4,654 matches
-
rapid ajutor. A doua observație era aceea că Divizia I de vânători de munte și Divizia a 104-a de infanterie ușoară germane fuseseră transportați pe calea ferată de pe de pe frontul de răsărit, traversând teritoriile controlate de cetnicii lui Mihailović. Britanicii au interceptat transmisiunile criptate germane prin se confirma inacțiunea cetnicilor. Deși numeroase circumstanțe, întâmplări și motivații rămân neclare, rapoartele misiunilor britanice în Iugoslavia au dus la creșterea interesului Aliaților occidentali față de partizanii procomuniști iugoslavi și a intensității acțiunilor aeriene aliate
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
interesului Aliaților occidentali față de partizanii procomuniști iugoslavi și a intensității acțiunilor aeriene aliate în regiune. În septembrie 1943, ca urmare a cererii formulate de Winston Churchill, generalul Fitzroy Maclean a fost parașutat în Iugoslavia și devenit ofițerul de legătură al britanicilor pe lângă cartierul general al lui Tito de la Drvar. În timp ce aprovizionarea cetnicilor a fost redusă drastic, partizanii procomuniști au primit grosul proviziilor asigurate de Aliați. După încheierea Conferinței de la Teheran din 1943, partizanii iugoslavi au căpătat recunoaștere oficială ca forța legitimă
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
ianuarie și 15 octombrie 1944, în conformitate cu statisticile americane, partizanii au evacuat cu succes 795 de piloți, iar cetnicii 356. 33 de „fortărețe zburătoare” s-au prăbușit în Slovenia, iar partizanii și populația civilă au evacuat 303 piloți americani și 30 britanici. Partizanii au sprijinit sute de evadați aliați din lagărele de prizonieri ale Axei, proveniți în special din Austria. Evadații erau transportați prin Slovenia, de unde unii erau recuperați de avioanele aterizate la Semič, în timp ce alții erau transportați până în sudul Croației, de unde
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
execuție oricărei persoane care se sustăgea de la recrutare. În iarna 1944-1945, soldații italieni luptau de ambele părți ale Liniei Gotice. De parte Aliaților se aflau patru grupuri de voluntari din fosta armată italiană. Acești voluntari erau antrenați și echipați de britanici. De partea Axei luptau patru divizii ale RSI. Trei dintre cele patru divizii, aflate sub comanda mareșalului Graziani, apărau flancul vestic al liniei defensive și luptau direct cu forțele franceze. Cea de-a patra divizie italiană era atașată Armatei a
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
cabinetului a rămas izolată datorită concediului ambasadorului britanic până pe 18 august. Pe măsură ce criza din Europa se adâncea, politica otomană a fost aceea de a obține o garanție a integrității teritoriale și potențiale avantaje, fără a lua în calcul perspectiva ca britanicii să intre într-un război european. La 30 iulie 1914, două zile după izbucnirea războiului în Europa, liderii otomani au acceptat să semneze un tratat secret de alianță cu Germania împotriva Rusiei, deși nu îi obliga la acțiune militară imediată
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
un război european. La 30 iulie 1914, două zile după izbucnirea războiului în Europa, liderii otomani au acceptat să semneze un tratat secret de alianță cu Germania împotriva Rusiei, deși nu îi obliga la acțiune militară imediată. La 2 august, britanicii au rechiziționat două vase de luptă moderne—"Sultân Osmân-ı Evvel" și "Reșadiye" pe care șantierele navale britanice începuseră să le construiască pentru Marina Otomană—înstrăinându-și astfel elementele anglofile din Constantinopol, în ciuda ofertei de compensație condiționată de menținerea neutralității.< Această
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
era inevitabilă, odată ce vaselor "Goeben" și "Breslau" li s-a permis să intre în Dardanele și că întârzierile ulterioare au fost cauzate de nepregătirea otomanilor pentru război și de neutralitatea Bulgariei, mai degrabă decât de vreo incertitudine pe tema polticii. Britanicii plănuiau o invazie amfibie lângă Alexandretta înainte să fie prezentată pentru prima oară ideea operațiunii din Dardanele de către Boghos Nubar în 1914. Ea a fost pusă la cale de feldmareșalul Lord Horatio Kitchener pentru a izola capitala de Siria, Palestina
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
se deplaseze spre Alexandretta la 13 decembrie 1914. În același timp, în aceeași zonă, crucișătorul rusesc "'Askold" și cel francez "Requin" efectuau operațiuni similare. Kitchener a lucrat la acest plan până în martie 1915. El a fost începutul efortului reușit al britanicilor de a declanșa o Revoltă Arabă. Debarcarea de la Alexandretta a fost abandonată deoarece ar fi necesitat mai multe resurse miltiare decât putea Franța să aloce, iar din punct de vedere politic Franța nu dorea ca britanicii să opereze în sfera
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
începutul efortului reușit al britanicilor de a declanșa o Revoltă Arabă. Debarcarea de la Alexandretta a fost abandonată deoarece ar fi necesitat mai multe resurse miltiare decât putea Franța să aloce, iar din punct de vedere politic Franța nu dorea ca britanicii să opereze în sfera lor de influență, poziție pe care Regatul Unit o acceptase în 1912. Până la sfârșitul lui 1914, însă, războiul de pe Frontul de Vest ajunsese în impas; contraofensiva franco-britanică din prima bătălie de pe Marna luase sfârșit și britanicii
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
britanicii să opereze în sfera lor de influență, poziție pe care Regatul Unit o acceptase în 1912. Până la sfârșitul lui 1914, însă, războiul de pe Frontul de Vest ajunsese în impas; contraofensiva franco-britanică din prima bătălie de pe Marna luase sfârșit și britanicii suferiseră numeroase pierderi în prima bătălie de la Ypres din Flandra. Se săpaseră tranșee de ambele părți, de la frontiera Elveției până la Canalul Mânecii, războiul de manevră luând sfârșit și lăsând loc războiului de tranșee. Imperiul German și Austro-Ungaria au închis ruta comercială
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
prin Dardanele, dar înainte de intrarea otomanilor în război, strâmtorile fuseseră închise și în noiembrie calea navigabilă a început să fie minată. Propunerea ministrului francez de justiție Aristide Briand din noiembrie de a ataca Imperiul Otoman a fost respinsă, iar tentativa britanicilor de a-i plăti pe otomani pentru a trece de partea Antantei a eșuat. În aceeași lună, Winston Churchill, Primul Lord al Amiralității, a propus un atac naval asupra Dardanelelor, bazându-se parțial pe rapoarte false privind capacitatea de luptă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
efectuat un zbor de recunoaștere deasupra strâmtorii. Două zile mai târziu, a început primul atac asupra Dardanelelor când o forță anglo-franceză ce cuprindea și cuirasatul britanic HMS "Queen Elizabeth" a demarat un bombardament de la distanță asupra artileriei otomane de pe coastă. Britanicii intenționau să utilizeze cele opt avioane de pe "Ark Royal" pentru a asigura precizia bombardamentului, dar starea vremii le-a făcut pe toate, cu excepția unui Short Type 136, inutilizabile. O perioadă de vreme rea a încetinit faza inițială, dar până la
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
peninsulei Gallipoli la Capul Helles și la Sedd el Bahr. Aliații au ignorat la început capacitatea de luptă a soldaților otomani, dar au ajuns să-i respecte pe aceștia în timpul campaniei. Apatia de la început era ilustrată de un manifest emis britanicilor și australienilor în timp ce se aflau în Egipt: „soldații turci de regulă își manifestă dorința de a se preda ținând patul puști în sus și fluturând haine sau cârpe de orice culoare. Un steag alb adevărat trebuie privit cu cea mai
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de ani care cunoștea peninsula Gallipoli, din operațiunile sale împotriva Bulgariei în Războiul Balcanic, credea că Capul Helles (vârful sudic al peninsulei) și Gaba Tepe ar fi cele mai probabile două zone de debarcare. În cazul primeia, Kemal credea că britanicii vor folosi marina pentru a controla uscatul din toate părțile, ceea ce extremitatea peninsulei permitea; la Gaba Tepe, distanța scurtă până la coasta estică însemna că forțele pot ajunge ușor la strâmtoare. Liman von Sanders considera Golful Besika de pe coasta asiatică a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
că singura speranță de succes stătea în mobilitatea celor trei grupuri, în special a Diviziei 19 a lui Kemal, care era concentrată lângă Boghali ca rezervă generală, gata să meargă la Bulair, Gaba Tepe sau pe țărmul asiatic. Întârzierea debarcărilor britanicilor le-a dat timp lui Sanders și altor ofițeri germani, cum ar fi colonelul Hans Kannengiesser, susținut de comandantul Corpului III Esat Pașa, să-și pregătească apărarea. Sanders avea să consemneze: „britanicii ne-au lăsat patru săptămâni bune răgaz pentru
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Gaba Tepe sau pe țărmul asiatic. Întârzierea debarcărilor britanicilor le-a dat timp lui Sanders și altor ofițeri germani, cum ar fi colonelul Hans Kannengiesser, susținut de comandantul Corpului III Esat Pașa, să-și pregătească apărarea. Sanders avea să consemneze: „britanicii ne-au lăsat patru săptămâni bune răgaz pentru toată această muncă înainte de marea lor debarcare... Acest răgaz a fost suficient doar pentru a fi luate cele mai indispensabile măsuri.” S-au construit drumuri, s-au asamblat mici ambarcațiuni care să
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
tăind retragerea trupelor otomane de la Kilitbahir. Micul golf în zona căruia au debarcat a devenit cunoscut sub numele de „Golful Anzac” ("Anzac Cove"). Acest sector al peninsulei Gallipoli a rămas și el cunoscut sub numele de „Anzac”; zona ținută de britanici și francezi a fost denumită „sectorul Helles” sau simplu „Helles”. Francezii au efectuat o debarcare diversionistă la Kum Kale pe malul asiatic, înainte de a se reîmbarca pentru a ține zona estică a sectorului Helles. A existat o diversiune a Diviziei
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Mustafa Kemal, întărite cu șase batalioane din Divizia 5, au lansat un atac pentru a împinge cele șase brigăzi Aliate de la Anzac înapoi pe plajă. Cu susținerea tirului naval, Aliații le-au ținut piept otomanilor toată noaptea. A doua zi, britanicii, cu susținerea trupelor franceze, care fuseseră transportate spre nord peste Dardanele de la Kum Kale pe țărmul asiatic până la dreapta liniei de lângă plaja „S” la Golful Morto, au încercat să captureze Krithia, în ceea ce a devenit cunoscut ca „prima bătălie de la
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
rezerve pentru A doua bătălie de la Krithia. Implicând o forță de 20.000 de oameni, a fost primul atac general de la Helles și a fost planificat ca atac pe timp de zi. Trupele franceze urmau să captureze Kereves Dere, iar britanicii, australienii și neozeelandezii au fost trimiși la Krithia și Achi Baba. După 30 de minute de pregătiri ale artileriei, asaltul a început la jumătatea dimineții de 6 mai. Britanicii și francezii au înaintat de-a lungul a patru pinteni denumiți
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
timp de zi. Trupele franceze urmau să captureze Kereves Dere, iar britanicii, australienii și neozeelandezii au fost trimiși la Krithia și Achi Baba. După 30 de minute de pregătiri ale artileriei, asaltul a început la jumătatea dimineții de 6 mai. Britanicii și francezii au înaintat de-a lungul a patru pinteni denumiți „Ravena”, „Bradul”, „Krithia” și „Kereves” care erau separate prin ravene adânci și întărite de forțele otomane. În timp ce atacatorii ajungeau la întăriturile otomane, unitățile Aliaților s-au separat în încercarea
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
mici și de proiectile, brigada a șarjat către Krithia și a câștigat 600 m, circa 400 m mai puțin decât obiectivul, pierzând 1000 de oameni. Lângă Pintenul Bradul, neozeelandezii au reușit să înainteze și să facă joncțiunea cu australienii, deși britanicii erau ținuți în loc, iar francezii erau extenuați, în ciuda faptului că ocupaseră un punct înalt ce controla obiectivul lor. Atacul a fost suspendat, iar Aliații au săpat tranșee, nereușind să cucerească nici Krithia, nici Achi Baba. A urmat o scurtă perioadă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au organizat o încetare a focului pentru a îngropa morții căzuți între pozițiile combatante, trupele de cele două părți fraternizând ca în cazul armistițiului informal de Crăciun din 1914 de pe Frontul de Vest. Armistițiul nu a fost reiterat oficial. Avantajul britanicilor în bombardamentul de pe vas către țărm scăzuse în urma torpilării vasului de luptă HMS "Goliath" la 13 mai de către distrugătorul otoman "Muâvenet-i Millîye". Un submarin german, "U-21", a scufundat HMS "Triumph" la 25 mai și HMS "Majestic" la 27 mai. Avioanele
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Divizia 42 și alte două divizii franceze. După eșecul acestor atacuri, posibilitatea unei pătrunderi decisive a dispărut și luptele de tranșee s-au reluat, obiectivele fiind măsurate în sute de metri. Pierderile au fost de circa 25% de ambele părți; britanicii au pierdut 4500 de oameni din 20.000 și francezii au pierdut 2000 de oameni din 10.000. Otomanii au pierdut 9000 de combatanți conform Istoriei Oficiale Turce și 10.000 conform altei estimări. În iunie, a sosit portavionul HMS
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
dar comandantul britanic, general-locotenent Frederick Stopford, își limitase obiectivele inițiale și nu a reușit să-și promoveze cererile de înaintare, cucerind doar plaja și puțin mai mult teren în jurul ei. Otomanii au reușit să ocupe dealurile Anafarta, împiedicându-i pe britanici să pătrundă spre interior, ceea ce a redus frontul din Suvla la lupte de tranșee. Ofensiva a fost precedată în seara de 6 august de diversiuni la Helles și Anzac. La Helles, diversiunea de la podgoria Krithia a devenit un alt blocaj
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
care l-a torpilat și l-a scufundat pe "E20", acțiune din care au supraviețuit doar nouă membri ai echipajului. Situația din Gallipoli a fost complicată de intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale. La începutul lui octombrie 1915, britanicii și francezii au deschis un al doilea front mediteranean la Salonic, deplasând acolo trei divizii din Gallipoli, și reducând fluxul de întăriri. Se deschisese o rută terestră între Germania și Imperiul Otoman prin Bulgaria, ceea ce permitea Germaniei să aducă artilerie
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]