31,862 matches
-
răpită și sodomizată și jefuită și apoi ucisă, și-alături e-o fotografie cât toată pagina cu ea tânără și zâmbind, în loc să mă gândesc că asta-i o crimă urâtă și tristă, reacția mea viscerală este, oau, ar fi o bucată bună de tot dacă n-ar avea un bornău așa de mare. A doua reacție e c-ar fi mai bine să am pregătit un prim-plan frumos în caz că, știi, o să fiu răpită și sodomizată și ucisă. A treia reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de fapt. Sari la Brandy într-un scaun pliant, chiar în fața biroului logopedei, pilindu-și unghiile cu banda aspră a unei cutii de chibrituri. Picioarele ei lungi ar putea îndoi un motociclist, și minimul legal din ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă în timp ce vorbești. Așa i-a cântat Marilyn Monroe Happy Birthday președintelui Kennedy. În felul ăsta, respirația îți ocolește corzile vocale și obții o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
puțin cam devreme pentru Halloween. Toți sunt foarte ocupați să citească etichetele de pe French’s Mustard și Rice A Roni. Așa că iau un curcan. Nu știu de ce. N-am nici un sfanț, dar iau un curcan. Sap printre uriașii curcani congelați, bucățile alea mari de gheață de culoarea cărnii din vitrina frigorifică. Sap până găsesc cel mai mare curcan și-l ridic în brațe ca pe-un copil în plasa lui de plastic galben. Îmi târșâi picioarele până în partea din față a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acasă să iau cina cu ai mei. Asta-i pe-atunci când încă mai aveam față și nu eram în război cu hrana solidă. Pe masa din sufragerie, acoperind totul, e-o față de masă pe care n-o țin minte, o bucată chiar frumoasă de damasc albastru cu margini brodate. Nu-i un lucru pe care mă aștept să-l cumpere mama, așa că întreb, i-a dăruit-o cineva? Mama tocmai se trage spre masă și-și despăturește șervetul din damasc albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vezi în spatele vitrinei pet-shopurilor din mallurile de periferie. De parcă am fi cățelușii ăia cu secreții galbene la ochi și la gaura curului, care știi că nu vor căca niciodată materii solide, dar tot sunt de vânzare pentru șase sute de dolari bucata. Cățelușii ăia-s așa de triști, că până și fetele dolofane cu permanentele alea scârboase de studente la colegiu stau ore-ntregi să ciocănească-n vitrină, zicând: „Te iubesc, micuțule. Mămica te iubește, mititelule“. Viitorul e pur și simplu irosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
măsură 40 perfectă. De cele mai multe ori, un asistent-stilist trebuia s-o scoată pe Evie cu forța pe ușă. Evie țipa peste umăr despre cum n-ar trebui să-i las să se poarte cu mine de parc-aș fi o bucată de carne. Ar trebui să plec de-a dreptul. — Să-i fut, urlă Evie de pe-acum. Să-i fut pe toți. Cât despre mine, eu nu eram nervoasă. Eram strânsă într-un incredibil corset de piele marca Poopie Cadole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
circulare ale lui Evie, ținând în mână cel mai bun cuțit de măcelărie al lui Evie, lung de patruzeci de centimetri. Peste capul lui Seth e trasă o pereche de colanți ai lui Evie. Peste fața lui Seth se vede bucata de bumbac igienic de la îmbinarea cracilor. Cracii colanților cad pe pieptul costumului său de camuflaj ca urechile unui cocker spaniel. Iar eu sunt o viziune. Coborând treaptă după treaptă spre vârful cuțitului de măcelărie, cu lenta mișcare pas-pauză-pas a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-se în sus, parcă desprins din timp, temându-se pentru prima oară în viață, pentru că eu țin în mână pușca lui Evie. Patul îmi e sprijinit de umăr și strâng țeava cu ambele mâini. Cătarea e ațintită drept spre mijlocul bucății de bumbac dintre cracii colanților lui Evie Cottrell. Iată-ne pe mine și pe Seth singuri în holul lui Evie, cu cioburile căzute din gemulețul de lângă ușa principală și candelabrul austriac de cristal al lui Evie care scânteiază ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vânt de la P.P.L.G. Mama zice: — Nici măcar în curtea din față, ci-n aia din spate. — Ura, zice tata, ne înconjoară, Cucuieț. Știi asta? Mama zice: — Haideți, soldați. E timpul să halim. Cina e-o chestie pregătită dintr-o carte de bucate a P.P.L.G.-ului. E bună, dar numai Dumnezeu știe cum arată. De două ori îmi răstorn paharul pe întuneric. Îmi presar sare în poală. Ori de câte ori scot o vorbă, ai mei mă șâșâie. Mama zice: — Ai auzit ceva? A venit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
da toți banii din sertar, dar nimeni de aici nu poate deschide seiful din birou. Pușca de pe masă se îndreaptă spre ecusonul de aramă cu Dl. Baxter, lucru care n-a trecut neobservat. Pocnesc din degete și-i arăt o bucată de hârtie pe care să mi-o dea. Cu pixul pentru clienți legat cu lănțișor, scriu: în ce apartament stau surorile rhea? nu mă face să bat la fiecare ușă de la etajul patru. suntem în toiul nopții. — Apartamentul 15-G, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noutate pentru mine, zice Brandy și surâde. N-o să ai nici o criză, îi spune Brandy noului meu frate vitreg. Ellis, îți interzic să ai o criză. Sari la noi în grota submarină. — Dă-i bătaie. Pardoseala de sub spatele lui Brandy, bucățile reci de gresie dispuse sub formă de pește și așezate așa încât să se potrivească, coada unui pește între capetele altor doi pești, așa cum sunt puse în conservă unele sardine, cât e de lungă pardoseala băii. Arunc o pastilă de Valium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața mea, dacă-mi atingi fața spulberată, o uriașă cicatrice, ai jura că atingi bucăți de coajă de portocală și piele. Mergând spre est, nu sunt sigură de ce anume fugim. De Evie sau de poliție sau de domnul Baxter sau de surorile Rhea. Sau de nimeni. Sau de viitor. De soartă. De înaintarea în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se află imediat sub suprafața oricărui lucru. Să faci dermoabraziune, mi-a zis un chirurg plastician, e cam ca și cum ai apăsa o roșie coaptă pe-o fâșie de șmirghel. Plătești mai mult doar pentru dezastrul rezultat. Pentru a repoziționa o bucată de piele, pentru a reconstrui o mandibulă, trebuie să jupoi o fâșie lungă de piele de pe gât. Tai de la baza gâtului, dar nu retezi pielea sus. Închipuiți-vă un soi de banner sau fâșie de piele atârnându-vă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ăia mă măsoară din priviri de parc-aș fi ce știu eu ce hoț de mașini. Brandy se linge pe buze. — Potrivit standardului de vârstă din Bowling River, zice Manus, eu încă nici nu m-am născut. Trebuie să scoți bucăți destul de mari din măduva aia osoasă moale și însângerată. Chestia aia poroasă. Apoi trebuie să introduci așchiile și bucățile de os în masa moale de țesut pe care l-ai grefat pe față. În realitate, nu tu faci asta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe buze. — Potrivit standardului de vârstă din Bowling River, zice Manus, eu încă nici nu m-am născut. Trebuie să scoți bucăți destul de mari din măduva aia osoasă moale și însângerată. Chestia aia poroasă. Apoi trebuie să introduci așchiile și bucățile de os în masa moale de țesut pe care l-ai grefat pe față. În realitate, nu tu faci asta, o fac chirurgii în timp ce dormi. Dacă așchiile sunt destul de apropiate, vor forma celule fibroblast ca să se unească între ele. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
frumoasă, vreau să fiu invizibilă. Sari la polonicul de punci luându-și zborul spre nicăieri. Sari la fiecare linguriță, dusă. Sari la toate carnetele de note din școala primară și la pozele cu clasa dispărute-n zare. Manus mototolește o bucată de hârtie groasă. Certificatul lui de naștere. Și dă cu el afară din existență. Apoi Manus stă legănându-se de pe călcâie pe vârfuri, călcâie-vârfuri, călcâie-vârfuri, strângându-se singur în brațe. Brandy se uită la mine să zic ceva. În praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
clitorisului, pliurile minuscule de piele de sub scufia care unește clitorisul de labii. Vagine scârboase și ieftine, cu piele scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite folosind bucăți de colon, cu autocurățare și lubrifiate de propria mucoasă. Clitorisuri sensibile alcătuite din recoltarea și redirecționarea unor bucăți din glanda penisului. Cadillacul vaginoplastiei. Unele dintre Cadillacurile astea sunt atât de reușite, că lubrifierea abundentă te obligă să porți zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
scrotală păroasă folosită pentru interior, cu alte fire de păr în creștere, sufocate de păr. Vagine avangardiste, fotogenice la maximum, alungite folosind bucăți de colon, cu autocurățare și lubrifiate de propria mucoasă. Clitorisuri sensibile alcătuite din recoltarea și redirecționarea unor bucăți din glanda penisului. Cadillacul vaginoplastiei. Unele dintre Cadillacurile astea sunt atât de reușite, că lubrifierea abundentă te obligă să porți zi de zi un absorbant ultra. Unele sunt vagine de modă veche, care trebuie întinse și dilatate în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
strânse, cu peplurile și osaturile scoase în evidență, astea nu rezistă niciodată mult timp. Tensiunea, presiunea și întinderea satinului și crepului care încearcă să țină firele de sârmă și osatura înăuntru, lupta pânzei cu metalul, această tensiune le va face bucăți. Pe măsură ce exteriorul îmbătrânește, pe măsură ce slăbește stofa, partea care se vede, interiorul începe să împingă și să rupă, croindu-și drum spre exterior. Prințesa Prințesă zice: — O să fie nevoie de cel puțin trei Darvonuri ca să intru-n rochia asta. Întinde mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spre exterior. Prințesa Prințesă zice: — O să fie nevoie de cel puțin trei Darvonuri ca să intru-n rochia asta. Întinde mâna și eu îi dau tabletele. Tatăl ei, zice Brandy, înainte să vândă carnea de vită obișnuia s-o macine împreună cu bucăți de gheață ca s-o umple de apă. Măcina carnea împreună cu ceea ce el numea hrana boului ca s-o umple de cereale. Nu era o persoană rea, zice ea. Și nu se simțea în stare să urmeze regulile cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ulița negustorilor, niște reclamații spuse, mai bine zis destăinuite, cu jumătate de gură la un pahar de vin în crîșmă, cu privire la calitatea îndoielnică a pînzeturilor cumpărate de la Strudel și Iacobovici. Nimeni n-a venit la el cu așa ceva, cu o bucată de pînză ori cu o hîrtie scrisă, dar n-avea încotro auzise, aflase. Și a aplicat metoda la care se gîndise încă din primele zile de cînd fusese mutat la Vladia. Băieții de prăvălie, vînzătorii celor doi negustori ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Balbo, și vi se usucă gura, gîtul și nu sînteți decît niște ofițerași oarecare într-o armată care nu dă doi bani pe voi. Și asta pentru că nimeni nu dă doi bani pe armată. Toată lumea e la petrecere, se împart bucatele, iar armata, care a sîngerat din greu, care cu brațul ei ostenit a adunat la un loc țara, bucatele ce se împart, stă pe la uși, stă pe la ferești și se bucură că e măcar prima dintre slugi. Știa ce urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dă doi bani pe voi. Și asta pentru că nimeni nu dă doi bani pe armată. Toată lumea e la petrecere, se împart bucatele, iar armata, care a sîngerat din greu, care cu brațul ei ostenit a adunat la un loc țara, bucatele ce se împart, stă pe la uși, stă pe la ferești și se bucură că e măcar prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de pîraie. După cea de-a zecea zi a început să se chinuie. Nu-și mai aducea aminte. Un colț de odaie a cui să fi fost? Un zîmbet pe obrazul cui? O frîntură de deal care? Trei cuvinte, o bucată de cîntec, o adiere, o senzație, cui aparțineau, cînd să se fi întîmplat? Se străduia să lege petecele astea, dar ieșeau din ce în ce mai greu. După două luni dacă își mai amintea casa în care trăise era deja foarte mult. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dincolo de munți, în Ardeal Brașovul, Făgărașul și înainte de toate Timișoara erau cuprinse în țesătura lui. N-o făcuse singur, o mare parte fusese creată cu ani de zile înainte, dar nenorocirea războiului, contraofensiva germano-austriacă, înaintarea bulgaro-germană în Dobrogea, sfîșiase în bucăți subțirea, invizibila mătase a rețelei de informații. Iar el, prin minune! ar fi spus cei mai mulți, a reușit să înnoade firele, să întărească urzeala; să adauge, uneori să dubleze pînza străvezie. Dar nu prin minune, ci cu minte, cu îndrăzneală, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]