2,793 matches
-
dat, devenind tot mai mic, balonul s-ar încreți, s-ar dezumfla de tot și, în cele din urmă, ar rămâne un simplu punct - punctul singular de la începutul timpului și spațiului. Acesta este zeroul primordial, locul de naștere al universului: Big Bangul, violenta explozie care a dus la formarea cosmosului. Din acest punct singular s-a revărsat toată materia și energia din univers, creând galaxiile, stelele și planetele care au existat vreodată și care vor exista la nesfârșit. Universul a avut
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nesfârșit. Universul a avut un început, acum aproximativ 15 miliarde de ani, și de atunci spațiul a continuat să se extindă. Speranța lui Einstein într-un univers constant, etern, murise. Mai rămânea totuși un licăr de speranță, o alternativă a Big Bangului: teoria stabilității. Unii astronomi sugerau că ar exista izvoare din care țâșnește materia și că galaxiile se îndepărtează de aceste izvoare, îmbătrânind și murind. Dar, deși fiecare galaxie se îndepărtează și moare, universul, ca întreg, nu se schimbă niciodată
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
situația s-a schimbat. Teoria stabilității a fost dărâmată de ceea ce oamenii de știință au crezut în mod greșit a fi excremente de porumbei. În 1965, mai mulți astrofizicieni de la Universitatea Princeton își imaginau ce s-a întâmplat imediat după Big Bang. Întregul univers trebuie să fi fost extrem de fierbinte și de dens, orbitor de strălucitor. Lumina respectivă nu ar fi dispărut pe măsură ce universul-balon se extindea; s-ar fi împrăștiat peste tot, odată cu țesătura dimensiunii spațiu-timp. După câteva calcule ulterioare, fizicienii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
țesătura dimensiunii spațiu-timp. După câteva calcule ulterioare, fizicienii de la Princeton și-au dat seama că această lumină provenea din zona spectrală a microundelor, propagându-se din toate direcțiile. Era o radiație cosmică de fond, era geana de lumină rămasă după Big Bang. Și era prima dovadă că teoria Big Bangului trebuia considerată corectă, pe când cea a stabilității era eronată. Oamenii de știință de la Princeton nu au fost nevoiți să aștepte multă vreme înainte ca previziunile lor să fie confirmate. La Bell
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de la Princeton și-au dat seama că această lumină provenea din zona spectrală a microundelor, propagându-se din toate direcțiile. Era o radiație cosmică de fond, era geana de lumină rămasă după Big Bang. Și era prima dovadă că teoria Big Bangului trebuia considerată corectă, pe când cea a stabilității era eronată. Oamenii de știință de la Princeton nu au fost nevoiți să aștepte multă vreme înainte ca previziunile lor să fie confirmate. La Bell Labs din apropierea localității Murray Hill, din New Jersey
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a-l elimina, dar a fost în zadar. Apoi, când au auzit de activitatea grupului de la Princeton, și-au dat seama că detectaseră radiația cosmică de fond. Sunetul nu era cauzat de excrementele porumbeilor, ci reprezenta țipătul luminii din urma Big Bangului, prelungit și distorsionat într-un sâsâit șoptit. (Pentru această descoperire, inginerii Arno Penzias și Robert Wilson au primit Premiul Nobel. Fizicienii de la Princeton, dintre care merită menționați în special Bob Dicke și P.J.E. „Jim“ Peebles, nu au primit nimic
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dintre care merită menționați în special Bob Dicke și P.J.E. „Jim“ Peebles, nu au primit nimic - cam incorect, în opinia multor oameni de știință. Comisia Nobel are tendința de a premia mai degrabă experimentele chinuitoare și minuțioase decât teoriile importante.) Big Bangul fusese reperat; mitul universului static murise. Deși era la fel de neatrăgător ca și ideea unui univers finit, fizicienii l-au acceptat treptat, căzând de acord că universul avusese un început. Dar teoria mai ridica niște probleme. Una dintre ele ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în același timp, universul nu este prea vălurit; pare la fel în toate direcțiile, așa că materia nu putea fi răspândită doar în interiorul unei uriașe sfere. Dacă universul provenea dintr-un punct singular, mai mult decât probabil, energia degajată în momentul Big Bangului ar fi trebuit să umple destul de uniform întregul balon sau să se încolăcească într-un imens ghem; iar balonul ar fi trebuit să aibă mai degrabă aceeași opacitate, sau măcar un punct gigantic pe el, decât o mulțime de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ghem; iar balonul ar fi trebuit să aibă mai degrabă aceeași opacitate, sau măcar un punct gigantic pe el, decât o mulțime de buline. Ceva trebuia să dovedească proveniența discontinuităților. Dar mai tulburătoare era întrebarea: de unde provenea punctul singular al Big Bangului? Secretul stă în zero. Zeroul vidului poate explica neuniformitatea răspândirii materiei în univers. Din moment ce în vid mustește o supă cuantică de particule instabile, întreg universul posedă o cantitate infinită de energie provenită din punctul de zero absolut. În condiții
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
întreg universul posedă o cantitate infinită de energie provenită din punctul de zero absolut. În condiții corespunzătoare, această energie este capabilă să împingă corpurile cerești; se poate ca ea să le fi distanțat în epoca timpurie a universului, imediat după Big Bang. În anii 1980, fizicienii au sugerat că, în epoca lui timpurie, energia din punctul de zero absolut era mai mare decât este astăzi. Acea energie suplimentară încerca să se extindă în toate direcțiile, împingând țesătura spațiului și timpului spre
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de expansiune și a creat dimensiunea spațiu-timp a universului nostru. Poate că universul nostru nu este decât una dintre numeroasele fluctuații. Unii fizicieni cred că punctele singulare din centrul găurilor negre nu sunt decât niște ferestre către supa primordială dinainte de Big Bang - iar clocotul supei din centrul unei găuri negre, unde timpul și spațiul nu au nici un sens, dă naștere în mod constant multor altor noi universuri, care ies la suprafață sub formă de bule, se extind și își creează propriile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
bule, se extind și își creează propriile stele și galaxii. Poate că zero deține secretul existenței noastre - și al existenței unui număr infinit de alte universuri. Zero este puternic deoarece dă complet peste cap legile fizicii. La ora zero a Big Bangului și în zona zero a găurii negre, ecuațiile matematice care descriu lumea noastră încetează să mai aibă sens. Dar zero nu poate fi ignorat. Nu numai că deține secretul existenței noastre, dar el va fi responsabil și de sfârșitul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
-se una câte una în depărtare. Universul ar deveni tot mai rece și ar suferi o moarte termică. În schimb, în cazul în care există destulă substanță - galaxii, roiuri galactice și ipotetica materie interstelară deocamdată nedetectată -, impulsul inițial dat de Big Bang nu ar fi suficient pentru ca balonul să intre într-un veșnic proces de expansiune. Galaxiile s-ar atrage una pe cealaltă și, în cele din urmă, ar opri expansiunea dimensiunii spațiu-timp; balonul ar începe să se dezumfle. Dezumflarea ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și, în cele din urmă, ar opri expansiunea dimensiunii spațiu-timp; balonul ar începe să se dezumfle. Dezumflarea ar fi din ce în ce mai rapidă, iar universul s-ar încălzi tot mai mult, în final ajungând într-o stare care poate fi considerată reversul Big Bangului: numită Big Crunch. Deci care va fi soarta noastră: marea comprimare sau moartea termică? Răspunsul poate fi aflat ușor. Când observă o galaxie îndepărtată, astronomii privesc înapoi în timp. O galaxie apropiată se poate afla la un milion de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din urmă, ar opri expansiunea dimensiunii spațiu-timp; balonul ar începe să se dezumfle. Dezumflarea ar fi din ce în ce mai rapidă, iar universul s-ar încălzi tot mai mult, în final ajungând într-o stare care poate fi considerată reversul Big Bangului: numită Big Crunch. Deci care va fi soarta noastră: marea comprimare sau moartea termică? Răspunsul poate fi aflat ușor. Când observă o galaxie îndepărtată, astronomii privesc înapoi în timp. O galaxie apropiată se poate afla la un milion de ani-lumină depărtare. O
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mai lungă este perioada privită de aceștia înapoi în timp. Soarta universului depinde de cât de bine se extinde balonul nostru, al spațiului-timp. Dacă viteza de expansiune descrește rapid, este un semn bun, care spune că energia inițială, provenită din Big Bang, s-a consumat aproape în întregime; universul nostru se îndreaptă spre etapa de mare comprimare. Pe de altă parte, dacă viteza de expansiune a universului nu descrește prea repede, este posibil ca energia rezultată din Big Bang să fi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
inițială, provenită din Big Bang, s-a consumat aproape în întregime; universul nostru se îndreaptă spre etapa de mare comprimare. Pe de altă parte, dacă viteza de expansiune a universului nu descrește prea repede, este posibil ca energia rezultată din Big Bang să fi dat dimensiunii spațiu-timp un avânt destul de puternic pentru a-l determina să se extindă la infinit. Astronomii au început să măsoare schimbările survenite în expansiunea universului. Un anumit tip de supernovă (stea care explodează), numită de tip
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
acestei întrebări ar reprezenta triumful absolut al rațiunii umane, deoarece am afla ce este în mintea lui Dumnezeu. STEPHEN HAWKING Zero se ascunde în spatele tuturor marilor enigme ale fizicii. Densitatea infinită a găurii negre rezultă dintr-o împărțire la zero. Big Bangul a reușit să creeze ceva din nimic tot datorită unei împărțiri la zero. Iar energia infinită a vidului rezultă, din nou, dintr-o împărțire la zero. Dar împărțirea la zero distruge structura matematicii și întreaga logică - amenințând să afecteze
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cosmosul. Dacă vor reuși, ei vor înțelege legile universului. Vom ști ce reguli ale fizicii guvernează tot ceea ce se află între limitele spațiului și timpului, de la începutul cosmosului până la sfârșit. Oamenii ar înțelege toana cosmică ce a condus la producerea Big Bangului. Am afla ce este în mintea lui Dumnezeu. Dar, de data aceasta, este posibil ca zero să nu mai fie atât de ușor de învins. Teoriile care unifică mecanica cuantică și relativitatea generalizată, care descriu nucleele găurilor negre și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în mintea lui Dumnezeu. Dar, de data aceasta, este posibil ca zero să nu mai fie atât de ușor de învins. Teoriile care unifică mecanica cuantică și relativitatea generalizată, care descriu nucleele găurilor negre și care explică punctul singular al Big Bangului sunt deocamdată atât de departe de etapa experimentării, încât s-ar putea să ne fie imposibil să ne dăm seama care sunt și care nu sunt corecte. Argumentele susținătorilor teoriei corzilor vibrante și ale cosmologilor ar fi precise din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
este sintetizat inițial ca un precursor peptidic lung, pre-pro-endotelin. ET1 final se formează din precursorul polipeptidic (203 aa) pe o cale proteolică (endoși carboxi peptidaze) specifică pentru ET1 și izopeptide, ce conduce mai întâi la un intermediar de 39 aminoacizi (big ET1). Astfel, după îndepărtarea semnalului peptidic rezultă pro-ET1, procesat de o convertază pentru a produce big ET1. Acesta este clivat de o endopeptidază (enzima de conversie a ET, o protează neobișnuită, care poate fi o metaloproteinază neutră asociată cu plasmalema
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
203 aa) pe o cale proteolică (endoși carboxi peptidaze) specifică pentru ET1 și izopeptide, ce conduce mai întâi la un intermediar de 39 aminoacizi (big ET1). Astfel, după îndepărtarea semnalului peptidic rezultă pro-ET1, procesat de o convertază pentru a produce big ET1. Acesta este clivat de o endopeptidază (enzima de conversie a ET, o protează neobișnuită, care poate fi o metaloproteinază neutră asociată cu plasmalema), rezultând ET1. Receptorii pentru ET fac parte din familia receptorilor cuplați cu proteine G și prezintă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
înalte ale muzicii. În prima perioadă a relațiilor sale cu Russell - perioada prieteniei lor intelectuale - asemenea convingeri se exprimau atât prin admirație, cât și prin dezacord vehement. În Principia mathematica, lucrarea lui Russell și Whitehead, pe care o numea „the big book“, Wittgenstein percepea o frumusețe de același gen cu cea a muzicii clasice. O frumusețe care s-ar pierde - spunea el - dacă lucrarea ar conține fie și un singur cuvânt în plus. Wittgenstein respingea ideea de a publica ceva care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
shows that when people understand each other, trust each other, empathize, have good communication skills, a developed emotional and social intelligence, many conflicts can be easily overcome. But when vanity, arrogance, conceit, haughtiness, pride are a priority therefore being too big then issues and misunderstandings raise, conflicts worsen and reach the point where we have to spend much thinking time and effort to solve them. It is understood that conflict resolution is not an easy process. But since to have a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Future?", Survival 42, 147-160. Friedman, E. (1997) "The Challenge of a Rising China: Another Germany?" în R.J. Lieber (coord.) Eagle Adrift? American Foreign Policy at the Turn of the Century, Longman, New York, pp. 215-245. Fukushima, K. (1996) "The Revival of "Big Politics" in Japan", International Affairs 72: 53-72. Funabashi, Y. (1991) "Japan and the New World Order", Foreign Affairs 70, 58-74. Funabashi, Y. (1992) "Japan and America: Global Partners", Foreign Policy 86, 24-39. Funabashi, Y. (1994) An Emerging China in a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]