6,134 matches
-
acasă, tata, la fel. Cântau singuri colinde. Bunicii și mie ne dădea mâna. Eu trăiam în București și mă învățasem să deranjez cu un nonconformism soft, ea era bătrână și neinstituționalizată, care va să zică, o femeie aproape liberă. În aceeași biserică îmi botezasem copilul. Ca să ajungem acolo păcălind ochii la pândă, am învelit lumânările de botez în ziare și am luat altă mașină decât Dacia tatei. Evident, eu am fost ținută în afara bisericii. Eram spurcată fiindcă născusem un copil și nu am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
eu cea de acum dacă pe virtuala mea fetiță ar exclude-o de la înfățișarea la altar fiindcă „este mai departe de Dumnezeu” din cauza sexului ei. Atunci mă învățasem cu duplicitatea ca un câine cu puricii proprii. Mă bucuram că îmi botez copilul și atât. Că pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor vârî pe țeava: șoim, pionier, utecist, comunist. De mine și de Adi depindea unilateral creștinarea lui. Ei bine, îmi amintesc viu acea seară de Ajun, la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor vârî pe țeava: șoim, pionier, utecist, comunist. De mine și de Adi depindea unilateral creștinarea lui. Ei bine, îmi amintesc viu acea seară de Ajun, la aceeași biserică în care ne botezasem copilul, ca pe una întreagă în care bucuria porcului a fost cu totul uitată pentru o altă bucurie, în sfârșit de natură spirituală, venită de undeva din adâncul unei umanități sensibile și pierdute sub imperativele triste ale vieților noastre diminuate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întoarcere la oalele materne. Florica transsubstanțializa ceea ce ne învăța. O mai știe cineva acum? O las și eu să moară, în conștiința publică? Mircea, să mă acuze cine vrea de parti-pris ideologic, dar uite, zilele trecute eu am vrut să botezăm o asociație de dezvoltare curriculară și studii de gen: Alice Voinescu (o femeie remarcabilă, a făcut doctoratul cu Nicolai Hartmann, a publicat multă istoria filosofiei, a făcut cursuri cu sală plină - dar nu la băieții lui dom’ Nae Ionescu, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiica domniei-sale, Maria Groza, ca și aghiotantul Romulus Farcas a fost însoțită permanent de consilierul Ambasadei Chineze la București, Li Enqiu, și soția acestuia (medic), de funcționarii M.A.E. care serveau și ca traducători: Ding Yongning (Tincuța, după cum a botezat-o demnitarul român) și Qiu Zudi, ca și de personal de pază și serviciu. Semnatarul acestor rânduri, de abia angajat în M.A.E. și întors la studiile universitare din Beijing, unde avea și o jumătate de normă la Ambasada
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
două alianțe militare N.A.T.O. și Tratatul de la Varșovia, impunându-se adaptarea acestuia după încheierea Războiului Rece. 10 Marcel Dinu, 42 de ani în diplomație, Editura C. H. Beck, București, 2009. 11 Comandantul grupului de ofițeri români era maiorul Ion Botezatu, ridicat la gradul de locotenent-colonel, devenit ulterior general, comandant al batalionului român în cadrul trupelor O.N.U. în Angola. 12 Claus Neukirch, op. cit. p. 5. 13 V. Adrian Năstase, România după Malta, vol. X, p. 577. 14 http://www.osce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
biet bătrân, mâne-poimâne am să mă duc. Iaca și pe mine m-a așezat Dumnezeu aici. Asta-i puterea lui. Că eu, măi băiete, în tinereța mea am fost jâdov, și mi-a dat Dumnezeu așa un gând să mă botez, și iaca de șaptezeci de ani m-am despărțit de cei care au răstignit pe Domnul nostru Isus Hristos... Acuma sunt moldovan și creștin și trăiesc și eu cu voi, cum vrea Dumnezeu, în colțul ista de pământ... — Da’ eu, bade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
PENTRU ANDRÉE Să nu te îndoiești totuși de faptul că Leon Africanul, Leon călătorul, eram tot eu. W. B. YEATS Poet irlandez (18651939) Eu, Hassan, fiul lui Mohamed măsurătorul, eu, Giovanni Leone de Medici, circumcis de mâna unui bărbier și botezat de mâna unui papă, sunt poreclit azi Africanul, dar eu nu mă trag nici din Africa, nici din Europa și nici din Arabia. Mi se mai spune și Granadinul 1, Fasiotul 2, Zayyati 3, numai că eu nu vin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putere pe copiii încă mici ai acesteia. Soarta este însă mai schimbătoare decât pielea unui cameleon, după cum spunea un poet din Denia. Și, în vreme ce Fatima fugea din cetatea pierdută, Soraya își relua prompt vechiul nume, Isabel de Solis, și își boteza cei doi fii, Saad și Nasr, care deveneau astfel don Fernando și don Juan, infanți ai Granadei. Ei n-au fost singurii membri ai familiei regale care au abandonat credința părinților pentru a deveni granzi de Spania: Yahya an-Najjar, efemerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceeași întrebare. Răspunsul nu a fost diferit. La începutul verii însă, când răgazul acordat evreilor se scursese pe trei sferturi, Bălțata veni ea însăși să ne vestească: — Am aflat că marele rabin al întregii Spanii, Abraham Senior, tocmai s-a botezat împreună cu fiii săi și cu toate rudele sale. Am fost la început dezgustată, apoi mi-am spus: „Sara, văduvă a lui Iacob Perdoniel, vânzătoare de parfumuri la Granada, ești tu mai bună evreică decât rabi Abraham?“ Așa că m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săi și cu toate rudele sale. Am fost la început dezgustată, apoi mi-am spus: „Sara, văduvă a lui Iacob Perdoniel, vânzătoare de parfumuri la Granada, ești tu mai bună evreică decât rabi Abraham?“ Așa că m-am hotărât să mă botez, la fel ca și cei cinci copii ai mei, lăsându-l pe Dumnezeul lui Moise să judece El ce e în inima mea. Sara dădea dovadă de o neliniște vorbăreață în ziua aceea, iar mama se uită la ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a spune, brusc înmuiat: — În ce mă privește, erai roaba lui, însă acum nu-i mai aparții, căci orașul este în mâinile noastre. Dacă îmi spui că e bărbatul tău, va putea să te păstreze, dar va trebui să se boteze imediat, iar preotul să vă binecuvânteze căsătoria. Warda își întoarse atunci rugămințile spre tata: — Învoiește-te, Mohamed, altfel ne vor despărți! Se făcu tăcere. Cineva din mulțime strigă: — Allah e mare! Tata, care era tot trântit pe jos, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului zi de zi că m-a îndrumat să iau calea pribegiei, căci cei care au ales să se boteze sunt acum victimele celor mai rele prigoane. Șapte dintre verii mei sunt în temniță, iar o nepoată a fost arsă de vie împreună cu soțul ei, acuzați că au rămas evrei în taină. M-a lăsat jos înainte de a continua, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-au resemnat, dar majoritatea s-au opus, amintind de înțelegerea încheiată înainte de căderea orașului, care le garanta în mod special convertiților dreptul de a rămâne musulmani. Fără nici un rezultat. Pentru inchizitori, clauza asta era nulă. Orice om care fusese botezat și care refuza să redevină creștin era considerat renegat și, ca atare, pasibil de pedeapsa cu moartea. Spre a-i intimida pe recalcitranți, au fost înălțate câteva ruguri, așa cum se făcuse cândva pentru evrei. Câțiva orășeni au abjurat. Alții, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unui creștin! Mă pregăteam să-i povestesc cum ajunsese casa în folosirea mea, dar m-a întrerupt: — Vederea acestor obiecte nu mă ofensează. E adevărat că sunt musulman prin voia lui Dumnezeu, dar m-am născut creștin și sunt și botezat, la fel ca sultanul, la fel ca toți mamelucii. Acestea fiind zise, sări în picioare și își luă rămas-bun, mulțumindu-ne iarăși. Așezată într-un ungher întunecos al încăperii, Nur nu luase parte la discuție. Dar se arătă mulțumită: — Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Pisa, m-am pomenit singură. Tata, mama și fratele meu mai mic muriseră. Aveam opt ani. M-a luat o călugăriță bătrână. M-a dus cu ea la o mânăstire unde era stareță și s-a grăbit să mă boteze, dându-mi numele de Maddalena; tata îmi spusese Iudita. Deși eram tristă că-mi pierdusem ființele cele mai scumpe, mă feream să-mi blestem soarta, din moment ce mâncam pe săturate, învățam să citesc și nu încasam nici o lovitură de bici nejustificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Poate, continuă el, poate că pentru piața engleză am putea să-i spunem Scum4. — Trebuie să recunoști că e o problemă. Am discutat cu agentul lui. Știe că Spunk se va hotărî asupra unui nume până la urmă. Așa a fost botezat și nu poate să sufere apucăturile starurilor. E un puști dur din Bronx, dar reacționează ca un vulcan. Bei ceva? — Nu, mulțumesc. — Ce-i cu tine? E ora cinci. Nu, mulțumesc. Aveam motivele mele. Vrei să încep cu vestea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vitrine de bâlci unde America respiră profund, etalându-și bogăția corporativă, unde lifturi de efect aleargă și se opresc printre fântâni și vegetație și curățenie computerizată - un stand din Marea Expoziție a viitorului care într-o bună zi va fi botezată Bani... Fusese două săptămâni în Long Island, făcând Dumnezeu știe ce cu Dumnezeu știe cine: arăta picantă, bronzată, cu dinți ascuțiți pe care știa cum să-i folosească. Printre altele, era aici casă pună la punct problema locuinței ei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al meu, chiar dacă aparține unei clase mult superioare față de a mea. Și Prințesa Di e gravidă. Lumea se înmulțește. Încearcă s-o oprești. În răspunsul ei ciripit (Londra post-restant, fără adresă de retur), Selina mi-a spus că-și va boteza copilul după copilul regal, în cazul în care vor avea același sex. Cred că va fi Mary, sau Elizabeth, sau George sau James. Am fost de acord. Dar nu voi mai ști nimic despre Selina până când nu voi reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca să-l facă imun la otrăvuri. Din greșeală, regele și-a împărțit odată masa cu soția sa, însărcinată în nouă luni, iar femeia a murit. Chanakya a fost nevoit să taie pântecul reginei și să scoată copilul, care a fost botezat Bindusara, pentru că fusese atins de o picătură îbindu) de otravă. Supărătoare îîn fr. în original). Aluzie la poemul lui Shelley Ode to a Grecian Urn, care oferă o abordare romantică a relației dintre viață și artă. Scena pastorală reprezentată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
clătină din cap. Oftă, bătând îngândurat cu furculița în sticla de „Cabinet“ goală. — A murit. Taina tainelor. Chiar în săptămâna în care eram eu cu minunea din grădină. Mi-a cerut să-l spovedesc. Simțea că-l cheamă subsolul. — Se botezase? Nu, dar spunea că și Dumnezeul meu e bun și a vrut ca eu, hogea creștin, să-i primesc spovedania, să-i dau pricestania de pe urmă și Allah al meu poate îi spune lui Allah al lui că Kerim nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl scoteau) în înserat „la șosea“. Stătea pe o buturugă de stejar, pe care i-o adusese unul pe care-l botezase prin ’30, și contempla, cu gușa sprijinită în baston, mersul lumii pe șoseaua ce străbătea satul. Îl priveam de câte ori treceam pe acolo lung, iscoditor, dând să descopăr în ființa lui ceva care să mă înspăimânte. Mă făcea să plâng mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau Satu Mare cu niște atacuri ale patrulelor lor de grăniceri prin lanul cu porumb, s-a tras atunci, am intervenit la colonelul Păsculescu de la Sighet, că era vecin cu o colegă de comercială a nevestii lu’ Ciurdinski, ăl de-a botezat nepotul pretorului Măzăriceanu, de la Bumbești, care ține nevastă de-a doua de e fata sorii nașului nostru de cununie, Tăchiță Pansament, îl polecrește așa că a făcut armata la 14 Roșiori, infirmier, da’ el de meserie a fost tinichigiu în Filantropiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se afla acum, teoretic, În proprietatea fiului său Julián, despre care se bănuia că trăiește În exil, la Paris. Avînd În vedere că drepturile de succesiune nu fuseseră Îndeplinite, iar ea se afla În străinătate, avocatul, pe care l-am botezat José María Requejo, În amintirea primului băiat care m-a sărutat pe gură, Îi cerea autorizația pentru a putea iniția demersurile necesare și a soluționa transferul de proprietate pe numele fiului său Julián, cu care avea de gînd să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atît de În vogă În acei ani, a omului care a reușit prin mijloace proprii. Stîlcea limba engleză cu un accent caraghios, Încredințat că aceasta era limba viitorului, și Își Încheia frazele prin apendicele okey. Editura (pe care Sanmartí o botezase cu ciudatul nume „Endymion“, Întrucît Îi suna atît solemn-evlavios, cît și propice pentru pungă) publica manuale de bune maniere, catehisme și o colecție de serii romanțate de lectură Înălțătoare, avînd drept protagoniști călugărițe de comedie ușoară, personaje eroice de la Crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]