KorAP: Find »[drukola/base=blândețe & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...140 >

3,500 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

atât de ocupată cu renovarea și cu magazinul, Încât planurile ei rămăseseră doar un gând. Ivan stătea În fața lui Ruby roșu la față și gâfâind de la efortul de a se ridica În picioare. Sigur ești OK? Îl Întrebă Ruby cu blândețe. Bănuia că Ivan avea o problemă cu inima. Abordase subiectul gâfâielii de câteva ori, dar Ivan mereu insista că nu era decât astmul pe care-l avusese Încă din copilărie. Respiră adânc și se Îndreptă de șale: Nici o grijă. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
credea că nu are nici un sens să se certe cu ea. Zilele următoare, Chanel părea că se chinuie să-și țină sentimentele În frâu. De fiecare dată când se uita În gol sau părea extrem de tristă, Ruby o Întreba cu blândețe dacă vroia să discute despre asta, dar Întotdeauna Chanel o Îndeparta, ciripind „Lasă, nu te Îngrijora, sunt În regulă“. Ruby știa că era oricum, numai În regulă nu. Mai știa și că, dacă o pisa să-i vorbească când ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
se comunicase că n-are motive de Îngrijorare. Și Își Întreba În mod curent colegii dacă sunt bine? E clar că Își lua munca foarte În serios. Sam se așeză din nou lângă ea. —Pari stresat, Îi spuse Ruby cu blândețe. Sigur te simți bine? Aseară m-am culcat după ora două, am avut o naștere de gemeni. Sunt cam obosit, asta-i tot. Iartă-mă. Hei, nu trebuie să-ți ceri scuze că ești obosit... Uite, știu eu ceva care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
reperă imediat. Kimberley, Kimberley. Numele ăsta Îi suna cunoscut. Și-apoi Îi pică fisa. În seara când fusese În mașina lui Sam cu Buddy și Irene, Irene aceasta Îl Întrebase de Kimberley. Deci, ce mai faci, Kim? spuse Sam cu blândețe, zâmbetul Îngrijorat revenindu-i. Kimberley zâmbi strâmb și Încărcat de griji. Păi, sunt bine. Se pare că lucrurile s-au mai calmat nițel. Trebuie să plec totuși. Todd și Amy o să se Îngrijoreze. Mi-a părut bine, Ruby. Îi aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
deloc ușor. Câteodată sunt Într-un așa hal de oboseală și de enervare Încât mă simt de parcă am să explodez. Hannah Își trecu degetele prin păr. — Hai, lasă-mă pe mine să-l țin pe Alfie nițel, spuse Chanel cu blândețe. Ia și tu un loc. Hannah Îl desfăcu pe Alfie din ham și i-l pasă lui Chanel. Avea legătură și cu poza Claudiei Planchette enervarea ta, nu? Întrebă Ruby. Fata dădu din umeri În semn de „poate“. —A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
de „poate“. —A fost groaznic felul În care și-a pierdut copilul, nu? continuă Ruby. Hanna nu spuse nimic, dar expresia de pe fața ei se schimbă total. Era clar că era pe cale să spună ceva. —Ce-i? Întrebă Ruby cu blândețe. Nu. Nu-i nimic. Dar era destul de clar că „ceva“ era. —Hai, zi. S-ar putea să te ajute dacă spui cuiva, o Îndemnă Ruby. Hannah Își frecă tâmplele nervoasă. —OK, trebuie să mai spun cuiva despre asta. Mama mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
ea și nici n-aș putea să-i las să-l dea spre adopție. Deci ești pregătită să-l păstrezi? spuse Chanel. Da, sunt pregătită. —Și asta vrea să Însemne că de fapt nu-l vrei? continuă ea, dar cu blândețe. Hannah stătu o vreme, gândindu-se ce să răspundă. Mi-aș dori să-l vreau, spuse ea Într-un sfârșit, până una alta sunt tot ce are pe lumea asta. Dar, adevărul e că nu sunt mama lui biologică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
și cu mine avem o vacanță minunată, zăcând la soare fericiți. Ne Întoarcem la New York după Anul Nou. Ne vedem În curând. Cu drag, Irene.“ — Nu știu ce se Întâmplă exact, dar se pare că Sam te-a mințit, spuse Fi cu blândețe. M-a mințit? Sugestia lui Fi era de neconceput. — Nu se poate să mă fi mințit. Trebuie să fie o greșeală. — Nu e nici o greșeală. Am sunat la Irene ca să mă asigur că totul e În regulă, Buddy e perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Înfășă pe bebeluș Într-un prosop și-l puse la pieptul lui Ronnie. —Ce e? Întrebă cineva. Phil care părea cu totul copleșit și mai mult decât absent, mormăi: E un bebeluș! E un bebeluș micuț. Sam Îi sugeră cu blândețe dacă n-ar vrea să vadă și ce fel de bebeluș era. A, da, spuse Phil. Desfăcu prosopul. —E o fetiță! E un bebeluș fetiță! Ronnie stătea și se uita la fiica ei nou-născută cu ochii plini de lacrimi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

știutoare a secretului Sfântului, a secretului lui Miguel de Unamuno, poate și al multora dintre noi, „evanghelia“ după Ángela Carballina, despre un preot care se încăpățânează să se comporte ca și cum revelația l-ar fi renăscut spre viața de dincolo cu blândețea apelor sale oglinditoare răsfrânte fără s-o știm înăuntru nostru. Toate narațiile lui Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Oare imaginea ei mi se va șterge din memorie? Dar cum este ea? Cum este dulcea Eugenia? Nu-mi amintesc decât de niște ochi... Am doar senzația contactului cu niște ochi... În timp ce eu divagam liric, niște ochi îmi atrăgeau cu blândețe inima. Să vedem! Eugenia Domingo, da, Domingo, del Arco. Domingo? Nu mă pot obișnui că o cheamă Domingo... Trebuie să o conving să-și schimbe patronimul și să o cheme Dominga. Și-atunci copiii noștri de sex masculin o să trebuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
știut ce aveam într-însa. N-am pătruns în misterul vieții decât atunci când, în nopțile teribile ce-au urmat sinuciderii dragului meu Apolodoro, îmi lăsam capul în poala ei, a mamei, și plângeam, plângeam, plângeam. Și ea, trecându-și cu blândețe mâna pe creștetul meu, îmi spunea: „Bietul meu copil!, bietul meu copil!“ N-a fost niciodată mamă, niciodată în mai mare măsură ca acum. N-am crezut niciodată când am făcut-o mamă, și cum?, doar ca să-mi dea materia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

pentru bebeluși. Terminasem deja o pulpă și spaghetele, când Madeleine deschise ușa. Clipi în lumina puternică. Privirea ei se plimbă de la farfurie la castron, la sticla banchetului meu obscen de îmbelșugat și apoi la mine. —Ești bine? mă întrebă cu blândețe. Îmi era doar puțin foame. Ochii ei se deschiseră larg la vederea borcanului cu mâncare pentru bebeluși. Cred că eram pe jumătate adormit. M-am ridicat și am dus mâncarea pentru bebeluși înapoi în frigider. — Am crezut că era sirop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

care era diferența dintre Monte Carlo și Ramallah și se lansă Într-o altă anecdotă. Însă Își aminti brusc de autoritatea sa, se Înfoie, se Înroși la față, rețeaua de vinișoare pulsându-i pe toată lățimea obrajilor, și tună cu blândețe: —Vă rog! Pauza s-a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică decât Asia! Ce Asia? E Africa! Însă În clinica mea se mai lucrează ca Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că trebuie să ierte și să uite. Se dădu jos din pat, o Înveli pe Annette și o Întrebă cu blândețe dacă mai voia un strop de lichior. Sau poate să-i pregătească un ceai? Ea se ridică dintr-o mișcare, strângând la piept cearșaful lui nespălat, căută o țigară, o aprinse furioasă și spuse: Ce nemernic ești! Fima, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
apucă să povestească „o anecdotă cunoscută“ despre trei leneși. Dar nu reuși să se stăpânească și izbucni Într-un râs zgomotos Înainte de-a ajunge la cel de-al treilea leneș. Gad Eitan, pierdut În gândurile sale, spuse deodată cu blândețe: — Ar fi trebuit totuși să facem asta la spital, cu anestezie generală, nu aici, cu anestezie locală. Ar fi trebuit să o facem În secție. Cu anestezie totală. Aproape că am Încurcat-o. Ar trebui să reflectăm la asta, Alfred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
seama, lovi de două ori În podea cu bastonul cu măciulie de argint. Însă când toți tăcură și se uitară la el, pregătiți să-l asculte, să-i Îndeplinească orice dorință, să-i ofere căldură și consolare, Fima zâmbi cu blândețe și spuse: Ce e liniștea asta? Continuați! Țvi și Nina și Uri Încercau să-l atragă Într-o conversație, ca să-i distragă atenția, un mic schimb de păreri despre subiecte care Îi erau aproape de suflet, situația din Teritorii, prezentarea sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
singur: prietenii veniseră din nou să stea cu el, ca să-i aline durerea. Femeile aduseseră oale pline cu mâncare și atât ele, cât și bărbații se străduiră din toate puterile să-l Înconjoare pe bietul orfan Fima cu dragoste și blândețe, căldură și afecțiune. Încercau tot timpul să-l atragă În discuții politice, la care Fima nu voia să participe, dar binevoia din când În când să zâmbească. Sau să dea afirmativ din cap. Îi telefonă În schimb lui Dimi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet, tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

tău cel ticălos? întrebă Alfie după ce se asigură că Lisa nu era rănită grav. — Sunt sigură că Lisa îți va da toate detaliile pe drum spre casă. Îi place să vorbească cu șoferii de taxi. Lisa îmi atinse mâna cu blândețe. Îmi pare rău pentru tot. Și o să mă revanșez față de tine. M-am cutremurat la ideea că Lisa își va asuma un rol mai activ în viața mea. Nu e nevoie. Și mie îmi pare rău. Nu trebuia să dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Să-ți spun ceva haios? În dimineața aceea, la cafenea, Tally mi-a spus clar că era disponibilă, iar eu am refuzat-o. Poate că i-am mângâiat degetul. Nu am făcut-o conștient, voiam doar s-o refuz cu blândețe. I-am spus că m-aș simți infidel ție după un timp atât de scurt de când ne-am despărțit. Dar acum, că știu cât de ușor ți-a fost ție să treci mai departe, poate o să accept oferta ei. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
pic. Pe tine te-a ajutat? Am stat un pic pe gânduri. Nici un pic. Și-a permis să zâmbească cu jumătate de gură. — Atunci te rog să n-o faci. Am luat-o de braț, dar mi-a îndepărtat cu blândețe mâna. Mi s-a făcut rău văzându-mi prietenia astfel respinsă. O să mă ierți vreodată? am întrebat, încercând să par glumeață. — Sigur, a răspuns ea scurt. Dar zâmbetul a venit o fracțiune de secundă prea târziu ca să fie convingător. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
că e lucid. —Lynn, spuse el. Lynn stătea pe marginea patului ținându-l de mână. Sunt aici, dragul meu. Îmi pare rău pentru toată... știi tu. Făcea un efort vizibil ca să vorbească. Lynn îi puse un deget pe buze cu blândețe. Gata cu prostiile astea. Nimic nu mai contează acum. O să te facem bine și nu o să te mai las singur niciodată. Am răsuflat ușurată să-i văd din nou împreună, să văd că ei au avut șansa să fie din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
simțeam de parcă aș fi urcat treptele eșafodului. Apoi am înlemnit. — Tocmai mi-am amintit de ce am călărit numai o dată, i-am șoptit eu Brendei ca să nu mă audă Ed. Mi-e frică de mor de cai. Brenda mă prinse cu blândețe de picior introducându-l în scăriță. —O să fie bine, drăguță. Când ajung la trei, te ridici și să-ți treci piciorul în partea cealaltă. Unu... — Nu, nu înțelegi. Mie chiar mi-e frică de mor. Nu mă pot urca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
accepte o viață inferioară? Să se mulțumească cu ce avea? Nu mai aveam răspunsurile la aceste întrebări, dar nu aveam de gând să mă mai grăbesc să condamn și să disprețuiesc alegerile diferite. —Alo? Ed ciocănea în capul meu cu blândețe. —E cineva acolo? Eu m-am adunat. —Scuze! Am multe lucruri pe cap. De ce ai trecut pe aici? —Simplu. Mi-era dor de tine, zise el dând din umeri. Și după ce m-am calmat, am început să mă gândesc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]