31,893 matches
-
Exploratorilor Spațiului Cosmic. Ilan Ramon este, deci, membru post-mortem al ASE, iar Israelul este al 36-lea stat care are un reprezentant în cadrul acestei Asociații mondiale a profesioniștilor care au efectuat cel puțin o orbită completă în spațiul cosmic la bordul unei nave cosmice. - În afara acestei întâlniri, ”Rotary International”, ce ați vizitat, concret, în orașele prin care ați trecut? - Am vizitat multe locuri în Israel, am vizitat Ierusalimul, am vizitat locurile atât de importante pentru creștini, Locurile Sfinte, dar am vizitat
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
lucruri despre toată această ”aventură” cosmică, cu detalii, inclusiv despre mâncarea cosmică. Probabil că mai puțini știu, dintre cei tineri, despre aceste detalii... - Sunt multe lucruri de spus, e vorba de mâncare, e vorba de condițiile de asigurarea vieții la bordul unei stații orbitale sau ale unei nave cosmice. Și mâncarea este pregătită special, desigur. Nu poți să mănânci mâncarea în forma pe care o mănânci pe Pământ. Trebuie să ții cont, că acolo sus te afli în imponderabilitate, trebuie să
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
pe acolo și așa-zisele animale cu două picioare, braconieri, culegători de bureți, hoți de lemne și alte specimene de cea mai joasă obârșie, ale căror reacții putea fi imprevizibile la o adică, altfel spus, dacă aveau ceva tărie la bord. Nici lucrătorii la IF, oșeni de regulă, nu puteau fi ignorați, extrem de irascibili și violenți de felul lor. N-avea Valentin destulă experiență cu aceștia din urmă?... La toate avertismentele lor Valentin se gândea continuându-și urcușul pe drumul forestier
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Peisaj citadin vâlcean 2”, Petti Velici „Flori”, Cristian Sima „Îngeri 1”, Tina Popa „Compoziție cromatică” și „Licorile dealului”, Silviu Bârsan „Copac”, Angela Tomaselli „Din ciclul Arhitecturi”, Lia-Maria Andreiță „Omagiu lui Titulescu” (tapiserie), Olga Popescu „Căsuța mea” și „Mama”, Horea Cucerzan „Bord de mere a Collioure”, Irina Sava „Mere dulci”, Medi Welchsler Dinu „Mahoane la Balcic” și „Peisaj de primăvară”, Mihai Bandac „Anotimpuri”, Eduard Stoenică „Peisaj” și „Îmbrățișarea Singurătății”, Adrian Tarța „Pădure în Vâlcea”, Irina Sava „Doar Lalele”, Nicolae Sava „Tăcerea umbrelor
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
colț de la castel prova era un mic grup de refugiați, Înveșmântați În straie nobiliare, care se zgâiau năuciți la cumplita scenă. La acel strigăt, unul dintre ei se dezmetici. Părăsi femeia pe care o strângea În brațe, apropiindu-se de bord. Se Întinse În jos și izbuti să Înșface caseta din mâinile tânărului. — Ce trebuie să fac cu ea? Întrebă. — La Templu. Să ajungă acolo, răspunse bărbatul, arătând spre stindardul de la pupa. — Ce-i Înăuntru? Se pare că nobilul se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
canțona O quam pravi ducti exilio, Înșelați de o sugestie mârșavă. Apărătorii au fost trădați. Și eu am fost peste mare. Înainte să... părăsesc marinăria, am condus, de mai multe ori, grupuri de pelerini pe drumul spre Ierusalim. Adesea, la bord, se comenta și se blestema tocmai căderea Damiettei. Cinci erau actorii acestei tragedii care erau chemați În cauză: francezii, lombarzii, teutonii și genovezii. Și apoi Ordinul Templului. Și mereu se ajungea la o dispută legată de care dintre aceștia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din patru stele mari, care alcătuiesc o cruce perfectă. Dante asculta cu gura căscată și cu ochii larg deschiși. — Și ce altceva ai mai văzut? — Munți de apă și pești nemăsurați, monștri Înfiorători și caracatițe cu tentacule ce urcau peste bord, răpind marinarii pe timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de arsura de peste zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei, ca să am mai mult noroc! — Așa e. Și grecii credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu o fi Împiedicat să treacă granița? Cum a putut străbate teritoriile Bisericii ca să ajungă până aici? Noffo ridică din umeri. — Nu știm. A apărut la Florența ca prin farmec. Se crede că a călătorit cu o corabie. Probabil la bordul unei nave genoveze... Pentru bani, pirații aceia sunt gata de orice. Se află În oraș și sienezul acela milog, Cecco Angiolieri. S-a alăturat de Îndată companiei. Ei Îl așteptau, evident. — I-am citit chestiile, zise cardinalul cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încă de ieri după fusul orar al Franței, de la plecarea de la aeroport trecuseră mai bine de patru ore. Era aberant, infailibilul meu Longines o luase, desigur, razna ca un mecanism de duzină! Măgarul... Am aruncat nemulțumit privirea pe ceasul de la bordul mașinii și iritarea mea a virat subit În stupefacție: arăta exact aceeași oră! Am strivit Între dinți un neacademic ei, drăcia dracului și am respirat adânc, silindu-mă să mă desprind din moleșeala nefirească pe care nici măcar revelația perplexă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seamănă Între ele. - Încă ceva: sunteți foarte convins că somnul a durat patru ore și nu cinci, sau poate șapte, sau douăsprezece? - În privința asta nu Încape Îndoială, mi-am privit ceasul de la mână și l-am confruntat cu cel de la bordul mașinii... - Amândouă puteau fi potrivite intenționat să arate o anumită oră, și nu neapărat cea exactă. Avea dreptate, dar tot nu Înțelegeam unde vrea să ajungă. - Sugestia mea - amicală, dacă-mi dați voie - ar fi ca, deocamdată, cel puțin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o parte din ființe pe drumul spinos și plin de privațiuni al regnului animal, iar o altă parte pe calea mult mai comodă și plină de satisfacții a regnului vegetal. Așa cum bănuiți, spătarul Vulture și Cosette rămăseseră singuri, rezemați de bordul corăbiei. Stropi sărați, bogați în plancton, le sărutau fețele. Spătarul Vulture privea spre orizont și vedea că se apropie de țărm. — Să facem câțiva pași spre pupa - spuse încet spătarul. Porniră ținându-se de braț și clătinându-se ușor, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Postul Paștelui. De-atunci urăsc toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
clătindu-se până la balustradă, se aplecă și se uită: într-adevăr, prora corabiei stătea înfiptă adânc în pământul scump al țării. Episodul 133 PE MAL Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan Ianis, apoi, pe o punte de lemn trecută peste bord, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette coborâră pe mal. Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-nșeli. Cum adică? Eu vreau să-ți plătesc ca tot omu’ și matale ba ne faci cinste, ba ne faci vrăbiuțe... Păi mie îmi faci tu cinste mă, mie? - își arătă turcul pieptul. îți arăt eu imediat cinste... Jurnal de bord ai? — Am - făcu Georgios alb ca varul. Dă-l încoace - zise turcul - să-ți scriu eu câteva acolo, să vază toți ce bandit ești... Știi că la Sulina se controlează jurnalele și dacă ai ceva de rău într-însul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
228 SOMNUL DE CAMPANIE După această discuție, comandantul turc păru a se domoli și-l lăsă în pace pe căpitanul Georgios. S-ar fi putut spune că la un moment dat chiar ațipise, cum stătea rezemat cu spatele de parapetul bordului, însă ideea de somn era alungată, pentru cine-l privea, de faptul că osmalâul își ținea mereu un ochi deschis, cu schimbul, când stângul, când dreptul, așa încât nu te puteai împiedica să nu admiri acest somn de campanie, vigilent, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ți-a fost mintea ? — Mie? răspunse copilotul, căruia nu-i venea parcă să creadă. Ce naiba vorbești? Suntem exact unde trebuie să fim. — La patru zile de mers de Sidi-Kaufa? Celălalt nu răspunse; intră în mașină, examină cu atenție instrumentele de bord și reveni ținând în mână un carnet gros cu coperți negre. — Astea sunt coordonatele; și conform GPS-ului ne aflăm exact aici, cu o marjă de eroare de mai puțin de un kilometru. Și conform hărții, ăsta e Sidi-Kaufa. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ai nu-ți folosi la nimic când va trebui să te înfrunți cu oamenii Mecanicului. Nici asta pe care mi-o oferi n-aș spune că e ceva cu care aș putea câștiga o bătălie... Nu ai vreun tanc la bord? — Nu, dar am un binoclu. — Un binoclu?... − repetă celălalt cu umor. La ce-mi trebuie binoclu? În ziua în care un tuareg ajunge să aibă nevoie de un binoclu înseamnă că nu mai e bun de nimic. — Doar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nori de praf spre locul exact unde grupul de bărbați plângeau, râdeau și se îmbrățișau, conștienți că trecuseră la câțiva centimetri de lama ascuțită a coasei. Fără ca măcar să oprească motoarele, pilotul îi așteptă pe nenorociții săi pasageri să urce la bord, ca să se lanseze din nou pe pistă înainte, încrucișându-și degetele și rugându-se ca nisipul care încă mai plutea în aer să nu blocheze filtrele de aer. După aceea se pierdu din vedere, zburând foarte sus, în direcția îndepărtatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puncte roșii în dreptul a trei picturi Durrit și două Davenant. în curând Shelley își va permite alte câteva accesorii Chanel dacă treaba va continua așa. Aveam fața scârbită de atâta zâmbet. Nu reușesc să fiu prietenoasă decât cu ceva la bord și nu sunt deloc obișnuită să le zâmbesc străinilor. M-am înapoiat la bar, să iau o pauză. Harriet, colega de muncă, era deja acolo umplând pahare cu vin alb. înaltă și slabă, era o fată drăguță sau putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dragă, de nu pornești? Scoase din nou din viteză și răsuci cheia în contact. Ascultă mieunatul îndelung al demarorului care se străduia să pună motorul în funcțiune. Degeaba, acesta nu voia să prindă viață. Ochii îi coborâră pe indicatoarele de la bord care clipeau slab. Rezervorul de motorină era pe jumătate plin, deci nu aceasta era cauza. Curent în acumulator avea, doar auzea demarorul învârtindu-se. Și atunci, care era cauza? Dădu din nou la cheie, așteptând nerăbdător vreun efect. Nu, motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plafonului era desprinsă într-un colț. Sub ea, într-o cutiuță de carton erau cheile. Cristi se lăsă să cadă înapoi în scaun cu cheile în mână. Introduse cheia în contact și o răsuci ușor spre dreapta. Toate aparatele din bord prinseră viață. Acele indicatoarelor începură să tremure și se mișcară de la locul lor în timp ce câțiva martori luminoși se aprinseseră. Cristian Toma căută din priviri indicatorul bateriei. Nu găsi așa ceva la bord. Doar un bec roșu indica faptul că alternatorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și o răsuci ușor spre dreapta. Toate aparatele din bord prinseră viață. Acele indicatoarelor începură să tremure și se mișcară de la locul lor în timp ce câțiva martori luminoși se aprinseseră. Cristian Toma căută din priviri indicatorul bateriei. Nu găsi așa ceva la bord. Doar un bec roșu indica faptul că alternatorul nu funcționa, sursa de curent fiind deocamdată doar acumulatorul mașinii. Inspiră adânc și apăsă cu putere pedala de ambreiaj. Așeză maneta schimbătorului de viteze la punctul mort și apoi întoarse până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atîția alții, dar fragmentar. Ce era deci zațul? CÎteva strofe din Byron, Musset. (Flămînzirea nu priește memoriei, orice ar spune stoicii), Verlaine, Le colloque sentimentale, Lamartine, ca și unele versuri care-i apăreau disparat, rupte din context: „Vous mourûtes où bord au vous fûtes laissée“ de Racine sau Corneille. „De altfel, domnilor, la ce-ar folosi o bibliotecă personală? În primul rînd ca memento. Dar să lăsăm de-o parte poezia“, continua fostul proprietar al bibliotecii de familie, și „să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și se pune o cruce de lemn, nici măcar nu e din lemn de stejar sau salcâm, care nu putrezește repede. De abia după 1960-1970 au început a se face cruci din fier, din beton și mormintele au fost delimitate de borduri din beton și gărduț din fier. Indiferent la ce an a fost adusă de la Slobozia - Filipeni, 1840 sau 1863-1864, sau la altă dată, nu avem niciun motiv să admitem că biserica din Lunca, cea din lemn, care nu mai există
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]