2,860 matches
-
EF50, folosite pe scară largă în timpul războiului. SSEM folosea un tub Williams pentru a obține un spațiu de memorie cu acces aleator de 32 de cuvinte de 32 de biți, un al doilea pentru un registru acumulator pe 32 de biți, în care se stocau temporar rezultatele intermediare ale unui calcul, și un al treilea pentru a stoca instrucțiunea curentă împreună cu adresa sa de memorie. Un al patrulea tub catodic, lipsit de electronica de stocare a datelor pe care o aveau
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
treilea pentru a stoca instrucțiunea curentă împreună cu adresa sa de memorie. Un al patrulea tub catodic, lipsit de electronica de stocare a datelor pe care o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
catodic, lipsit de electronica de stocare a datelor pe care o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator; instrucțiunile programului specificau doar
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator; instrucțiunile programului specificau doar adresa datelor din memorie. Un cuvânt din memoria calculatorului
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator; instrucțiunile programului specificau doar adresa datelor din memorie. Un cuvânt din memoria calculatorului putea fi scris, citit sau reîmprospătat în 360
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
fiecare dintre cele 32 de cuvinte trebuind să fie citit și apoi reîmprospătat pe rând. SSEM reprezenta numerele negative în complement față de doi, ca și majoritatea calculatoarelor de la începutul secolului al XXI-lea. În acea reprezentare, valoarea celui mai semnificativ bit reprezenta semnul numărului; numerele pozitive aveau un zero pe acea poziție, iar cele negative aveau unu. Astfel, numerele ce puteau fi reprezentate pe un cuvânt de 32 de biți erau de la −2 până la +2 − 1 (în zecimal, de la − până la +). Setul
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
secolului al XXI-lea. În acea reprezentare, valoarea celui mai semnificativ bit reprezenta semnul numărului; numerele pozitive aveau un zero pe acea poziție, iar cele negative aveau unu. Astfel, numerele ce puteau fi reprezentate pe un cuvânt de 32 de biți erau de la −2 până la +2 − 1 (în zecimal, de la − până la +). Setul de intrucțiuni pe trei biți al lui SSEM permitea maximum 8 (2) instrucțiuni diferite. Spre deosebire de convenția modernă, spațiul de stocare al mașinii era aranjat cu cifrele cel mai puțin
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
pozitive aveau un zero pe acea poziție, iar cele negative aveau unu. Astfel, numerele ce puteau fi reprezentate pe un cuvânt de 32 de biți erau de la −2 până la +2 − 1 (în zecimal, de la − până la +). Setul de intrucțiuni pe trei biți al lui SSEM permitea maximum 8 (2) instrucțiuni diferite. Spre deosebire de convenția modernă, spațiul de stocare al mașinii era aranjat cu cifrele cel mai puțin semnificative la stânga; astfel, numărul zecimal 1 era reprezentat pe trei biți ca "100", și nu ca
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
Setul de intrucțiuni pe trei biți al lui SSEM permitea maximum 8 (2) instrucțiuni diferite. Spre deosebire de convenția modernă, spațiul de stocare al mașinii era aranjat cu cifrele cel mai puțin semnificative la stânga; astfel, numărul zecimal 1 era reprezentat pe trei biți ca "100", și nu ca "001". Operațiunile negative ale SSEM erau cauzate de lipsa de hardware pentru efectuarea altor operațiuni aritmetice decât scăderea. Se considera că nu este necesară construirea unui sumator înainte de începerea testării, întrucât adunarea putea fi ușor
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
două numere, X și Y, necesită patru instrucțiuni: Programele se introduceau în formă binară prin trecerea peste fiecare cuvânt de memorie pe rând, și utilizarea unui set de 32 de comutatoare drept dispozitiv de intrare pentru a seta valoarea fiecărui bit al fiecărui cuvânt fie la 0, fie la 1. SSEM nu avea cititor de cartele perforate. Pentru acest calculator au fost scrise trei programe. Primul, constând din 17 instrucțiuni, a fost scris de Kilburn, și a rulat la 21 iunie
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
a înființat o companie "Zuse Apparatebau" (Zuse Apparatus Engineering), pentru a-și fabrica mașinile. Îmbunătățind proiectul mașinii Z2, a construit Z3 în 1941, un proiect secret al guvernului german. Acesta era un calculator în virgulă mobilă binar pe 22 de biți a cărei programabilitate era bazată pe bucle dar fără salturi condiționate și a cărei memorie și unitate de calcul se bazau pe relee telefonice. Releele telefonice utilizate în mașini erau în mare parte colectate din stocurile date la casat. În pofida
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
și, după standardele moderne, una dintre primele mașini ce pot fi considerate o mașină de calcul completă, deși îi lipsea operațiunea de ramificație conditională. Z3 a fost construit cu 2.000 de relee, implementând cuvinte de date pe 22 de biți și funcționa la o frecvență a ceasului de circa 5-10 Hz. Codul programelor și datele erau stocate pe film de celuloid perforat. Z3 a fost construit în Berlin în 1941. Institutul German pentru Cercetări în Domeniul Aviatic l-a utilizat
Z3 (computer) () [Corola-website/Science/321846_a_323175]
-
de la "Deutsche Versuchsanstalt für Luftfahrt" din Berlin. Zuse a trecut apoi mai departe la proiectarea lui Z4, construit în timp ce războiul se apropia de sfârșit. Calculatorul efectua doar operațiuni în virgulă mobilă (adunare, scădere, înmulțire, împărțire, rădăcină pătrată) pe 22 de biți, viteza medie fiind de o adunare la 0,8 secunde și o înmulțire la trei secunde. Programul putea fi citit de pe bandă perforată din celuloid. Pentru intrare și ieșire, terminalul era format dintr-o tastatură specială și un rând de
Z3 (computer) () [Corola-website/Science/321846_a_323175]
-
ck, brainfsck, b****fuck sau BF. Numele limbajului nu este în general scris cu literă mare, exceptând situația când acesta se afla la începutul propoziției, deși este un substantiv propriu. Urban Müller, inspirat de compilatorul limbajului FALSE, care avea 1024 biți lungime, a creat brainfuck în 1993 cu intenția de a face un limbaj de programare ce putea fi implementat cu cel mai mic compilator posibil. Limbajul prezintă 8 comenzi("<",">","+","-") restul caracterelor fiind ignorate. Un program brainfuck este o secvență de
Brainfuck () [Corola-website/Science/321991_a_323320]
-
standard al acestui limbaj, numeroasele interpretoare si compilatoare ale limbajului utilizează mai multe "dialecte". Una dintre diferențele principale fiind cea în care programul citește valori numerice sau ASCII. În distribuția originală, lungimea unui element este echivalentă cu cea de 8 biți, însă există de asemenea interpretoare care folosesc 16, 32 sau chiar 64 de biți. În distribuția originală, numărul elementelor este de 30000, elementul curent inițial fiind cel cu indicele 0. Unele versiuni însă extind vectorul dinamic sau folosesc mărimi foarte
Brainfuck () [Corola-website/Science/321991_a_323320]
-
Una dintre diferențele principale fiind cea în care programul citește valori numerice sau ASCII. În distribuția originală, lungimea unui element este echivalentă cu cea de 8 biți, însă există de asemenea interpretoare care folosesc 16, 32 sau chiar 64 de biți. În distribuția originală, numărul elementelor este de 30000, elementul curent inițial fiind cel cu indicele 0. Unele versiuni însă extind vectorul dinamic sau folosesc mărimi foarte mari, altele lasă utilizatorul să-și seteze dimensiunea. Având în vedere că unele sisteme
Brainfuck () [Corola-website/Science/321991_a_323320]
-
cu conector BNC, cu o impedanță nominală de 75 ohm. Este același tip de cablu folosit pentru video analogic, ceea ce face mai ușoară schimbarea tehnologiei (deși ar putea fi necesare cabluri de calitate mai mare pentru distanțe sau rate de bit mai mari). Amplitudinea semnalului la sursă este de 800 mV (±10%) vârf la vârf; tensiuni mult mai mici ar putea fi măsurate la recepție din cauza atenuării. Folosind egalizoare de nivel la recepție, este posibilă transmiterea la 270 Mbit/s SDI
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
ar putea fi măsurate la recepție din cauza atenuării. Folosind egalizoare de nivel la recepție, este posibilă transmiterea la 270 Mbit/s SDI la peste 300 metri fără a folosi repetoare, dar sunt de preferat lungimi mai mici. Pentru ratele de bit pentru HD sunt lungimi mai mici, în medie 100 de metri. Sunt transmise semnale digitale pe componente necomprimate. Datele sunt codate în formatul NRZI, și un registru de deplasare cu răspuns liniar (LFSR - linear feedback shift register) este folosit pentru
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
este compus dintr-o secvență de zece de unu urmată de douăzeci de zero (douăzeci de unu urmat de patruzeci de zero în HD); acest șablon nu este permis în altă parte în pachetul de date. Mai multe rate de biți sunt folosite în semnalul video SDI: SMPTE 292M definește o interfață optică și una electrică; această interfață este considerată depășită. O interfață paralelă de 8-biți este definită de ITU-R Rec. 601; și aceasta este depășită (totuși, multe clauze din diferite
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
8-biți este definită de ITU-R Rec. 601; și aceasta este depășită (totuși, multe clauze din diferite standarde dau posibilitatea unei interfețe de 8-biți). În aplicațiile SD și ED, formatul de date în paralel este definit pe o lățime de 10 biți, pe când în aplicațiile HD este de 20 biți împărțite în două fluxuri de date de 10 biți (cunoscute ca Y și C). În SD fluxul de date este aranjat în felul următor: iar în HD: Pentru toate interfețele seriale digitale
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
aceasta este depășită (totuși, multe clauze din diferite standarde dau posibilitatea unei interfețe de 8-biți). În aplicațiile SD și ED, formatul de date în paralel este definit pe o lățime de 10 biți, pe când în aplicațiile HD este de 20 biți împărțite în două fluxuri de date de 10 biți (cunoscute ca Y și C). În SD fluxul de date este aranjat în felul următor: iar în HD: Pentru toate interfețele seriale digitale (excluzând codările compozit care sunt depășite), codarea culorilor
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
dau posibilitatea unei interfețe de 8-biți). În aplicațiile SD și ED, formatul de date în paralel este definit pe o lățime de 10 biți, pe când în aplicațiile HD este de 20 biți împărțite în două fluxuri de date de 10 biți (cunoscute ca Y și C). În SD fluxul de date este aranjat în felul următor: iar în HD: Pentru toate interfețele seriale digitale (excluzând codările compozit care sunt depășite), codarea culorilor este YCbCr. Canalul de luminanță (Y) are banda întreagă
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
diferențele de culoare roșu, respectiv albastru; vezi Video pe Componente pentru mai multe informații. În această secțiune discutăm numai codarea de culoare pentru SDI; alte codări de culoare sunt posibile dacă tratăm interfața ca un canal de date de 10 biți. Utilizarea altor codări de colorimetrie, si conversia de la și spre spațiul de codare RGB, este discutată mai jos. Semnalul video (la fel ca semnalul auxiliar) poate folosi orice cuvânt de 10-biți cu valori între 4 și 1019 (004 și 3FB
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
ca timing reference signal sau TRS) apare imediat înaintea primului eșantion activ și imediat după ultimul eșantion activ la fiecare linie (și inainte de a începe zona de stingere pe orizontală). Pachetul de sincronizare constă din patru cuvinte de 10 biți, primele trei cuvinte sunt întotdeauna aceleași--0x3FF, 0, 0; iar al patrulea conține trei biți de semnalizare, și un cod de corecția erorii. La HD-SDI și legăturile duble, pachetele de sincronizare "trebuie" să aparaă simultan în amândouă fluxurile: Y și C.
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]