, oferindu-le ceai tuturor, dar nu și lui Julius, „ție o să-ți pregătesc o pungă cu gheață“, Îi spuse. Intrară toți patru pe ușa de serviciu și se Îndreptară spre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și croiască drum pînă a ajuns la bar, nu departe de locul unde stătea Santiago. „Viceregele!“, Îl strigă el. Amîndoi se ridicară În picioare, se apropiară unul de altul Înaintînd printre clienți și se Îmbrățișară strîns. „Cad din picioare de beat ce sînt: de trei zile beau Într-una“, anunță Viceregele, rotindu-și privirea pe deasupra Întregului Fredy Solo’s, să vadă dacă era careva dispus să profite de ocazie ca să-i ardă o mamă de bătaie cît era beat. Dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
picioare de beat ce sînt: de trei zile beau Într-una“, anunță Viceregele, rotindu-și privirea pe deasupra Întregului Fredy Solo’s, să vadă dacă era careva dispus să profite de ocazie ca să-i ardă o mamă de bătaie cît era beat. Dar din norii de fum nu se ridica nimeni și Ray Charles continuă să cînte liniștit pentru perechile și pentru bețivii care În noaptea de Crăciun deveneau din ce În ce mai melancolici. Santiago Îl aduse pe Vicerege În grupul lui, ca să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester. Trebuiau să se schimbe, apăreau În sketch-ul următor, trebuiau să se grăbească, vai! S-au ridicat zorite și promițînd să se Înapoieze repede. S-au Întors să se ducă la cabine, s-au Întors și atunci ei, pe jumătate beți, au văzut o mulțime de dosuri care se frecau de marginea mesei și atingeau paharele Îndepărtîndu-se Într-o legănare veselă. „La naiba!“, exclamă Lang al IV-lea, uitîndu-se imediat la Santiago. Santiago Îi zîmbi parcă spunîndu-i da, e bine folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul și femeia păcătoasă, Își făcură apariția cu o insolență nemaivăzută fetele care susțineau numărul următor și bărbații, fiindcă era Anul Nou și fiindcă erau beți, mai comandară ceva de băut; nu-i mai putea opri nimeni pe bărbați, voiau să bea din ce În ce mai mult, voiau să vadă Întregul show. Simfonia glorioasă de la un capăt la altul, voiau să rămînă pînă la ultimul număr deochiat, Gloria Symphony
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l duc așa acasă. — Bună! exclamă pe neașteptate Bobby. Nimeni nu-l văzuse cînd a venit; pe față i se citea o mulțumire desăvîrșită. Ce se Întîmplă cu Lester? Întrebă. — Trebuie să mă ajuți să-l scot de aici; e beat mort. Ar fi mai bine să doarmă puțin În altă parte Înainte de a-l duce acasă. — În camionetă. Canapeaua din spate se transformă În pat. — Bună idee... Să mai așteptăm puțin și, dacă nu se trezește, mă ajuți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
De la un timp, după o lungă pauză, am început iarăși să primesc telefoane de la ea. Mereu noaptea târziu și mereu ca să-mi ceară să-i împrumut bani. O voce tot mai spartă, tot mai nebunească. De cele mai multe ori era, probabil, beată. Nu-i puteam împrumuta, căci eram sărac ca degetul, dar o-ntrebam mereu ce mai e cu ea. „Nu pot să-ți spun nimic“, îmi zicea și-nchidea. Cum toți bărbații, în nopțile de insomnie, trec în revistă, meticulos, lista
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi tradus înapoi în românește poe mele noastre, ar fi ieșit ceva nemaivăzut în literatura ro mână... Dar ce conta? În ultima seară băieții veseli au venit cu chitări electrice și ne-au cântat, acom paniați de mișu nătoarele groupies, bete de nu mai știau de ele, ce altceva decât There’s a puuuub where we all long to gooooo Its naaaaame is Heaaaaaaven... A fost însă genial pe lângă răspunsul nostru, căci ne-au somat să cântăm și noi ceva românesc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
au zis întregului popor: Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociți și să nu plîngeți!" Căci tot poporul plîngea cînd a auzit cuvintele Legii. 10. Ei le-au zis: "Duceți-vă de mîncați cărnuri grase și beți băuturi dulci, și trimiteți cîte o parte și celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mîhniți, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră." 11. Leviții potoleau pe tot poporul zicînd: "Tăceți, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Cetățeanului Turmentat, într-o distribuție în care Cațavencu era Stelică Iosipescu, iar Tipătescu - Liviu Ionescu, amicii mei cei mai buni. Au început repetițiile, însă profesorul-regizor îmi reproșa că nu-s destul de natural în rol. “Tu ai văzut, vreodată, un om beat?” Numai odată?! “Încearcă să-l imiți întrutotul: mimică, fel de a vorbi, mers...” Mă străduiam să-i urmez întocmai sfaturile, dar, nimic... “Fii atent - îmi zice-ntr-o zi profesorul Bâsceanu - dacă nu joci cum trebuie, o să te înlocuiesc. Am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
C a primit ordin să asigure “cadrul sonor necesar” unui interviu pe care urma să-l dea, unei emisiuni de tineret de la radio, tovarășul comandant al șantierului. Maistrul-intructor, trimis de școală să aibă grijă de elevi, umbla, mai tot timpul, beat. Normal, nu-l interesa nimic în legătură cu liceenii pe care fusese pus să-i conducă. Întrucât părinții săi locuiau într-un sat din apropierea șantierului, mergea deseori acasă și se-ntorcea de acolo ba cu o canistră, ba cu un bidon sau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se dăduse acum o altă identitate. Mă gândeam că dacă voi fugi, nu ar putea să mă mai urmărească nimeni. Aveam ceva bani adunați și franceza fusese limba copilăriei mele. Soarta îmi era deci oarecum favorabilă. Am găsit un soldat beat criță căruia i-am mai dat să bea și i-am șterpelit pistolul. Apoi, în noaptea următoare, am plecat tot spre apus... Călătorind astfel, am ajuns după o săptămână într-un port. Nu puteai să bănui unde mă aflam. Tot
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lumină s-a stins brusc. Avionul se pregătea să aterizeze. Am băut o ceașcă de cafea împreună cu ea, nici măcar nu reținusem cum o cheamă, apoi încă una. Vântul bătea din ce în ce mai tare și avionul se balansa, de parcă ar fi fost beat. Un scârțâit prelung al roților, o frână bruscă și vocea pilotului care anunța: - Am sosit la Paris!... - Oare acesta este ultimul act? E ultima cortină?.. Linda era acum de domeniul trecutului. Asemenea actrițe nu-și găsesc niciodată loc în noul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sculptat, de culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste. Se uită în oglinda din baia de la etaj: buhăită și șubredă, cu claia de păr roșu ca o perdea de mărgele încurcată. Dar încă prezentabilă, în condițiile date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crustă pe care încerca să și-o curețe de pe ochi. Se uitase la ea cu privirea aceea amuzată, lichidă, pe care i-o aruncase într-o noapte, când erau adolescenți și se târau amândoi spre casă, fiecare de la întâlnirea lui, beți. Și tu? Nu te credeam în stare. Începu să-și folosească vocea - gemete înăbușite de tubul de traheotomie, un limbaj secret, fără vocale. Fiecare horcăit o sfâșia pe Karin. Îi bătu la cap pe doctori să facă ceva. Ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și mai rău, încuviințează Duane. Ai putea fi un terorist d-ăla afgan din Gitmo. Ăia n-o să plece nicăieri de-acolo prea curând. Da’ ce ziceți de americanul ăla de l-au prins? Tipul ăla o fi fost drogat, beat, spălat pe creier sau cum? Mark clătină din cap. Toată lumea e pe cocaină. Terapeuții, care fac ore suplimentare ca să-l convingă pe Mark că s-a întâmplat ceva cu el. Falsa Karin, care încearcă să-l distragă. Rupp și Duane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Am nevoie de un sfat în chestia asta. Mă rupe în bucăți. Tu ce-ai face, frate? Ai lua căcatu’ ăla? Să vezi ce se întâmplă? Ce-ai face tu, dac-ai fi tu? Daniel se zgâi la berea lui, beat ca un boboc de liceu. Îl cuprinse o nouă amețeală: el ce ar face, în locul lui Mark? Stătuse în camera de hotel a lui Gerald Weber alături de Karin, adoptând poziția aia previzibilă de înaltă ținută morală. Poate că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
„Cel mai mult aș vrea o varză!“ - asta i-am răspuns bărbatului meu Doru când, beat de fericire la vestea că vom avea un copil, mi-a promis cam ca în basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte : „Cere-mi orice și-ți voi da!“. „Chiar? am zis. Adică diamante și chestii din astea?“ „Dacă
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
ei din mîndrie civică și se Îndeletnicesc cu crima, jaful și violența ca niște adevărați cetățeni respectabili ce sînt. Între timp un om a fost găsit mort, cu capul spart, la cîteva case mai jos de mine; iar o femeie beată a coborît dintr-o mașină la ora două noaptea acuzîndu-și În gura mare Însoțitorul ca să audă tot cartierul. — Trebuie să mă plătești, vagabond nenorocit! strigă ea. Trebuie să mă plătești acum! Dă trei dolari că, de nu, mă duc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
priveau cu curiozitatea, dar nu cu aceeași milă, cu care privești un animal muribund și rîdeau, vorbeau, glumeau Între ei cu o duritate Îngrozitoare, nesuferită și vrednică de dispreț, care-mi trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau căutat, era numai o atitudine rece, de o aroganță studiată, seacă, falsă și Închipuită, adoptată ca pe ceva la modă. Erau de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de care omul este capabil cînd dă ochii cu moartea. Unii se apropiau, se opreau, priveau spre cel de pe bancă și Începeau să pună Întrebări cu glas scăzut, plin de neliniște: — Ce-i cu el? E bolnav? A leșinat? E beat? Ce are? Și se Întîmpla ca unul să-i răspundă, privind atent chipul mortului și apoi strigînd În gura mare cu voioșie, făcînd un gest categoric și batjocoritor cu mîna, și totuși cu o nuanță de neliniște și nesiguranță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i răspundă, privind atent chipul mortului și apoi strigînd În gura mare cu voioșie, făcînd un gest categoric și batjocoritor cu mîna, și totuși cu o nuanță de neliniște și nesiguranță În glas: — Nu! Nu-i e rău! Tipul e beat! Asta-i tot! Ce mai! A leșinat... Ia te uită cum stau toți și-l privesc! glumește el. Parcă n-au mai văzut În viața lor un bețiv! Haide! Să mergem! strigă el. Și pleacă grăbiți, În timp ce primul face haz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați, dînd din cap cu un gest de profund dispreț și silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]