15,206 matches
-
prin suprimarea definitivă a iobăgiei, libertate națională. Anul 1848 1-a impus pe S. Bărnuțiu ca pe unul din cei mai de seamă conducători. Tot el a organizat Adunarea din Duminica Tomii (18 aprilie), iar la Marea Adunare Națională de pe Câmpia Libertății din Blaj (3/5 mai 1848) este ales vicepreședinte al memorabilei întruniri. La propunerea sa a fost proclamată Adunarea generală a națiunii române care „se declara credincioasă împăratului”, dar „ca popor de sine stătător și factor de bază al
SIMION BĂRNUŢIU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366941_a_368270]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ]NSORITUL APRIL Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E primăvară, prieteni, e primăvară! Toată câmpia zâmbește de-atâta verde; Pomii din livadă, floarea-și cerne, Rândunelele se-ngână prima oară. Se resimte iară-și mireasma de afară Și cântecul ciocârliei ce abia se vede; E primăvară, prieteni, e primăvară, Toată câmpia zâmbește de-atâta verde
]NSORITUL APRIL de GEORGE PENA în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367523_a_368852]
-
prieteni, e primăvară! Toată câmpia zâmbește de-atâta verde; Pomii din livadă, floarea-și cerne, Rândunelele se-ngână prima oară. Se resimte iară-și mireasma de afară Și cântecul ciocârliei ce abia se vede; E primăvară, prieteni, e primăvară, Toată câmpia zâmbește de-atâta verde. Și prin satul trezit, încă te-nfioară Un piuit de pui și cântec de cocoși; La porți stau pe scaune, babe și moși, Miresme-n suflet, astăzi ne coboară; E primăvară, prieteni, e primăvară! Referință Bibliografică: ]NSORITUL
]NSORITUL APRIL de GEORGE PENA în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367523_a_368852]
-
01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului DIMINEAȚA E O DOAMNĂ Dimineața e o doamnă Care vine cu pași mici, Se apleacă ici și colo Ca să stingă licurici. Dezinvoltă, parfumată, Îmbrăcată elegant, Culege din iarba crudă Lacrimile - diamant. Mângâie din ochi câmpia Și se-așază între flori Și împarte păsărilor Naiuri, cobze și viori. Dimineața e o doamnă Cu trupul în zări născut Și, când pleacă-n voal de ceață, Lasă-n urmă un sărut! Referință Bibliografică: DIMINEAȚA E O DOAMNĂ / Gheorghe
DIMINEAŢA E O DOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367544_a_368873]
-
Acasa > Impact > Relatare > CETATEA DE LUMINĂ (1) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cetatea de lumină (1) Armenia - țara câmpiilor de la poalele munților impunători, despăduriți, atât de vecină cu muntele biblic Ararat. Dacă în câmpiile țării rodesc culturi agricole îmbelșugate, dimpotrivă, locuitorii de la munte supraviețuiesc, în mare parte, datorită pășunilor întinse de pe pajiștile înverzite de pe versanții munților prăpăstioși și anoști
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
CETATEA DE LUMINĂ (1) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cetatea de lumină (1) Armenia - țara câmpiilor de la poalele munților impunători, despăduriți, atât de vecină cu muntele biblic Ararat. Dacă în câmpiile țării rodesc culturi agricole îmbelșugate, dimpotrivă, locuitorii de la munte supraviețuiesc, în mare parte, datorită pășunilor întinse de pe pajiștile înverzite de pe versanții munților prăpăstioși și anoști. Acolo, pe crestele munților, de când e lumea, au fost sate de păstori care au avut
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
rar poți vedea vite mari, vaci, boi, ori cai. Catârul, măgarul, capra și oaia sunt la ele acasă. Și totuși, oameni acelor sate par cei mai fericiți locuitori ai pământului. Cu totul altfel arătau chiar și în antichitate satele de la câmpie. Erau ticsite de oameni locuind în case încropite din piatră, căci lemn era prea puțin în Armenia. Erau sate de oameni harnici, pricepuți cultivatori de grâu, orz, secară și mei, dar și de felurite legume : napi, varză, sfeclă, ceapă, usturoi
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
cireșe, meri, peri, curmale, măsline, struguri și încă alte bunătăți ale pământului. În această țară de legendă - parcă separată de Creatorul lumii în două tabere de locuitori atât de diferiți în preocupări - , pe primul șir de munți care străjuiesc marginea câmpiei, era așezată o cetate impozantă, înconjurată de ziduri puternice de piatră, albind pe vârful muntelui, încât cetatea se putea vedea de departe, dintre sutele de sate din vale, risipite prin câmpia armeană. Cetatea era un simbol, un vis, un ideal
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
preocupări - , pe primul șir de munți care străjuiesc marginea câmpiei, era așezată o cetate impozantă, înconjurată de ziduri puternice de piatră, albind pe vârful muntelui, încât cetatea se putea vedea de departe, dintre sutele de sate din vale, risipite prin câmpia armeană. Cetatea era un simbol, un vis, un ideal pentru bieții locuitori de la câmpie, dar și de la munte, sugerând frumusețe și bogăție. Însă bunătățile cetății nu erau hărăzite pentru tot poporul amărât de la țară ci, mai degrabă, doar pentru locuitorii
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
impozantă, înconjurată de ziduri puternice de piatră, albind pe vârful muntelui, încât cetatea se putea vedea de departe, dintre sutele de sate din vale, risipite prin câmpia armeană. Cetatea era un simbol, un vis, un ideal pentru bieții locuitori de la câmpie, dar și de la munte, sugerând frumusețe și bogăție. Însă bunătățile cetății nu erau hărăzite pentru tot poporul amărât de la țară ci, mai degrabă, doar pentru locuitorii privilegiați ai cetății. De-a lungul multor veacuri de după Potopul lui Noe, locuitorii acestor
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
apele albastre ale cerului, s-au rupt zăvoaiele, cerul umple cu stele pădurea, sălciile dorm culcate pe perne de puf, sună vântul frunzele lor, le spală cu rânza zării pe față; în timp ce amurgul se sfâșie între un deal și o câmpie, ascult cum își toarce cântecul ei o ciocârlie. marți, 14 aprilie 2015 Referință Bibliografică: bucuria primăverii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1565, Anul V, 14 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate
BUCURIA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367535_a_368864]
-
bărci pescărești. Plimbați prin Veneția, Constantinopol, Rusia - vikingii văzuseră bogații, civilizație, orașe mărețe; erau eleganți, poligami (numai primul fiu moștenea averea, deci ceilalți o câștigau cu sabia). Se aud zvonuri despre biserici pardosite cu aur, ogoare bogate (Norvegia nu avea câmpii, Suedia era împădurita, iar Danemarca avea sol sărat) și prost aparate. Prin urmare, războiul și jaful devine ocupația națională, tinerii care nu mergeau la jaf erau disprețuiți de fete. Corăbii lungi de 25-35m, deschise, cu un singur catarg, o vela
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
aprilie, ninge cu zăpadă fierbinte, dar buzele tale sunt mai fierbinți. PRIMĂVARA MEA Zborul albatrosului în azurul pur Este primăvara sa. Primăvara tinerei mame Este zâmbetul pruncului din leagăn. Valurile ce se-alungă și se cheamă Sunt primăvara mării. Primăvara câmpiilor Este orizontul ce fuge mereu către infinit. Susurul cristalin al izvoarelor Este primăvara marelui fluviu. Primăvara privighetorii Este cântecul. Pocnetul mugurilor ce se desfac Este primăvara pădurii. Primăvara iubirii Este întâia sărutare timidă. Abecedarul din ghiozdan Este primăvara oricărui elev
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
larvară, nestatornică în credință, era silită să se unicizeze, să-și particularizeze stările, singură cu ea însăși, în nopțile ce vorbeau între ele în șoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină și gânduri.Șoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii și coline, având agățați în plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid, de zăpadă, cu inima
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
ha-ha! ...Așa mai scap de clanța ei.(se clatină) Asta-așteaptă, asta-i duc... M: - Mai poți, ai?! Ha-ha-haaa!... „Se dă mare,...las’ că-l cunosc eu.” C: - Eu!... Întreab-o, vericule, nu-ți dau eu voie?!... M: - Pe nevastă-ta!?... „Bate câmpii, s-a cherchelit.” C: - Ce dracu, Țambal!...n-o cunoști? M: - Bravo, Costică!...îmi placi. „Dacă nici eu n-o cunosc!...” Hai noroc și să ne fie ca aseară! Te las, am plecat, s-a făcut târziu. C: - Mă omule
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
străpungători ca acele în inimile înfocate ale voinicilor. Iar graiul?... Să vă spun și graiul? Cuvântul ei era ca șopotul cel moale al valurilor pe nisip, ca adierea vântului în nopțile de vară sau ca mireazma îmbătătoare a florilor de pe câmpie.” Este gingașă, simțitoare, dornică de mângâiere. Pentru că de ea se îndrăgosteau toți cei care o vedeau, împăratul a izolat-o într-un palat de o frumusețe unică, înălțat special pentru ea. De ea se îndrăgostește Gheorghe, un flăcău frumos, îndrăzneț
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Că vresuri ude îmi spală cutezanța... Din ochi închiși tresar, fugar fiind Să caut adevărul plecat la infinit, Ca să-mi aline plânsul necuvenit Și din mișcare un ultim tren să prind... Din ochi închiși ca-n trase jaluzele Mai văd câmpia-n fuga trenului trecut, Că simt uitarea ce m-a recunoscut De mult piedută, închisă-ntre zăbrele... Din ochi închiși, o lacrimă-i furată De cea uitare ce nu a vrut să vie, Ca un idol ce-a stat în
DIN OCHI ÎNCHIŞI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367663_a_368992]
-
și vine aici cel mai mare...” O ORĂ? Am sărit ca ars! M-am îmbrăcat mai repede ca la alarmele din armată, am luat sacul în care ptegătisem totul de ieri, am luat toporul și... la drum! Drum lung, în câmpie, în noapte, printr-un ger care făcea aerul ca un zid din clipul formației Pynk Floyd! Gerul mușca din mâinile băgate în buzunare, deși aveam și mănuși din piele, “cu degete”, și mănuși din lână, peste! Bocanci cu ciorapi rupți
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
neamuri minunile Lui Dreptate și credință ne-a dat nouă Aduceți Domnului slavă și cinste În fața Lui pământul să tremure Spuneți între rude nimeni să-ndure În cartea cea sfântă nu-s idei triste Lumea întărită nu se va clinti Câmpia să se bucure de roade Despre păcate nu ne vom aminti Fapte bune cu drag sunt repetate Să fugim mereu de gânduri năroade Viața judecată pentru dreptate PSALMUL 96 Temelia neamului meu dreptatea Și judecata lumii prin veac dorit De
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
au luat-o înainte treji Tulburatu-m-am și n-am grăit nimic În anii cei veșnici gândirea-i amic Se frământă duhul meu printre viteji Oare Doamne în veci mă va lepăda Și nu va mai binevoi în mine Câmpia plânge când vine zăpada Calea Ta cea sfântă plină de minuni Pocăința crește în al meu sine Numai Tu Doamne în necuvânt m-aduni PSALMUL 77 Puterile și minunile toate Din neam în neam neascunse de părinți Fiii ce se
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
și-o înmormântase cu mare fast la biserica Stelei, alcătuiau frumusețile arhitecturale ale orașului. Palatul era înconjurat la răsărit de o baltă mlăștinoasă plină cu stuf și broaște, iar către miazăzi de albia Dâmboviței, pe a cărei apă rumegau aurul câmpiei șase mori dintre care, două în propietatea Mitropoliei. De sus, de pe „Dealul Podgoriilor” se înălța mândră construcția impunătoare a bisericii lui Constantin Șerban, și terminată de Radu Leon, ca o prezență binefăcătoare peste cele ce se întindeau ca așezări ale
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
înșelător dinainte, copilul Părinților lui se va orienta, imaginar, tot spre pragul casei lui, lemn din lemnul pădurilor Țării cu care i se contopește identitatea, ca „țărână din țărână”. „Eu am seva nașterii în munții noștri cu păduri umbroase; / în câmpiile grele de păsări și spice; / în dealurile blânde ca o poveste”. Vatra care l-a pregătit și i-a dat, apoi, cu încredere, drumul din aburul poveștilor zise de Tata moș Timofie este centrul universului: „Veneau de pe toate satele să
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
și mâine” de Iulian Patca, subintitulat „poeme de dragoste”, vine după o carte de proză scurtă („Nopți cu lună și voluptăți”, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2002), o monografie a satului natal, Corvinești, comuna Matei, județul Bistrița-Năsăud („Un sat din Câmpia Transilvaniei - Corvinești”, Cluj-Napoca, Mega, 2005), un volum de materiale publicistice („Moara de vânt”, Cluj-Napoca, Mega, 2009) și câteva cărți de istorie militară realizate în colaborare, unele, altele în calitate de coordonator, redactor, editor. Zefirul care zboară lipsit de griji spre Orient se
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
și norocul, sunt, în simbolistică, la nivel microcosmic, semne centrale. E natural să fie complementare. Prins în cleștele „scrisei”, poetul îi opune „scrisul” și nu se gândește la evadare. „Când zorii se despart de noi, când arde, / când se anunță câmpiile cutare / ne numărăm și mergem mai departe / veghindu-ne sorocul cu răbdare.” Referință Bibliografică: Poetul sătmărean-maramureșean cu „depunere de chiciură pe vise” - Ioan Bran / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 192, Anul I, 11 iulie 2011. Drepturi
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
accidentat, numai că în cazul nostru zborul părea a pierde din înălțime printr-o scădere a presiunii atmosferice, dac-o fi având vreo legătură(!) - care separă zborul oarecum lin de deasupra spinărilor montane înalte, de zona joasă de relief colinar, câmpie sau deșert, mai întâi a văilor Eureka și Morții și apoi ale platoului deșertic al Nevadei, de fapt o prelungire în Nevada a deșertului Mojave, poate chestie de “gravitație” sau poate nu, experții în materie “știu pentru ce” ... La țâșnirea
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]