4,262 matches
-
la început grație canturilor patriotice aflate în consonanta cu dorința italienilor animați de idealul creării unui stat național, apoi prin intermediul lumii academice și literare avizate, ce începea să recunoască în Leopardi cea mai puternică voce a poeziei acelei epoci. Etapele biografice traversate de Salvatore Quasimodo, marcate în mod hotărâtor și de sejururile în medii geografice și culturale diferite, au fost semnificative pentru felul și intensitatea raportării acestuia la poetul romantic. După primele contacte cu poezia recanatezului, scriitorul nostru a asimilat influență
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din urmă pentru a permite apariția celor dintâi (ibidem). Charles Mauron urmărește în primă etapă corespondența, pentru ca ulterior privirea criticului să alunece de sus în jos, până ajunge să relaționeze asociațiile de idei descoperite în opera unui autor cu elemente biografice fără a distinge biografia intelectuală de cea biologică. Relevanța intertextualității se dovedește tocmai în proba biografiei intelectuale, în sensul în care anumite lecturi exercită o forță mai puternică decât altele. În cazul lui Eminescu, trebuie să nu pierdem din vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mesajului ideatic-afectiv al textului. Eminescu și literatura ucraineană Dacă Elena Loghinovsky părea ușor dezarmată de raportul dintre limba română și cea rusă, despărțite de familiile atât de diferite cărora aparțin, cu limba ucraineană situația pare mai încurajatoare, într-o abordare biografică, ce iscodește arhivele școlilor cernăuțene: note bune la limba ucraineană, conform documentelor școlare. Ștefan Hreniuc se bucură de avantajele oferite de paralelism, în raport cu influențele, atunci când punctează elemente de convergență între opera eminesciană și literatura ucraineană, în special Taras Șevcenko. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
desemnate prin substantive cu articol nehotărât (vezi supra), ca și cum, la prima vedere, ar fi vorba despre un lucru secundar. De cele mai multe ori, planul secund se răzbună, în sensul revendicării unui rol mai important decât cel principal. Discursul homodiegetic ascunde resorturi biografice care dictează partitura protagonistului: [Epistola] era scrisă tremurat și cerneala șirurilor era turburată de lacrimi căzute pe hârtie. [...] Acea epistolă conținea toată istoria mea (Eminescu: 2011, II, pp. 156-157). În această lumină trebuie citite creațiile eminesciene rămase în manuscris. Scrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o plapomă roșie" (Eminescu: 2011, II, 37). Odaia lui Toma Nour reia intratextual prototipul interiorului simplu și ticsit de cărți specific eroilor eminescieni și, probabil, sugestiv pentru un model biografic mai mult sau mai puțin apropiat: "într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea, în alt colț al casei un pat de lemn c-o saltea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spusese că pe vremea aceea traducea din sanscrită. Întrebat de interlocutoare, cu mirare, de când știe sanscrita, poetul a răspuns: "O, am știut-o dintotdeauna". A doua zi, Eminescu a fost internat la ospiciu (Bhose: 2010 a, 43). Independent de întâmplarea biografică, Zoe Dumitrescu Bușulenga propune o altă citire a ultimelor rânduri din nuvela Sărmanul Dionis: Iar în sanscrită poetul s-a cufundat ca într-o apă a rememorărilor esențiale. Și, dacă am parafraza finalul la Sărmanul Dionis, am putea înlocui araba
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
putea fi provocat chiar de către criminal, prin aceasta el deconspi-rînd fie și numai metaforic motivația secretă a gestului său odios. Totodată, mențiunea, aparent marginală, că matrimoniul eroului a început foarte timpuriu nu este întîmplă-toare. După ce sîntem informați despre acest detaliu biografic, asistăm la dezvoltarea unui proces gradual de disipare a personalității și pierdere a identității. Naratorul sucombă psihologic și moral, depersonalizîndu-se subit. De aceea, textul devine pasibil de o lectură parabolică, în postură de diatribă la adresa instituției domestice însăși. Crima premeditată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deschise o dată sau de două ori, încet și tăcut, ca a unui pește în acvariu" (p.292). Straniu, afară, în toată această vreme, se vindeau frenetic romane precum Trilby și Anne, în prezent acoperite de obscuritate, amintite numai datorită intersecției biografice dintre Henry James și autorii lor. Așadar, ce este un autor? Răspunsul implicit din romanul lui David Lodge, dacă de un răspuns poate fi vorba, rămîne la fel de indescifrabil ca și noțiunea propriu-zisă. Autorul e, înainte de orice, o enigmă culturală și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
destinul creator. Învie din propria cenușă, transformîndu-și experiența boemă, de individ periferic, ieșit din conturul tipologiilor sociale, în material estetic. Viața sa (investită cu sens artistic) e materia primă a miilor de pagini epice, lăsate de prozator, pagini în care biograficul și ficționalul se combină, după regulile modernității, pînă la indistinct. Decizia Poliromului de a publica opera lui Miller (în "serie de autor") mi se pare o inițiativă culturală remarca bilă. Apariția recentă (în traducerea Antoanetei Ralian), integral (1.500 de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
trilogiei The Rosy Crucifixion/ Răstignirea trandafirie (Sexus/Sexus, Plexus/Plexus, Nexus/ Nexus) va rămîne, de departe, drept momentul de vîrf al literaturii universale, în România, în anul 2010. Cele trei romane (redactate la maturitate, între 1949 și 1960) refac traseul biografic al scriitorului de la primul lui divorț (din anii premergători Primului Război Mondial) și pînă la plecarea sa în Franța (în 1930). Interesant, ele reiau crîmpeie existențiale explorate și în Tropic of Cancer/ Tropicul Cancerului (volum apărut inițial la Paris, în 1938, și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un film). Lunga noapte inițiatică se transformase, în sfîrșit, în zi strălucitoare. De aceea, se poate constata că trilogia Răstignirea trandafirie (dublată de Tropice...) reprezintă segmentul central atît din opera, cît și din existența lui Henry Miller. Constituie punctul unde biograficul și ficționalul intră în joncțiune, într-o imagine de sublimă împletire. De altfel, aici trebuie localizată și convingerea artistică a autorului lui Black Spring/Primăvara neagră (convingere implicită, nu explicită, deși prozatorul a scris și nenumărate eseuri de critică și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înțeles decît în contextul istoric și cultural în care a fost scris. Miller redactează textul, se pare, între cele două capodopere pariziene ale sale Tropicul Cancerului/Tropic of Cancer și Tropicul Capricornului/Tropic of Capricorn, proiectîndu-l ca "liantul" lor metaforic. Substratul biografic al momentului este, în general, cunoscut. După studiile universitare ratate (a fost student numai pentru un semestru la City College din New York), două căsătorii, la rîndu-le, eșuate și risipirea prin lume a prietenilor din copilărie și adolescență (alături de care ducea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lumea decadentă a artiștilor europeni interbelici. Relația cu Anaïs Nin văzută în amă nunte naturaliste, ușor exagerate pentru gusturile culturale ale vremii (de aici și un proces pentru pornografie intentat prozatorului!) "plutește", în roman, precum majoritatea poveștilor lui Miller, între biografic și ficțional, între real și literar, între palpabil și fantezist. Dincolo de succesul de public, datorat, cu precădere, detaliilor grafic-sexuale (ajunse, din acest motiv, și subiect de comedie postmo dernă: într-un episod intitulat Biblioteca/The Library, al celebrului sitcom Seinfeld
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lecturi epice. Un lucru ar fi totuși de subliniat: mă deranjează gradul redus de "ficționalitate" cu care operează frecvent scriitorul, interzicînd cititorului o prea mare deta șare de (vizibila) realitate și, în același timp, neschimbînd registrul artistic romanesc într-unul biografic ori memoria listic, pentru a permite literaturii să funcționeze în regim de document. În sfîrșit, chestiune de receptare. Amintirea plăcută de care vorbeam vine dinspre stagiul doctoral desfășurat de către sussemnat la Universitatea Arizona în prima jumătate a deceniului trecut. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aparență de "proză scurtă", prezintă un șir semnificativ de "proiecte" romanești de-ale lui Saul Bellow, "deturnate" cumva de la "scopul" lor inițial. De aici, varietatea perso najelor și decorurilor ivite în etape diferite de creație și, mai ales, în contexte biografice specifice. Spuneam deja că alăturarea a două romane despărțite de jumatate de secol, precum Seize the Day și Ravelstein, ne oferă spectrul singular a unor lumi total diferite, istoric vorbind, deși complementare prin viziunea unificatoare a aceluiași autor. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zarea realității", dar puțini scriitori au avut inspirația să se proiecteze (pe ei înșiși, împreună cu "realitatea" biografiei lor) în ficționalul pur și să și-l asume ca pe o natură secundă. Nu întîmplător, pe site, cea de-a doua fișă biografică a lui Ellis este expusă în dreptul secțiunii hașurate a chipului. Ea constituie, în fond, o metaforă a disoluției identității auctori ale undeva în magma imaginarului genuin. Bret Easton Ellis nu e numai personajul ficțiunii lui, ci funcționează, concomi tent, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
culminează cu regizarea, în 1999, a unui film (de către celebra Sofia Coppola) axat pe tragedia fetelor Lisbon (cu Kathleen Turner și Kirsten Dunst în rolurile principale), film care îl impune definitiv pe Jeffrey Eugenides pe scena culturală internațională. O traiectorie biografică neașteptată pentru cineva care, în studenție, nu știa încă foarte precis, după propriile mărturisiri, spre ce formulă identitară se îndrepta (scriitorul a cochetat cu ideea de a deveni preot și chiar călugăr, implicîndu-se, alături de Maica Tereza, în acțiuni caritabile în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
subiect teoretic și cultural Grammars of Culture/Gramatici ale creației (2001) și Lessons of the Masters/Lecțiile maeștrilor (2003), ultima tradusă recent și în română de către profesorul clujean Virgil Stanciu sub titlul Maeștri și discipoli. Un veritabil circuit academic (și biografic) postmodern, în care aula fuzionează cu agora, permițînd stilului și procupărilor didactice (sofisticate și savante) să pătrundă în fiordurile așa-numitei "culturi de masă", unde abstracțiunile înalte prind viață și intră în adevărata dinamică intelectuală. O autentică lecție de maestru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
psiho-tipologic valorificat de facto în scriitura autoarei este cumva deconcertant și chiar inexplicabil, avînd în vedere faptul că Lessing se dovedește, în alte aspecte narative, o bună observatoare a universului înconjurător. Ar trebui să deducem, ca atare, că varietatea derulării biografice nu implică, automat, și o varietate a nunațării psihologice. Iată că se poate întîmpla foarte bine ca fascinația existenței să întunece, uneori, senzaționalul operei. De ce zic o "biografie impresionantă"? Răspunsul vine din simpla enumerare a cîtorva episoade din viața prozatoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în operă din propriul tumult existențial. Proza lui McEwan abundă în analiză (intros pecție, investigație psihologică, excurs meditativ etc.), lăsînd "acțiunea" (căutată de cititorul consumerismului actual!) pe planul secund. Faptul nu se încadrează, repet, în așteptările celor care acordă prioritate biograficului în ficțional. CBE (Commander of the British Empire), laureat al unui Shakespeare Prize, membru în diverse societăți academice prestigioase, Ian McEwan atrage constant atenția presei să o numim "mondene" asupra lui. Mai întîi, a fost fuga primei soții, după divorț
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
societății (1955) sau sugestia capacității artei de a exprima ceea ce ideologia ar ascunde, din Teoria estetică (1969, rămasă neterminată datorită morții subite a autorului), Adorno mi-a oferit imaginea cea mai completă a gînditorului postmodern. Adăugînd identității sale intelectuale detaliul biografic că (profesorul Universității din Frankfurt) era, în același timp, muzician (format la Viena) și compozitor din tradiția lui Schönberg, am obținut conturul personalității celei mai complexe, probabil, din umanismul german al ambiguelor decenii postbelice. Adorno devenise, către finele anilor cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
monstruozitatea și delirul lumilor în disoluție (precum spațiul ex-sovietic bunăoară), atunci aceasta vine dinspre imaginarul supradimensionat al scriitorului. Viktor-Pinguinul-Scriitorul supra viețuiește ca Horatio al lui Shakespeare sau ca Ishmael al lui Melville pentru a povesti (oare e numai un "accident" biografic faptul că Andrei Kurkov trăiește șase luni pe an la Cambridge?). Doar el (scriitorul) the last man standing, prezent adesea în folclorul eroic al celților și saxonilor poate extrage semnificația din locul peste care vocația lumii pentru haos a așternut
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
turcoaice. Hermeneutica sa mentalistă glisează însă permanent între coduri de interpretare (culturală) fundamental opuse. Istanbul rămîne de aceea, prin comparație, un volum foarte complex. Nefiind un excurs ficțional autentic (pre cum romanele menționate mai sus), ci, mai degrabă, o incursiune biografică (ușor romanțată), tomul redactat de prozator, așa cum mărturisește, într-un interval de criză intimă reia, pe de o parte, tema liantului cultural între lumi, iar, pe de alta, schițează liniile de esență ale unui timp sacru pentru Pamuk. Nostalgia textului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu celebrul DP (care venea de la Direcția Presei); și a doua perioadă, de după această dată și până la sfârșit, când cenzura nu mai era o instituție, ci o definiție de neocolit, dar de nelocalizat a epocii"80. Marcată profund, ca ființă biografică, nu doar bibliografică, de valul comunist și de efectele lui asupra societății civile intelectuale, îndeosebi, Ana Blandiana se va ocupa, după Revoluția din Decembrie 1989, împreună cu soțul ei, Romulus Rusan, de crearea, la Sighet a Memorialului Victimelor Comunismului și al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literare. În fapt, pentru acest tip de critică, literatura trebuie să fie un depozit de cărți, unde rostul istoricului literar e să scuture tomurile de praf și să facă ordine, fără sensibilitate și fără emoție"91. Eliminând orice posibilă raportare biografică în receptarea textului, critica autohtonă păstrează o voce conservatoare, reținându-se de la trasarea unei viziuni necanonice și neconforme cu așteptările obișnuite ale domeniului său. Propensiunea spre un nou fir interpretativ, impus de domenii precum estetica, retorica, lingvistica, filosofia sau psihologia este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]